{"id":6390,"date":"2011-02-17T16:25:57","date_gmt":"2011-02-17T14:25:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6390"},"modified":"2011-02-17T16:34:27","modified_gmt":"2011-02-17T14:34:27","slug":"din-castalia%e2%80%a6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/din-castalia%e2%80%a6\/","title":{"rendered":"Din Castalia\u2026"},"content":{"rendered":"

Acest prim numar din noul an 2011 al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c pune sub ochii cititorilor o publicatie nu doar instructiva si doldora de eruditia redactorilor si colaboratorilor sai, dar si plina de farmecul cu care acestia izbutesc sa \u201epovesteasca\u201c istoria (istoriile) propuse unui public larg. Revista se citeste pe nerasuflate, cu mare interes, de la editorialul moralizator al d-lui Florin Constantiniu si p\u00e2na la istoria frigiderului, cursele de cai la rom\u00e2ni, \u201erazboiul divelor\u201c Gina Lollobrigida si Sophia Loren ori nota senzationala despre nasterea in piata orasului, sub ochii multimii, a lui Frederic al II-lea de catre mama lui, regina Constance, sotia lui Henric al VI-lea. <\/strong><\/em><\/p>\n

Scurta istorie despre senzationala nastere din piata, petrecuta la 26 decembrie 1194 intr-un oras sicilian, e plina de invataminte pentru Europa noastra, unde pietele (Piata Bastiliei, Piata Constitutiei etc.) s-au vazut de-a lungul istoriei si p\u00e2na ieri confiscate de revolutii esuate sau revolutii \u201efurate\u201c. Tot un fel de nasteri si ele\u2026 Dar sa ne intoarcem la editorialul acad. Florin Constantiniu, intitulat \u201eWikiLeaks si Rom\u00e2nia\u201c. In primul paragraf al articolului, dl Constantiniu compara in chip inspirat pe istoric cu un copoi in goana dupa v\u00e2nat: \u201eIstoricul este precum copoiul in cautarea v\u00e2natului: pentru el, v\u00e2natul inseamna sursele, in cel mai larg inteles al cuv\u00e2ntului, de la vestigiile arheologice la izvoarele scrise\u201c. Sursele reprezinta materia prima pentru istoric, spune dl Constantiniu, ca si pentru jurnalist \u2013 s-ar putea adauga: \u201eDevine limpede pentru oricine de ce accesul la surse este vital pentru cercetatorii istoriei nationale si universale. Lesne de inteles de ce pentru istoric \u2013 ca si pentru politologi, analisti diplomatici si militari etc. \u2013 cele 250 000 de documente americane introduse in circuitul public de WikiLeaks au reprezentat o adevarata mana cereasca\u201c. Mai departe, dl Constantiniu e suparat ca in Rom\u00e2nia interesul pentru aceste senzationale documente s-a vadit mai scazut dec\u00e2t crede dl-sa ca trebuia sa fie: \u201eIn Rom\u00e2nia, interesul pentru afacerea WikiLeaks nu s-a ridicat la cote prea inalte. Romanii sunt inca stap\u00e2niti de paguboasa mentalitate taraneasca (suntem un popor de tarani), adica orizontul lor se limiteaza la ograda sau, cel mult, la sat. Non-evenimentele difuzate de televiziuni \u2013 mijlocul cel mai eficace de idiotizare a natiunii \u2013 le satisfac curiozitatea, iar criza economica si masurile de austeritate ii fac sa se g\u00e2ndeasca la ce ar putea cumpara mai ieftin la Carrefour. Politica internationala e o alta planeta, total straina de preocuparile lor\u201c. Are multa dreptate dl acad. Florin Constantiniu sa-i certe pe rom\u00e2ni, in general, pe tarani, in special, si chiar pe daci si \u2013 de ce nu? \u2013 pe buri. Sa-i urecheasca pe badea Gheorghe si pe nea Vasile al lui Pripasitu, contemporanii nostri, ca nu se bulucesc pe internet ca sa vaza si sa se puna si ei in curent, ca alde Moromete, Botoghina si Tugurlan in \u201ePoiana lui Iocan\u201c, cu mersul leganat al lumii, cu politica internationala si cu viclenia liderilor ei. Aceasta, politica internationala, e, din pacate pentru badea Gheorghe, cum spune si istoricul, \u201eo alta planeta\u201c. Planeta lui badea Gheorghe e\u2026 nenorocita de criza. Criza i-a luat buna vedere, il tine cu capul plecat si i-a furat mintile: d\u00e2rd\u00e2ie de frica si sta cu ochii holbati pe mercurial, pe \u201emersul pietii\u201c. Paguboasa mentalitate taraneasca, detestabila atitudine a rom\u00e2nului cu capul plecat ca boul sub jugul crizei! Cu savantii, filozofii si istoricii \u2013 e cu totul altceva: ei traiesc pe o alta planeta, a ideilor eterne, intr-o Castalie inaccesibila. Imi vin in minte cercurile lui Arhimede de pe o plaja de nisip strivite sub copitele cailor realitatii sau simpozionul inaltilor prelati despre sexul ingerilor, in timp ce portile cetatii le sunt asediate. Are dreptate eminentul nostru istoric: natie de tarani, cu o mentalitate paguboasa, un orizont limitat la ograda sau, cel mult, la sat. Politica internationala e o alta planeta, care nu se vede din poiana lui Iocan\u2026
\nMai departe, \u201eIstorie si civilizatie\u201c trateaza, sub semnatura lui Alex Mihai Stoenescu \u2013 istoric, scriitor \u2013 o problema controversata in istoriografia rom\u00e2nilor: Legatura intre buri si Burebista.
\nDe mare interes este eseul dnei prof. univ. dr. Zoe Petre intitulat \u201eStim sau nu stim ce este un mit?\u201c. Jan Bremmer, unul dintre cei mai importanti specialisti ai religiilor antice, considera ca miturile sunt povesti traditionale relevante pentru o societate: \u201eGenul proxim al mitului este, de buna seama, povestea, dar \u2013 observa pertinent dna Zoe Petre \u2013 diferenta specifica din acest enunt nu e deloc clara: ce inseamna relevant?\u201c. Scoala antropologica de cercetare a religiei antice \u2013 scrie dna Zoe Petre \u2013 \u201epropunea drept axioma a exegezei miturilor teza dupa care un mit este o poveste care explica, justifica, legitimeaza un rit: miturile, talegomena, \u00abcele care se povestesc\u00bb, ar reprezenta intotdeauna intriga actelor rituale, tadromena, \u00abcele care se sav\u00e2rsesc\u00bb. E adevarat ca, uneori, putem constata ca o poveste da seama de existenta unui rit: in Peloponez exista un cult consacrat Elenei, ca zeitate feminina locala, in jurul caruia, probabil, s-a nascut legenda dupa care Elena insasi nu ar fi parasit niciodata Sparta, Paris fiind inselat de o fantasma care l-ar fi insotit la Troia\u201c. Insa legatura dintre mit si ritul in jurul caruia apare \u201epovestea\u201c nu e stabila, iar definitia propusa e clatinata de variantele divergente sau chiar contradictorii ale miturilor: \u201eIn \u00abOdiseea\u00bb, asa cum a ajuns ea p\u00e2na la noi, fidelitatea neclintita a Penelopei, care isi asteapta vreme de 20 de ani sotul, izbutind sa-i pacaleasca pe petitori, este un dat esential. Pausanias insa povesteste ca la Mantineea ar fi aflat o istorie cu totul diferita de cea homerica: Penelopa ar fi murit la Mantineea, fiindca, in absenta lui Ulisse, ea l-ar fi inselat cu o multime dintre petitori si, la intoarcerea sotului incornorat, acesta ar fi alungat-o din Ithaca. O alta poveste, acceptata de Herodot, spunea ca Penelopa ar fi avut o legatura cu zeul Hermes (sau chiar cu Apollon) si l-ar fi nascut pe Pan, zeul nestap\u00e2nit al dumbravilor si poienilor\u201c. Diversitatea contradictorie a variantelor pune in dificultate fidelitatea fata de ritul generator, adica sacralitatea ritului. De