{"id":6433,"date":"2011-02-17T17:20:56","date_gmt":"2011-02-17T15:20:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6433"},"modified":"2011-02-17T17:23:00","modified_gmt":"2011-02-17T15:23:00","slug":"cu-postalionul-de-la-est-la-vest-si-retur-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-postalionul-de-la-est-la-vest-si-retur-iii\/","title":{"rendered":"Cu postalionul de la Est  la Vest si retur (III)"},"content":{"rendered":"<p>Vaz\u00e2nd in \u201erezistenta prin cultura\u201c, despre care s-a discutat si se tot discuta in perioada postcomunista, neindoios o forma de aparare a valorilor, at\u00e2t c\u00e2t a fost posibil in conditiile vechiului regim, rezistenta facilitata, e drept, si de \u201edezghetul\u201c din anii &#8217;60, c\u00e2nd s-au inmultit traducerile si s-au editat operele unor scriitori p\u00e2na atunci interzisi, c\u00e2nd \u201erealismul socialist\u201c a fost abandonat, c\u00e2nd s-au infiintat in orasele importante ale tarii reviste culturale, reinnod\u00e2ndu-se traditia unor publicatii ce au marcat evolutia artei, literaturii si culturii nationale in secolul 19 si in prima jumatate a secolului 20, Mircea Iorgulescu reaminteste, totodata,ca in timp ce in unele tari din jur apareau miscari de opozitie, precum cea din Cehoslovacia care a dus la demisia sefului Partidului Comunist si inlocuirea lui cu un reformist, ca sa nu mai vorbim de \u201efenomenul Soljenitin\u201c, la noi scriitorii care faceau parte din conducerea U.S. sau cei ce participau la int\u00e2lnirile cu Nicolae Ceausescu isi exprimau adeziunea la linia politica trasata de acesta in numele partidului, incerc\u00e2nd sa si-l alieze in bataliile lor pentru putere si privilegii in cadrul Uniunii si nu numai. Si mai trist, mi-as permite sa apreciez pe baza lecturii unor stenograme ale unor astfel de int\u00e2lniri si \u201eschimburi de pareri\u201c, evocate de Mircea Iorgulescu, este ca N. Ceausescu i-a dominat si i-a manipulat cum a vrut, nu la modul grobian cu care ne confruntam astazi la nivelul celei mai inalte functii in stat, ci cu o incontestabila diplomatie, ca sa nu zic viclenie, specul\u00e2nd abil comportamentul, vanitatile si mizele lor derizorii. Cred ca uneori i-a si dispretuit. Fapt e ca luptele pentru ciolan, un vechi obicei al pam\u00e2ntului, i-au facilitat si mai mult sefului partidului si statului controlul asupra celei mai puternice si mai influente uniuni de creatie, cea a m\u00e2nuitorilor cuv\u00e2ntului.<br \/>\nApropo de vocabula \u201edezghet\u201c, Mircea Iorgulescu face observatia ca prin titlul romanului \u201eDezghetul\u201c al lui Ilya Ehrenburg, aparut dupa moartea lui Stalin, in 1956, si dupa celebrul congres al XX-lea al PCUS, s-a deschis \u201ecalea metaforelor meteorologice ca instrument de intelegere si calificare\u201c a ceea ce se petrecea in lumea estica: dezghet, inghet, frig, primavara si altele, folosite in diverse sintagme si adecvate la contexte diferite. Poate ca si \u201eSiberia spiritului\u201c, altfel o gaselnita propagandistica si at\u00e2t, ar trebui fi pusa in aceeasi categorie, caci banuiesc ca pe l\u00e2nga ideea de inchisoare, de gulag, o contine si pe cea de frig sau inghet.<br \/>\nReferitor la problema \u201erezistentei prin cultura\u201c, cu totul remarcabil este si comentariul pe care i-l prilejuieste criticului romanul \u201ePiazza Bucarest\u201c al scriitorului danez Jens Christian Grondahl, aparut in 2004 la Copenhaga, iar in 2007 tradus in franceza, la Gallimard, carte ce i-a adus autorului Premiul de literatura europeana Jean Monet, fiind reeditat in anul urmator, in colectia Folio. Romanul introduce in discutie ideea exprimata in sintagma \u201erezistenta prin adaptare\u201c, idee care, scrie Mircea Iorgulescu &#8211; \u201epoate sa para