{"id":6421,"date":"2011-02-17T17:05:29","date_gmt":"2011-02-17T15:05:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6421"},"modified":"2011-02-17T17:06:48","modified_gmt":"2011-02-17T15:06:48","slug":"apocalipticul%e2%80%a6-chiar-acum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/apocalipticul%e2%80%a6-chiar-acum\/","title":{"rendered":"Apocalipticul\u2026 chiar acum!"},"content":{"rendered":"

Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis,<\/em> roman, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 412+4 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Octavian Soviany s-a afirmat ca un scriitor cu totul aparte, apartinator, desigur, generatiei lui si vremurilor de azi, \u00eensa de o originalitate at\u00e2t de frapanta, \u00eenc\u00e2t e perceput, \u00een primul r\u00e2nd, ca un fel de \u201emare izolat\u201c, greu de \u201erepartizat\u201c cu precizie si fara ezitare \u00eentr-una sau alta din \u201ecasutele\u201c diferitelor grupuri, miscari sau orientari literare. Un scriitor care, se poate spune fara a exagera prea mult, alcatuieste de unul singur un adevarat \u201ecurent\u201c literar, pe care \u00eel ilustreaza cu mare brio. Un scriitor, ca sa zicem asa, \u201epluridisciplinar\u201c, un scriitor complet: critic exceptional, eseist de profunzime si subtilitate, dramaturg interesant, poet pe c\u00e2t de original, pe at\u00e2t de remarcabil, si, pe l\u00e2nga toate acestea, autor al acelui adevarat giuvaier al prozei noastre din ultimele doua decenii care este extraordinarul (mic) roman (?) \u201eTextele de la Monte Negro\u201c.
\nAsa st\u00e2nd lucrurile, e firesc ca oricare noua carte a scriitorului sa fie \u2013 odata ce \u00eei este anuntata ori banuita aparitia apropiata \u2013 asteptata ca un eveniment. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat si cu al doilea roman al sau, \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c, iesit din tipografie mai zilele trecute: aparitia propriu-zisa a fost precedata de un fel de halo de far\u00e2me difuze ale unei (daca putem spune asa!) receptari anticipate, ori, mai bine zis, ale unei disponibilitati (a publicului deja \u201efidelizat\u201c pentru literatura lui Octavian Soviany) pentru o receptare favorabila, situatie generata fara \u00eendoiala si de un anume \u201efolclor\u201c relativ la aceasta carte p\u00e2na mai ieri misterioasa, constituit \u00een timp pornind de la declaratii ale autorului, fragmente publicate ori prezentate \u00een lecturi publice, \u201ezvonuri\u201c si referiri diverse. Acum, dupa aparitie, acea asteptare colorata de curiozitate si receptivitate anticipata s-a dovedit cu totul justificata: cartea are succes si trebuie spus, de la bun \u00eenceput, ca este o opera puternica, cu totul deosebita, care nu prea \u201eseamana\u201c cu ceea ce se scrie si publica \u00een mod \u201eobisnuit\u201c \u00een momentul de fata, la noi. Ea \u201eseamana\u201c, mai degraba, cu (ori duce cu g\u00e2ndul la\u2026 ) scrieri precum \u201eManuscrisul gasit la Saragosa\u201c, al unui Jan Potocki, ori cu nuvele de Cervantes, cu scrieri ale clasicilor literaturii picaresti etc., dec\u00e2t cu romanele colegilor de generatia ai lui Octavian Soviany. (Desi\u2026 \u201eseamana\u201c, totusi, si cu acelea, dar \u00eentr-un sens anume: o chestiune asupra careia voi reveni.)
\nExista, bine\u00eenteles, tentatia de a o compara cu \u201eTextele de la Monte Negro\u201c. Asemanari \u00eentre cele doua carti de proza ale scriitorului exista, desigur, dar ceea ce iese \u00een evidenta \u00een primul r\u00e2nd sunt mai degraba deosebirile. Cele doua romane sunt ne\u00eendoios diferite, ceea ce confirma mai vechea constatare ca Octavian Soviany, manifest\u00e2nd fara \u00eendoiala o unitate definitorie de viziune si \u201estrategie\u201c la nivelul tuturor productiilor sale, e un autor care se \u201ereinventeaza\u201c (\u00eentr-o oarecare masura) periodic, evit\u00e2nd autopastisarea etc. E vadit ca, \u00een vreme ce \u201eTextele de la Monte Negro\u201c \u00eenfatisa o distopie extrema si, roman fiind, putea fi perceput totodata ca un rascolitor poem \u00een proza, taios ca o lama de cutit, \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c este o sarbatoare a povestirii, etal\u00e2nd o proliferare de naratiuni asa-zic\u00e2nd clasice, cu totul compatibile cu perceptia prozei \u201erealiste\u201c.