ce, totusi, cel ce a dainuit este mitul homeric al Penelopei, in pofida variantelor contradictorii povestite de Pausanias si Herodot? Pentru ca, probabil, aceasta varianta satisfacea conditia fidelitatii rituale. Dar, cu siguranta, mitul este invingator din pricina lui\u2026 Homer. Daca mitul i-a \u201ecreat\u201c pe poeti, poetii, la r\u00e2ndul lor, sunt cei ce au instaurat, prin arta lor, puterea mitului. Pornind de la o distinctie a semioticienilor intre vorbirea marcata si cea nemarcata, autoarea eruditului eseu conchide ca mitul \u201enu ar fi doar un act verbal reprodus de epos, ci si actul performativ al poeziei insasi. Atunci c\u00e2nd aedul compune si interpreteaza c\u00e2ntul eroic, el se afla intr-un spatiu consacrat si sav\u00e2rseste o actiune rituala. Mai mult, aceasta actiune verbala are efecte directe in realitate (\u2026) In Grecia antica varietatea actelor verbale performative, speech act, e mult mai mare dec\u00e2t in civilizatiile moderne, care nu mai cred in forta generatoare de realitate a cuv\u00e2ntului: in antichitate (si multa vreme dupa aceea) bocetul si insulta, lauda sau povata sunt considerate ca av\u00e2nd efecte directe asupra realului\u201c. Insa aceasta \u201esacralitate poetica\u201c din \u201eIliada\u201c, \u201eOdiseea\u201c ori \u201eMunci si zile\u201c, poemul didactic al lui Hesiod \u201enu are nimic comun cu sacralitatea imuabila a acelor mituri pe care o casta sacerdotala profesionalizata le selecteaza si le inregistreaza in forma scrisa. In Grecia antica \u2013 scrie Zoe Petre \u2013 nu exista nici o institutie care sa aiba autoritatea de a sacraliza sau oficializa un mit, o legenda sau o traditie, si, in consecinta, nu exista nici vreo Carte sacra, asemenea celor care domina lumea iudaica, crestina sau islamica. In acest univers cultural plural, unde nici o institutie nu are autoritatea de a cerne, din multitudinea de variante locale sau chiar individuale, o versiune anume care sa fie proclamata unica versiune oficiala, si care sa transforme restul variantelor in apocrife, poetii dob\u00e2ndesc o legitimitate aparte, privilegiind una sau alta dintre nenumaratele naratiuni aflate in circulatie si transform\u00e2nd astfel varianta preferata de ei in cea ce am putea numi matricea \u00abmaster-mitul\u00bb in jurul caruia se cristalizeaza universul semantic al naratiunilor inrudite\u201c. Pluralitatea si diversitatea miturilor stau, asadar, in m\u00e2na poetilor, respectiv, reprezinta victoriile unei dictaturi aparte: dictatura geniului artistic. Eruditul eseu al dnei Zoe Petre este plin de idei, sugestii si invataminte.
\nDe un interes special se vadeste articolul lui Cornel Constantin Ilie, \u201eRubens, Delacroix si\u2026 Sf\u00e2ntul Benedict\u201c. Exemplele marilor pictori \u201eplagiatori\u201c care i-au copiat, pur si simplu, pe alti maestri ai artei (Delacroix are 32 de c\u00f3pii dupa Rubens, iar Rubens, la r\u00e2ndul lui, a realizat c\u00f3pii dupa tablourile marilor artisti ai Renasterii) ne duc la o concluzie pe care doar epigonii o refuza: artistii adevarati nu se feresc sa \u201einvete\u201c de la ceilalti, mai mari sau egalii lor. Exista, de-a lungul istoriei artei, un cult al maestrilor si o recunoastere fara complexe a filiatiilor. Marii artisti sunt scutiti, in aceste \u201eplagiate\u201c nutrite de admiratie si afinitate, de complexul \u201eadamismului\u201c: ei nu cred ca lumea incepe cu ei si ca sunt \u201eincomparabili\u201c. Nu-si inchipuie ca admiratia si chiar imitarea marilor modele ii situeaza pe o pozitie umila de subalterni. Din contra.