scandaloasa in Rom\u00e2nia postcomunista, unde si afirmarea unei \u00abrezistente prin cultura\u00bb a fost ridiculizata feroce, c\u00e2nd n-a fost denuntata ca lasitate sau, inca si mai rau, complicitate la Rau, inevitabil cu majuscula. A fost ridiculizata si denuntata mai ales de persoane care s-au adaptat cu o uimitoare viteza la stereotipiile si standardele unui virulent anticomunism postcomunist, supralicit\u00e2ndu-l neincetat ca pe un titlu in crestere la Bursa si fac\u00e2ndu-l necontenit profitabil. Ceea ce, la urma urmelor, nu e dec\u00e2t o dovada in plus a virtutilor adaptarii. Si sa nu ne intrebam, e probabil mai prudent, daca nu cumva aceasta rapida si masiva adeziune la \u00abbolsevismul anticomunist\u00bb denuntat de polonezul Adam Michnik, nu reprezinta cumva si o forma de rezistenta prin adaptare\u201c.<br \/>\nPerioadele de tranzitie sunt ca apele tulburi in care pescuiesc toti nap\u00e2rlitii, toti impostorii. Cu cea prin care am trecut si trecem noi dupa lovitura din decembrie &#8217;89 putine se pot compara. Inclusiv din punct de vedere editorial. Intre tipariturile inepte aparute in cei 21 de ani sub forma de carti, al caror numar nu stiu ce computer l-ar putea stabili, se inscrie si o maculatura pestilentiala, la propriu si la figurat, pusa intre coperti de o pseudocercetatoare, fosta jurnalista la TVR, 18 ani inainte de evenimentele din decembrie si 12 dupa, c\u00e2nd a devenit o anticomunista vehementa. Se intituleaza \u201eReconstituiri necesare: Sedinta din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Creatie din Rom\u00e2nia\u201c. C\u00e2t de \u201enecesara\u201c, dar mai ales c\u00e2t de relevanta era\/este asa zisa reconstituire demonstreaza cum nu se poate mai convingator, in \u201ePostalionul cu boi\u201c, Mircea Iorgulescu. Nu-mi propun sa trec in revista toate inadverdentele, erorile de situare, de informare pe care le semnaleaza criticul si istoricul literar. Retin doar ca textul inedit \u201erestituit\u201c a fost obtinut de Mihaela Cristea in 2001 de la un sculptor pe nume Dorin Lupea care il recuperase dintr-un closet in 1981, in timpul lucrarilor de reparatii la cladirea ce fusese p\u00e2na la cutremurul din 1977 sediul Uniunii Scriitorilor din Soseaua Kisselef si nu al Casei Scriitorilor, cum scrie prost informata jurnalista, imobil aflat, stie toata lumea, pe Calea Victoriei (daca o mai fi acolo la data c\u00e2nd apar aceste r\u00e2nduri!). \u201eDuc\u00e2ndu-se intr-o zi la WC, Lupea a vazut alaturi un morman de dosare cu tot felul de sedinte dactilografiate pe foita si puse la dispozitie pentru a fi intrebuintate ca h\u00e2rtie igienica\u201c. (In anii &#8217;80 acest produs, ca at\u00e2tea altele, lipsea si era inlocuit cu ce se putea inlocui). In treacat fie spus, \u201esedinte dactilografiate pe foita\u201c suna ca dracu&#8217;, cu formula draga unui \u201eemanat\u201c al lovilutiei (termenul il imprumut de la Luca Pitu). Evident, scenariile pot fi de multe feluri, nu o data stupide, mai ales intr-o epoca in care scenarita, ca si reforma, se man\u00e2nca, nu-i asa, pe p\u00e2ine, iar fantasmele postcomunismului, indeosebi cea a Securitatii, sunt pe c\u00e2t de\u2026 chinuitoare pe at\u00e2t de profitabile. Insemnarile memorialistice ale Mihaelei Cristea sunt de tot hazul. O invatatoare provenita, cum altfel?!, dintr-o familie de intelectuali (da bine aceasta origine intr-o vreme a elitismului, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t in Rom\u00e2nia analfabetismul a revenit in forta si in proportie de masa dupa ce fusese eradicat demult) nu gasea cuvintele prin care sa explice copiilor de clasa I, printre care si viitoarea publicista, nenorocirile din societatea rom\u00e2neasca a anilor &#8217;50. Si intr-adevar, se lumineaza editoarea de texte inedite: \u201eCum sa explici unor copii ce intuneric le va rezerva viitorul lor?