\n\u00cen \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c, nu avem de a face cu un \u201eunivers paralel\u201c, cu o lume alternativa, cu o distopie fatisa: desfasurarea romanului se \u00eenscrie \u00een ceea ce obisnuim sa numim \u201elumea reala\u201c (bun, \u00een fond o impresie \u00eenselatoare, poate, fiindca se poate spune: ce-i aia, \u201elumea reala\u201c? desigur, \u00een literatura, numai cea scrisa de c\u00e2te cineva, de Soviany, \u00een cazul de fata\u2026).
\n\u00cen cazul \u201eTextelor\u2026\u201c, lectura reprezenta o experienta ravasitoare, dureroasa, bine\u00eenteles ca asociata cu bucuria cu totul speciala, caracteristica, resimtita la contactul cu o capodopera, \u00eensa era incompatibila cu conceptul comod-\u201cburghez\u201c de \u201electura placuta\u201c. \u00cen cazul \u201eVietii\u2026\u201c, \u00eensa, nu numai ca putem vorbi de \u201electura placuta\u201c, dar putem opina ca aceasta e \u00een buna parte definitorie: cartea e o poveste captivanta, cu placerea parcurgerii, indiferent de dramatismul miezului ei anecdotic.
\nCa procedeu de \u201emotivare\u201c, de introducere si \u201ejustificare\u201c a textului propriu-zis al romanului, autorul a recurs \u2013 fara \u00eendoiala \u00een mod deliberat, cu humor \u2013 la un truc stravechi, cel zis al \u201emanuscrisului gasit \u00eentr-o sticla\u201c (\u00een cazul de fata nefiind invocata propriu-zis vreo sticla pescuita din ocean, ci vechi manuscrise cu origini incerte, depistate prin anticariate din diferite tari europene, vechi note si agende, carti bizare, fara mentiuni despre locul si anul aparitiei etc., relative la Kostas Venetis, pe care autorul pretinde, \u00een cele \u201eC\u00e2teva cuvinte de lamurire\u201c dispuse liminar \u00een volum, a le fi tradus, compilat si redactat pentru a publica astfel \u201eo mica parte din mica sluit arhiva Kostas Venetis\u201c, preciz\u00e2nd ca \u201esingurul merit al paginilor care urmeaza este acela de a fi, \u00eentruc\u00e2tva, o opera arhivistica\u201c.
\nEpoca istorica \u00een care se plaseaza ispravile cu totul straniului personaj nu e greu de determinat, pornind de la elementele oferite de text: acel Kostas Venetis se va fi nascut, probabil, pe la 1855-1860, \u00een orice caz razboiul ruso-rom\u00e2no-turc din 1877-1878, \u00een v\u00e2ltoarea caruia personajul se pomeneste la un moment dat cufundat, survine pe c\u00e2nd acesta nu mai era un baietandru, ci mai degraba un t\u00e2nar barbat. Iar printul de coroana Rudolf, arhiduce de Austria, care intervine \u00een chip consistent \u00een textura romanului \u2013 si \u00een biografia protagonistului \u2013 a murit \u00een 1889. Putem deduce asadar ca cea mai mare parte a evenimentelor relatate \u00een roman au loc \u00een deceniile al optulea si al noualea al secolului al XIX-lea. \u00censa prezentul \u201eprincipal\u201c al cartii, cel cu rol de \u201erama\u201c temporala, respectiv acela al momentului presupusei ei scrieri efective, la Venetia, sub dictarea lui Kostas Venetis \u00eensusi, de catre t\u00e2narul iubit (iubit, nu iubita, fiindca orientarea sexuala a lui Venetis este de natura a-l califica, daca ar trai \u00een ziua de azi, pentru apartenenta la comunitatea gay, iar \u00eentr-o viziune conceptuala si un registru stilistic apropiate de epoca presupusei sale vietuiri si de tonul cartii, poate fi calificat ca \u201esodomist demonic\u201c, cum a observat cineva, parca \u00eentr-o prezentare din catalogul editurii\u2026) al acestuia cunoscut sub porecla de \u201eNemtoaica\u201c, este ulterior (o aflam chiar din gura protagonistului) cu peste treizeci de ani aventurilor narate, ceea ce ne aduce pe la 1910, poate 1914, \u00een preajma izbucnirii primului razboi mondial. Pe de alta parte, \u00een unele secvente din textul-cadru, fostul amant-scrib \u201eNemtoaica\u201c pare ca ni se adreseaza dintr-un \u201eprezent\u201c ulterior cu alte c\u00e2teva decenii epocii redactarii venetiene si momentului disparitiei lui Kostas Venetis: e un \u201etunel al timpului\u201c mestesugit administrat, caruia poate ca nici nu se cuvine sa cautam sa-i deslusim cu pedanterie etapele.
