{"id":6429,"date":"2011-02-17T17:15:04","date_gmt":"2011-02-17T15:15:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6429"},"modified":"2011-02-17T17:16:40","modified_gmt":"2011-02-17T15:16:40","slug":"chris-tanasescu-hipervortext","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/chris-tanasescu-hipervortext\/","title":{"rendered":"Chris Tanasescu – Hipervortext"},"content":{"rendered":"

PoeTii mei \u2013 2010 (IV)<\/strong><\/p>\n

Pe vremea c\u00e2nd semna Cristian Tanasescu si publica in colectia de 1 leu a Editurii Pan, de la Iasi, lui Chris Tanasescu (asa cum semneaza mai nou) nu-i trecea prin cap ca intr-o zi va scoate o carte groasa, de vreo 300 de pagini, in care O. Nimigean ii va devoala mecanisml poetic dintr-o nota de subsol scrisa tocmai din indepartatul M\u00fcnsterland. Dar nici ca va ajunge la Curtea de Arges, la un festival international de poezie, unde va sta la beri cu poeti din toata lumea, dar mai ales cu umbrele unei istorii zidite in piatra. Acum poetul e cu o bursa Fulbright in California. Asta e farmecul vietii, ca si al poeziei: miscarea perpetuua.
\nCa Tanasescu isi aseza poezia, din \u201eHermaia\u201c, intr-o descendenta pithica, asa cum crede glosatorul si prietenul sau, se poate. Insa ce mi se pare mai interesant pentru felul in care exista si vietuieste poetul este incursiunea acestuia pe meridianele textului si ale poeticitatii reflexive intr-o reiterata descensiune, nu doar spirituala. Desi da impresia ca se plimba linistit pe mari suprafete, cu aplomb savant sau mistic, scrisul lui Tanasescu reface constant plonjeuri si imersii textuale. Cred ca Nimigean a surprins foarte bine athanorul poetului, maniera in care ucenicul vrajitor pune la lucru entitati transpersonale, forte, zei, arhei, memoria colectiva, intr-un ritual de tip samanic, insa nu as spune at\u00e2t de raspicat ca a renuntat la \u201epretentia unei subiectivitati vanitoase si egolatre.\u201c
\nSa-mi fie cu iertare, dar asta e bunul cel mai de pret al poetului, de fapt. De ce sa ne fie rusine de Ego? La ce bun sa oficiem in retorte alambicate vreo corecta reteta magica, at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu poarta semnatura noastra indelebila? Cel mai fin distilat este tot al eului meu, at\u00e2ta vreme c\u00e2t stiu sa evaluez corect ce alte parfumuri sunt pe piata din antichitate incoace, fie ca au fost patentate de Homer, Pindar sau de Ezra Pound. Exista subiectivitate, asumata prin traditie, asa cum ne convinge, chiar si la modul didactic, un analist al poeziei cum este T. S. Eliot, care credea ca la tinerete, atunci c\u00e2nd este angajat plenar in lupta pentru genul de poezie pe care o practica, poetul priveste poezia trecutului din perspectiva propriei sale poezii. Si o face destul de partinitor, cu argumentul tineretii care se simte imbatabila, dar si cu limitarea inerenta v\u00e2rstei. O voce obiectiva, detasata de scoriile vitalitatii auctoriale, mi se pare imposbil de sustinut si, la urma urmei, neatractiva, dec\u00e2t poate daca poetul s-ar exila de pe pam\u00e2nt. La fel cum nu sunt partizanul ideii ca poetul este un \u201einocent\u201c care nu are habar pe ce lume traieste si ca istoria nu-l poate interesa pentru ca el este \u201eatemporal\u201c. Gresit, Edward Said ne spune ca \u201esocietatea si cultura literara nu pot fi studiate dec\u00e2t impreuna\u201c.