\u201c. Mircea Iorgulescu ii intelege nelinistea metafizica: \u201eBuna intrebare. De asta se duc la scoala copiii, iar datoria (sarcina) dascalilor este sa le explice daca viitorul le va rezerva intunericul sau lumina. Incep\u00e2nd din clasa I\u201c. Noroc ca acasa scolarita, bine crescuta, mie-mi spui!, asculta ce susoteau parintii \u201emai ales noaptea, dupa ce se stingea lumina in casa, despre ceea ce se int\u00e2mpla la acea data nefasta\u201c.<br \/>\nIngrijitoare a editiei, Mihaela Cristea este totodata autoarea \u201eargumentului\u201c, a \u201enotelor critice\u201c si, fireste, a vastei bibliografii de\u2026 14 titluri. Ilustrative pentru lipsa de documentare si ignoranta ei sunt si datele privind pe mai multi scriitori, naucitoare cu termenul lui Mircea Iorgulescu, ba chiar ating\u00e2nd \u201eprofunzimea naucelii\u201c. Binecunoscutele volume de versuri ale lui Geo Bogza \u201eJurnal de sex\u201c si \u201ePoemul invectiva\u201c, care in nota editoarei e consemnat cu titlul\u2026 \u201ePoemul inventiv\u201c, devin culegeri de articole. Sunt si alti scriitori victime ale nestiintei celei ce ne-a inzestrat cu o \u201erestituire necesara\u201c. De pilda, Petru Dumitriu sau Mihail Sadoveanu. Primul ar fi plecat din Rom\u00e2nia deoarece \u201efiind un rasfatat al regimului comunist, spiritul sau nonconformist si tumultuos incepuse deja sa se sufoce aici\u201c. Il sufoca rasfatul! Romanul \u201eMitrea Cocor\u201c ar fi un \u201etribut platit \u00abclarificarii\u00bb sale ideologice cu ajutorul ostasilor Armatei Rosii\u201c. Bazaconiile si confuziile penibile abunda in cartea prefatata de istoricul Marius Oprea si \u201ecompusa cu o arta a indignarii de serviciu dusa involuntar p\u00e2na la limitele parodiei\u201c. \u201eArta fara meserie\u201c, isi titreaza comentariul Mircea Iorgulescu. O arta care l-a impresionat totusi pe Dan C. Mihailescu: \u201eCe bine fac asemenea carti! Exact ca o saptam\u00e2na de post in care abstinenta iti ascute simturile, dupa care o ora de normalitate, cu o masa fireasca, ti se pare minune dumnezeiasca. Vorba asiatului: numai senzatia golului iti da masura plinatatii\u201c. Rezon!<br \/>\nN-as vrea sa ma molipsesc de patetismul lui D.C.M. De aceea, ma limitez a incheia spun\u00e2nd pur si simplu ca \u201ePostalionul cu boi\u201c este o carte a carei lectura nu trebuie ratata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Vaz\u00e2nd in \u201erezistenta prin cultura\u201c, despre care s-a discutat si se tot discuta in perioada postcomunista, neindoios o forma de aparare a valorilor, at\u00e2t c\u00e2t a fost posibil in conditiile vechiului regim, rezistenta facilitata, e drept, si de \u201edezghetul\u201c din anii &#8217;60, c\u00e2nd s-au inmultit traducerile si s-au editat operele unor scriitori p\u00e2na atunci interzisi,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-postalionul-de-la-est-la-vest-si-retur-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cu postalionul de la Est  la Vest si retur (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1720,4807,4189,3681],"class_list":["post-6433","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-iorgulescu","tag-moartea-lui-stalin","tag-reviste-culturale","tag-rezistenta-prin-cultura"],"views":1847,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6433","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6433"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6433\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6433"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6433"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6433"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}