\nUnul din atuurile de neignorat ale \u201eVietii lui Kostas Venetis\u201c este stilul, limbajul masurat-arhaizant \u00een care ni se \u00eenfatiseaza, optim pentru scopul pe care-l slujeste. Sigur, accept\u00e2nd termenii conventiei propuse de cele \u201eC\u00e2teva cuvinte de lamurire\u201c auctoriale, textul e presupus a fi fost tradus din cine stie ce limba\u2026dar, vom remarca, \u201etradus\u201c foarte bine. Limbajul biblic, cel vechi-carturaresc si cel popular fara perdea se \u00eempletesc \u00een armonie deplina \u00een textul romanului, \u00eentr-o limba curata si atragator-transparenta, frumoasa fara a fi \u201ecautat\u201c-calofila.
\nAlaturi de aceasta limba \u00eenvaluitoare, dulce si aspra totodata, un alt factor cert de atractivitate al acestei carti \u2013 bine\u00eenteles, pe l\u00e2nga acela, principal, constituit de caracterul aventuros si truculent al substantei ei evenimentiale, bogata \u00een sex si violenta \u2013 este iscusinta autorului de a construi cu un relief si o pregnanta putin comune (dar fara verbozitate descriptivista, ci recurg\u00e2nd la un instrumentar voit limitat sub raportul proliferarii cantitative, remarcabil de dens ca sugestivitate, \u00een schimb) atmosfera si culoarea locala a diferitelor meleaguri, cetati ori coclauri (Stambulul si Parisul, Venetia si Viena, m\u00e2nastiri grecesti si c\u00e2mpul de lupta al razboiului ruso-turc, \u00een Bulgaria, lumea mahalagiilor din calea Plevnei a Bucurestilor anilor 1870 si muntii Transilvaniei etc.) \u00een Bulgaria, pe unde \u00eel poarta, de-a lungul si de-a latul Europei, pe Kostas Venetis destinul lui cu totul iesit din comun. Uneori, c\u00e2teva cuvinte, c\u00e2teva r\u00e2nduri care evoca atmosfera, izul, climatul emotional al c\u00e2te unui oras, de pilda, se constituie \u00een adevarate mici poeme de atmosfera, cu o putere de sugestie irezistibila.
\nSigur, \u00eencerc\u00e2nd sa adun aici c\u00e2teva remarci despre aceasta carte, n-am sa va insult (pe dv., cititorii, ca si pe autorul ei) apuc\u00e2ndu-ma sa v-o \u201epovestesc\u201c. \u00cen general, desigur, dar mai ales \u00een cazul unor carti de felul acesteia, parafrazarea rezumativa e nepotrivita si indezirabila, fiindca fie e inutila (pentru cine a citit deja cartea), fie face efect de spoiler pentru cine n-a citit-o, submin\u00e2nd \u00een chip nedelicat, pe de alta parte, travaliul artistic al autorului.