\nMai degraba, putem detecta la Chris Tanasescu, inca din vremea c\u00e2nd semna cu diacritice \u201eLa rasaritul temnitei\u201c, o poezie ca \u201eo tara miscatoare si neasezata\u201c, cum suna moto-ul unuia dintre poemele din acea culegere de acum optsprezece ani, unde poetul pune la dispozitia unui cititor int\u00e2rziat semne ale poeticitatii sale asumate si neincetat prelucrate in poeme \u201einscenate\u201c, carora le este dirijor si subiect principal: \u201eam sa va spun cam ce era cu show-ul \/ scena o celula relativ incapatoare in care afla o celula ceva \/ mai mica astfel inc\u00e2t usa acesteia sa se afle chiar in dreptul usii \/ celulei celei mari las\u00e2nd totusi un mic spatiu intre ele in acest \/ spatiu abia reusind sa stea teapan cu pieptul str\u00e2ns intre cele \/ doua siruri de gratii un detinut care isi va incepe monologul \/ tin\u00e2ndu-se cu o m\u00e2na de gratiile din fata sa pe cealalta trec\u00e2nd-o \/ printre cele din spatele sau fac\u00e2nd parca o figura de dans \/ spaniol sau imit\u00e2nd eventual statura lui napoleon pe c\u00e2mpul \/ de lupta asa cum a ramas ea reprodusa pe harta cimitirului evreiesc \/ din centrul lui borges actorul incepe deci sa recite va rog sa ma \/ credeti inainte sa ajung ca si voi \/ eram intr-o trupa de actori… \u201e
\nLa finalul acestui monolog dramatic care poate fi foarte bine recitat de un actor talentat si cu o anumita pricepere la sunetul poeziei, poetul ne roaga, complice, sa-l credem pe cuv\u00e2nt, \u201einainte sa ajung ca si voi \/ am fost un biet actor \/ dintr-o inchisoare \/ intr-alta\u201c. Monologul acesta reprezinta una dintre marcile poeziei lui Chris Tanasescu, o voce haituita si necontenind a se exprima, indiferent de locul de unde o face sau de gratiile care il impiedica s-o faca. Scena textuala este una dintre ramele lirice favorite ale poetului, asa cum revine si in \u201eHermaia, unde poetul ne face co-partasi la \u201einscenarea unui poem\u201c, intr-o adevarata mise en abime beckettiana, unde rolurile funambulesti ale lui Didi si Gogo sunt luate de \u201eChirias\u201e si \u201eCel cu plata luminii\u201c, intr-un dialog care are ca personaj principal o… miraculoasa carte de joc care poate aduce sf\u00e2rsitul celui norocos. Prea norocos.
\nIi dau dreptate lui Nimigean insa atunci c\u00e2nd pune poezia sa sub semnul unei retele rizomatice, aceea a Textului explorat cu toate atuurile unui profesionist al cuvintelor ca si al imperecherilor celor mai, aparent, absurde dintre acestea. \u201eRetorica intens hortativa\u201c de care vorbeste Nimigean este o evidenta. Chris Tanasescu este tipul de poet care tine, mai ales, sa \u201estrige\u201c ceva ce el aude in limbaj, chiar daca asta, cu formula ironica a aceluiasi Eliot, ar putea fi o scriere runica sau o incantatie care a avut drept scop sa scoata o vaca din mlastina! Desigur, nu asta e rolul poeziei si sa speram ca nici nu va fi vreodata.
\n\u201eCartea de la Curtea si alte 9 topologii\u201c (Ed. Vinea, 2010) abunda in astfel de incantatii care scot \u201evaca din mlastina\u201c sensului prost, \u201ecorect politic\u201c care se int\u00e2mpla adesea sa fie combustia celei mai mari parti a poeziei slabe care se scrie la noi. Aceeasi necontenita muzica a eului decojindu-se pe sine in repetate monoloage joyce-iene, prelucrate cu migala unui orfevru grabit, totusi, sa nu rateze acel suflu al unei emisii verbale care nu asculta de \u201eordinea cuvintelor\u201c. E un maelstrom de vorbe, vorbe, vorbe, in ad\u00e2ncul caruia se tese sensul visat de poet, un temei de cuvinte tesut intr-o tapiserie uriasa de mintea lui atenta la permutari si noi sinteze. Moartea cuvintelor din piatra care-l inconjoara, intr-un topos mitic si hilar in acelasi timp, este vazuta ca o renastere, dar si ca o necurmata questa spirituala, unde poetul se vede pe sine asediat de fadoarea si delirul locului-neloc, dar si atras de vocea de sirena a unei femei pe care o cauta nocturn, t\u00e2r\u00e2nd dupa sine \u201eacest poem at\u00e2rn\u00e2nd umil, nevazut, \/ pe care-l car mereu cu mine, pe care \/ toti barbatii il cara…\u201c
\nIn fond, nu ma voi feri sa spun ca lectura acestor poeme \u201etopologice\u201c ma duce cu g\u00e2ndul la \u201eCantos\u201c-urile lui Ezra Pound, prin amestecul de mitologie personala cu prezentul in mijlocul – sau marginea, cum vrem -, caruia autorul se situeaza ca unica voce, colectoare a tuturor aluviunilor, cu reunirea tuturor mastilor unui timp in singura care conteaza: a sa. Avem un Hipervortext, cu referinte obscure si chiar didactice, ca si la teribilul poet american, care propune acumulari conceptuale in serie, ca si spoturi referentiale, ca si cum cuvintele ar denumi \u201elucrul precis\u201c, relatia unica pe care o cauta poetii neincetat si de care se servise Pound atunci c\u00e2nd urmase ideile lui Ernest Fenollosa. Acesta credea, cu poetul ca ucenic al sau, ca \u201eforma propozitiilor a fost impusa oamenilor de natura insasi\u201c, ca \u201ereflectie a ordinii naturale in cauzalitate\u201c, ca vechile cuvinte aveau c\u00e2ndva forta adevarului exprimat si care este, nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t un transfer de putere, sesizabil in propozitii care au, in natura, sclipirea unui fulger. Allen Upward, pe care Pound il urma de asemenea in ideile sale despre limbaj atunci c\u00e2nd a scris \u201eCantos\u201c-urile, afirma ca omul primitiv poseda o conexiune mai intima cu divinitatea naturii si ca studiul originii cuvintelor si al limbajului era o modalitate de a te conecta din nou la \u201eg\u00e2nduri vechi, inecate, ereditare… lucruri pe care obisnuiai sa le stii si sa le simti cu mult, mult timp in urma.\u201c Nitel complicat, dar merita.