\nDeparte de a fi \u2013 cum ar putea, poate, percepe lucrurile c\u00e2te cineva, la o abordare grabita si superficiala\u2026 \u2013 un catalog si o apologie a actelor de abjectie, si nici un \u201eroman popular\u201c marcat de grija de a obtine musai succesul \u00een plan mercantil prin acumularea necontrolata de elemente de senzationalism etalate de-a valma, si nici macar o parodiere maiestrit \u201etehnicista\u201c a unor scrieri \u201edecadente\u201c din alt veac, \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c e o opera de edificare morala. Una deloc conventionala, filistina ori tezista, si de aceea cu-at\u00e2t mai puternica, mai patrunzatoare.
\nProtagonistul romanului, Kostas Venetis, ar putea fi descris (ori identificat, asa, \u00een c\u00e2teva cuvinte, ca pentru un \u201eMic dictionar de personaje\u201c) ca fiind un aventurier, de origine umila, grec de neam, cu un destin putin comun. De fapt, el este mult mai mult dec\u00e2t doar asta, e un personaj \u201emare\u201c, consistent, memorabil. Sav\u00e2rsitor al tuturor pacatelor conceptibile, Kostas Venetis, pacatosul absolut, e omologul unui ascet. Agent \u2013 din propriu imbold, ori fiind manipulat ori constr\u00e2ns de altii \u2013 al cruzimii si ticalosiei, el e un martir, de fapt. Acest Kostas Venetis, anti-erou absolut, e de fapt un erou, memorabil, dupa cum am mai spus, care aspira la o paradoxala m\u00e2ntuire prin supralicitarea abjectiei, fiind pe cale s-o obtina, \u00een fond. El este, remarcam, un reflexiv, \u00eesi comenteaza si interpreteaza povestea propriei vieti, cu siragul ei nesf\u00e2rsit de grozavii, si o doreste consemnata. El e un picaro, desigur, dar deloc unul \u201eoarecare\u201c, fiind depozitarul unei adevarate teologii negative, al unei filozofii si etici alternative. Elemente precum referirea la \u201erotirea cercului\u201c, la arcanele Tarotului, la \u201ecercul care se \u00eenv\u00e2rteste \u00eenainte si \u00eenapoi\u201c, formulari sententioase precum \u201e Cercul e prins \u00eentre cele doua m\u00e2ini ale lui Dumnezeu: m\u00e2na care apuca si m\u00e2na care sloboade. Cuv\u00e2ntul pleaca din gura lui Dumnezeu, e sp\u00e2nzurat pe Crucea Materiei si se \u00eentoarce apoi \u00een gura lui Dumnezeu. Fiecare din nou purcede din Spirit si se \u00eentoarce \u00een Spirit. Iar rotirea cercului \u2013 de la Coroana la Temelie si \u00eenapoi \u2013 amanuntit pe Arcanele Majore ale Tarotului\u201c etc. sunt doar o mica parte din instrumentarul conceptual si doctrinar pe care-l etaleaza \u201eticalosul absolut\u201c Kostas Venetis. Acesta e un observant si oficiant al \u201eLegii ascunse\u201c, acea \u201ea adevaratilor alesi ai lui Dumnezeu\u201c. Cine ar fi acei \u201eadevarati alesi\u201c ai divinitatii? Iata un fragment lamuritor, din autocomentariul retrospectiv al lui Kostas: \u201eDumnezeu schilodeste ca sa \u00eendrepte, iar blestematii de Dumnezeu, printre care socoteam ca ma numar si eu, sunt adevaratii alesi ai lui Dumnezeu\u201c. Eroul clameaza, \u00een limbajul cel mai verde, intentia sodomizarii lumii \u00eentregi, drept razbunare pentru cumplitele vulnerari \u00eendurate de el.
\nVa \u00eentrebati, poate, daca nu se arata, \u00een aceasta carte, si faimosul filon \u201econspirationist\u201c, at\u00e2t de frecventat de romancierii ultimelor decenii. Ei bine, da, el este prezent si aici! Ca la Pynchon, ca la Cartarescu (\u00een \u201eOrbitor\u201c, conspiratia Stiutorilor, cu planul secret ORBITOR etc.), ca \u00een \u201eSaludos\u201c-ul lui Ecovoiu, si ca \u00een at\u00e2tea puternice romane \u2013 rom\u00e2nesti sau nu \u2013 de la cumpana mileniilor, numai ca, desigur, \u00een alt fel. \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c nu se arata a fi un roman apartinator postmodernismului flamboaiant, \u00eensa e nu mai putin un roman apocaliptic (chestiune asupra careia voi reveni).
\nExista, asadar, \u00een roman o societate secreta, cu putere (cvasi-)universala, av\u00e2nd drept scop (bine\u00eenteles!) controlul si m\u00e2ntuirea umanitatii (o m\u00e2ntuire \u201eneagra\u201c, dupa cum se va vedea). O figura memorabila a romanului, un simbol mai mult dec\u00e2t un personaj propriu-zis, este asa-numitul beizadea Mihalache, boier de descendenta fanariota, tartor al (ori, \u00een fine, unul dintre tartorii) confreriei oculte \u00een care se pomeneste si Kostas Venetis \u00eenregimentat. Beizadea Mihalache e un \u201enebun\u201c (dupa parerea unui personaj mai slab de \u00eenger), un adevarat Antihrist, expresia desav\u00e2rsirii \u00een rau. Un scurt fragment dintr-una din tiradele sale e lamuritor: \u201e\u00cendrazneste! Eu am biruit \u00een mine glasul Dumnezeului vostru, sp\u00e2nzurat de un lemn, caci acela e Dumnezeul celor bicisnici, O noua religie \u00eel va aduce \u00een loc de Dumnezeul iertarii pe Dumnezeul ne\u00eendurarii, \u00een loc de Dumnezeul facatorilor de pace, pe Dumnezeul facatorilor de razboi\u201c etc. Ceea ce este cu deosebire tulburator, \u00een aceasta carte plina de episoade dintre cele mai \u201etari\u201c, e ca \u00een discursul lui beizadea Mihalache despre societatea viitoare \u2013 \u00een care se va instaura \u201eBinele general si Pacea de o mie de ani\u201c, scopuri pentru realizarea carora \u201eorice crima e \u00eengaduita\u201c \u2013 ni se pare ca recunoastem \u2026imaginea societatii actuale, asa cum o descriu criticii ei cei mai radicali, fie ei anarhisti ori teologi crestini: \u201eDupa ce toate puterile \u00eentemeiate pe silnicie se vor fi naruit, prin lucrarea acestor razboaie si revolutii cum nu s-au vazut de la facerea lumii sbeizadea Mihalache vorbeste pe la 1880 si se refera la un viitor destul de \u00eendepartat, c\u00e2nd lucrarea conspiratiei lui va fi biruit \u2013 n.n.t, va veni \u00eemparatia belsugului. Nu va mai exisa saracie, caci fiecare va fi hranit si \u00eembracat mult mai presus de nevoile sale. Banii vor fi la dispozitia tuturor gratie unor asezaminte care vor gospodari toate avutiile, vor trece peste vechile granite si vor revarsa peste tot bunastarea, dovedind ca nimic nu-i uneste mai tare pe oameni dec\u00e2t creditul si dob\u00e2nda, profitul si interesul; patima batr\u00e2nicioasa a agoniselii, care a str\u00e2mbat si ofilit at\u00e2tea suflete, va fi \u00eenlocuita cu patima tinereasca a risipei, aplecarea spre cheltuielile abundente va ajunge o virtute \u00eencurajata prin toate mijloacele, iar cetatenii vor fi judecati nu dupa marimea pacatelor lor, ci dupa aceea a cheltuielilor. Cu vremea, majoritatea oamenilor or sa devina datornici, iar asta le va spori respectul si supunerea fata de Stat, leg\u00e2ndu-i totodata si mai mult unii de altii. \u00cen felul acesta duhul de razmerita o sa fie st\u00e2rpit cu desav\u00e2rsire fara nici o violenta din partea autoritatilor, iar pacea sociala se va instala pentru totdeauna, glasurile c\u00e2rcotase fiind \u00eenabusite de grosimea facturilor\u201c s.a.m.d.
\nIata, asadar, ca aceasta carte nu este doar o \u201epoveste de epoca\u201c si un roman \u201enegru\u201c de lectura captivanta!