\nIn acest sens, Chris Tanasescu este un dez-marginit care a privit \u201emarginea\u201c si i-a intuit sensul fertil, asa cum face in fastuosul poem \u201eIasi – Tabula Smaragdina\u201c, unul dintre cele mai frumoase poeme pe care un poet rom\u00e2n le-a dedicat unui topos din Rom\u00e2nia; Iasiul ar trebui sa fie m\u00e2ndru pe loc, daca nu ar fi aceasta coda, \u201eTabula Smaragdina\u201c, care ne avertizeaza ca \u201etotul este spirit, Universul este mental\u201c! Un Iasi mai degraba psihic, forjat de imaginatia poetului, tras prin retortele fine ale lumii sale interioare, dec\u00e2t contras din fierul beton al cladirilor prin care poetul si-a purtat pasii. Este un imens c\u00e2ntec de dragoste dedicat unui oras subtil, fermecator si necunoscut, la antipod oarecum fata de faimosul \u201eCh-au\u201c al lui Emilian Galaicu-Paun, insa cumva siameze, prin apelul la un limbaj aparent hermetic, nu mai putin simbolizant, intr-o necontenita pendulare intre \u201esus si jos\u201c, caci suntem avertizati: \u201eAtingeam \/ cu chipul meu nu \/ numai s\u00e2ni \/ si trupuri \/ ci-ncet \/ veneam ca s\u00e2ngele-napoi \/ in inimi: \/\/ Am pornit apoi pe jos \/ spre Copou, in m\u00e2ini cresteau \/ incet niste ghitare \/ reci; lemnul si corzile \/ se cereau in gradina \/ botanica, scr\u00e2snind pe \/ piele, le-am pus sub ceafa, \/ iar ele au infrunzit…\u201c
\nPoetul mixeaza sunete, voci si limbaje, fragmente epistolare, replici ale unor poeti rom\u00e2ni si straini, citatul cultural intr-o cascada a monologului interior care surprinde reveria nocturna a mintii peste care cade realitatea zilei transpusa in versuri lapidare, nu mai putin contorsionate, ca tot at\u00e2tea enunturi care realizeaza transferul de putere al cuvintelor ce transporta acea putere primitiva de care vorbeam mai sus. E un dur care nu-si reprima tandretea, un spectator angajat in spectacolul lumii, la care participa pe masura ce se detaseaza, un delicat care crede in solitudinea umana ca punte de legatura intre doua spirite afine, un franctiror refugiat in cochilia poemului: \u201e… consider aceasta cea mai inalta responsabilitate a legaturii intre doi oameni: ca fiecare sa apere solitudinea celuilalt…\u201c
\nCu o concretete si o duritate imagistica bazata pe tehnici de aglutinare, dar si centrifugale, ale cuvintelor care roiesc in jurul miezului unui poem p\u00e2na la sedimentarea intr-un poem matca – iata lectia, cinstit si discret servita, a unui poet pentru care a scrie este o mantra, o rugaciune \u201ein locuri aglomerate\u201c. Lumea este un astfel de loc, un \u201edesert imbulzit\u201c pe care poetul il desteleneste prin scris apasat si meditatie necontenita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PoeTii mei \u2013 2010 (IV) Pe vremea c\u00e2nd semna Cristian Tanasescu si publica in colectia de 1 leu a Editurii Pan, de la Iasi, lui Chris Tanasescu (asa cum semneaza mai nou) nu-i trecea prin cap ca intr-o zi va scoate o carte groasa, de vreo 300 de pagini, in care O. Nimigean ii va… Cite\u0219te mai mult »Chris Tanasescu – Hipervortext<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4805,4806,3043,3913,111,2973],"class_list":["post-6429","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-chris-tanasescu-hipervortext","tag-cristian-tanasescu","tag-o-nimigean","tag-poeti-romani-actuali","tag-poezie","tag-poti"],"views":3400,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6429","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6429"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6429\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6429"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6429"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6429"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}