\nOctavian Soviany este, cum spuneam, un scriitor complet si complex, si orice noua productie a sa nu poate fi, de fapt, examinata fara recurs la constatari deja depistate si, ca sa zicem asa, consfintite cu privire la scriitura sa. Or, \u00een legatura cu opera lui anterioara, s-a acreditat constatarea ca aceasta prezinta o \u00eembinare \u2013 putin comuna, caracteristica \u2013 de textualism si autenticitate, de textualism si miza existentiala. Observatie ce se confirma si acum, \u00eentr-o forma particulara. Textul acestui roman, pe c\u00e2t e de agreabil-lizibil si fluent, pe-at\u00e2t e de \u201elucrat\u201c si de puternic, ca text. \u00cen fond, \u00een cadrul conventiei de \u201everacitate\u201c (fictionala) a romanului, el are o paternitate incerta si o fidelitate (ori credibilitate) discutabila: ar fi scris de acel t\u00e2nar, \u201eNemtoaica\u201c, dar chiar sub dictare? Ori reconstituit ulterior, din amintire, si deci modificat si amendat? Iar fragmentele \u00een care \u201eNemtoaica\u201c se adreseaza direct cititorului, \u00een nume propriu, ei bine, acelea nu mai emana de la Kostas Venetis, si nu fac parte propriu-zis din \u201eviata lui\u201c, ci din istoria transmiterii ei\u2026 Caleidoscopul somptuos al administrarii diegezei, comutarea frecventa, rapida si prin \u201epunere \u00een abis\u201c a naratorului (ba ne vorbeste, prin text, \u201eNemtoaica\u201c, ba Kostas Venetis, \u00een transcrierea \u201eNemtoaicei\u201c, ba, \u00een cazul nu putinelor \u201eIstorii\u201c ale unor personaje \u2013 Yussuf, Kiva, parintele Makarios s.a. \u2013 , inserate \u00een discursul lui Kostas, chiar acele personaje \u00eensele, care se exprima la persoana I, \u00eensa prin dubla mijlocire a citarii lor, mai \u00eent\u00e2i de catre Venetis, citat la r\u00e2ndul lui de \u201eNemtoaica\u201c \u2026) sunt definitorii, esentiale, \u00een organizarea cartii. Zig-zag-ul \u00eentre diferitii naratori, jocul de oglinzi al diegezei atrage atentia, \u00een fond, asupra povestirii ca atare, indiferent de emitatorul ei, asez\u00e2nd-o \u00een prim plan, aproape ca pe un \u201epersonaj\u201c (poate ca principal\u2026) al romanului. Chestiunea \u201everacitatii\u201c (bun, \u00een cadrul fictiunii, desigur\u2026), a raportului \u00eentre adevar si \u00eenchipuire, e reglata transant de \u00eensusi protagonistul, \u00eentr-o explicatie-\u00eendemn catre scribul sau de ocazie: \u201eUnele din lucrurile pe care ti le povestesc s-au petrecut poate cu adevarat, altele doar \u00een vis si-n \u00eenchipuire. s\u2026t Dupa ce carnea putrezeste \u00een ad\u00e2ncul pam\u00e2ntului, iar sufletul se re\u00eentrupeaza \u00eentr-un alt corp, s\u2026t ram\u00e2ne povestea. Asa ca tu trebuie sa pui totul pe h\u00e2rtie, fara sa schimbi nimic, si fara sa adaugi ceva de la tine, dar mai ales fara sa-ti bati capul daca cele povestite sunt adevarate sau nu, caci faptele noastre si \u00eenchipuirea noastra sunt una, de vreme ce vin deopotriva din spirit\u201c.
\nCaptivantul roman se \u00eencheie \u00eentr-un chip, totusi, neasteptat: Kostas Venetis nu moare, ci pur si simplu dispare. Dispare fara preaviz si explicatii din mizerabila lui locuinta-ascunzatoare venetiana, si, ne relateaza \u201eNemtoaica\u201c, odata cu el, \u201edisparusera si h\u00e2rtiile pe care asternusem povestirea acestuia\u201c.
\nTotul ram\u00e2ne deschis si \u00een suspensie: \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c e departe de a fi fost epuizata, au ramas nerelatate cele c\u00e2teva decenii dintre ultimele episoade povestite si epoca sesiunii de \u201edictari\u201c venetiene, dar si cele ce se vor fi \u00eent\u00e2mplat cu personajul de atunci \u00eencoace, de-a lungul, probabil, a altor decenii, p\u00e2na la moartea lui (asta \u2013 daca ea va fi survenit vreodata, fiindca ultimele cuvinte ale cartii sunt: \u201eDin orice poveste care se termina, se naste mereu o alta poveste. Cine stie, poate Kostas Venetis n-a murit niciodata\u201c). Si e foarte posibil \u2013 putem spune chiar: foarte probabil, daca ne ghidam dupa cele declarate foarte recent de Octavian Soviany \u00eentr-un interviu\u2026 \u2013 ca scriitorul sa ne ofere c\u00e2ndva un alt volum, \u201econtinuarea\u201c povestii\u2026
\nSigur, dat fiind ca Octavian Soviany e nu numai poet, dramaturg si prozator, ci si un critic de elita si de \u201esuprafata\u201c, cu contributii de neignorat la identificarea si deslusirea unor chestiuni teoretice istorico-literare, se iveste ispita sa ne raportam la propriile lui contributii critice pentru a \u00eencerca sa limpezim semnificatiile operelor lui de fictiune. Procedeul poate ca nu e oportun \u00een cazul multor critici-scriitori, dar \u00een cazul \u00een speta mi se pare avantajos si fertil. Se stie ca Octavian Soviany s-a distins, \u00eentre altele, prin introducerea, definirea si fundamentarea conceptului de \u201eapocaliptic\u201c \u00een studiul si r\u00e2nduirea actualitatii literare. \u201eApocalipticul\u201c ar fi matricea acelei literaturi actuale pe care criticul o valorizeaza si o considera a corespunde modelului existential prevalent \u00een lumea de azi. Un model postulat a fi nu antropocentric, ci nihilocentric, nihilocentrism ce, observa criticul, nu trebuie confundat cu nihilismul modernitatii t\u00e2rzii. \u201eApocalipticul\u201c ar include at\u00e2t \u201etextualismul\u201c, c\u00e2t si \u201epostmodernismul\u201c, acestea \u201enefiind dec\u00e2t niste forme particulare ale ultimei faze a culturii burgheze, care este cultura dorintei de moarte\u201c. Apocalipticul procedeaza la \u201eadulatia mortii si a Nimicului\u201c, iar modelul apocaliptic, opineaza criticul, \u201ese defineste esentialmente ca o reprezentare de Nimic, ca un balet iluzionist ce \u00eesi propune sa-i confere Nimicului aparentele Fiintei\u201c, ca o \u201eproductie de miraje ce confera legitimitate Nimicului, peste care suprapune aparenta realului\u201c. Asumarea apocalipticului este propusa ca o pedagogie a responsabilitatii, ca o paradoxala cale catre reinventarea sperantei prin neliniste ss.n.t, preferabila, de aceea, dupa parerea criticului, ideologiei postmodernismului, pentru ca postmodernismul \u201elinisteste\u201c, or \u2013 opineaza Soviany ?, \u201eomul actual are nevoie acum mai putin dec\u00e2t oric\u00e2nd de soporifice\u201c.
\nEi bine, cred ca o opera reprezentativa pentru acest fel de pedagogie a responsabilitatii promovata de literatura apocalipticului \u2013 o cale catre paradoxala reinventare a sperantei prin neliniste \u2013 putem recunoaste \u00een acest roman putin obisnuit, care, la fel ca toate cartile pe care Octavian Soviany ni le-a oferit p\u00e2na acum, e, sub multiple raporturi, ceea ce se cheama o carte rara!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian Soviany, Viata lui Kostas Venetis, roman, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 412+4 p. Octavian Soviany s-a afirmat ca un scriitor cu totul aparte, apartinator, desigur, generatiei lui si vremurilor de azi, \u00eensa de o originalitate at\u00e2t de frapanta, \u00eenc\u00e2t e perceput, \u00een primul r\u00e2nd, ca un fel de \u201emare izolat\u201c, greu de \u201erepartizat\u201c cu… Cite\u0219te mai mult »Apocalipticul\u2026 chiar acum!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4458,4744,2990,4803],"class_list":["post-6421","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-octavian-soviany","tag-proza-romaneasca-actuala","tag-roman-actual","tag-viata-lui-kostas-venetis"],"views":3450,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6421","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6421"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6421\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6421"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6421"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6421"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}