\nUn interes exceptional prezinta articolul semnat de prof. univ. Ioan Opris, \u201eMedic pe frontul de Caucaz\u201c. Este vorba despre Jurnalul inedit al medicului Lazar Iosif, care a participat, de la 16 iulie 1942 si p\u00e2na la 15 iunie 1943, la campania din Rasarit, iar de la 1 mai p\u00e2na la 2 iunie 1945 la campania din Vest. A participat exclusiv ca medic, si scrie in jurnalul sau: \u201eStap\u00e2nit de simtul datoriei si un umanitarism cu specific medical, in inaintare si apoi in retragere am tratat at\u00e2t ostasi rom\u00e2ni si germani, ostasi ai armatei sovietice, civili de toata categorie cu aceeasi dragoste fata de omul suferind\u201c. Si-a scris jurnalul in gropi si transee, pe file de h\u00e2rtie patata de s\u00e2ngele ranitilor\u2026 Aceste note au fost lovite de schije si rupte bucati, impreuna cu geanta ce le ocrotea.
\nEle sunt pastrate in original, murdarite de noroiul unde ne balaceam sau de ploaia sau ninsoarea ce cadea in acel moment. Redau aceste insemnari asa cum le-am scris. Sunt note de razboi\u201c. T\u00e2narul medic chirurg s-a inscris in Miscarea Legionara la 6 septembrie 1940 (se nascuse in 1914) si conduce cuibul Mihai Viteazul: \u201eTot timpul, chiar si in perioada legionara si antonesciana, n-am fost dec\u00e2t medic\u201c. Arestat de mai multe ori, este eliberat de ofiterii sovietici si, dupa 1945, \u201eplimbat\u201c, ca medic, din spital in spital: Vitrometan din Medias, Huedin, Turda, Nasaud, Ocna Mures, Aiud. A \u201esemnat\u201c peste 15. 000 de operatii. In 1974 medicul veteran primeste medalia jubiliara \u201eLupta contra fascismului\u201c. In 1952, pentru cei 8 copii ai sai mama sa fusese decorata de comunisti cu medalia \u201eGloria materna\u201c cl. a II-a, in ultimele zile de viata. Extraordinarul jurnal al chirurgului Lazar Iosif va putea fi citit in numerele urmatoare ale revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c.
\nUn articol pe care nici un cititor, fie el \u201e de dreapta\u201c ori \u201ede st\u00e2nga\u201c, nu trebuie sa-l ocoleasca, este memorabilul conspect intitulat \u201eUn revolutionar radical in rochie de dantela Rosa Luxemburg\u201c. Autoarea, Cristina Paiusan-Nuica, scrie despre exilul polonezei din Imperiul Tarist, despre relatia unei fete ur\u00e2tele si schioape, dar sclipitor de inteligente cu nestatornicul Leo Jogiches, despre activitatea ei din Germania, despre antipatia si conflictul cu Lenin si leninismul bolsevic, despre profesoara, filozoafa si agitatoarea cu acelasi nume, precum si despre moartea ei invaluita in mister. Cititorii \u201ede dreapta\u201c sa nu se sperie: in \u201eProblemele organizatorice ale democratiei rusesti\u201c din 1904, sclipitoarea Rosa Luxemburg critica teoriile leniniste pe care le considera o grava deviere de la marxism. La r\u00e2ndul lor, cititorii prea \u201ede st\u00e2nga\u201c sa nu se grabeasca sa o aplaude pe \u201eanarhista\u201c profesoara de marxism care avertiza in scris ca teza leninista a centralismului si revolutia proletara pe model leninist \u2013 conform careia Comitetul Central al Partidului trebuia sa numeasca toate comitetele locale, Comitetul Central fiind singurul organ decizional, iar celelalte grupari av\u00e2nd doar libertatea de a executa \u2013 va esua intr-o dictatura comunista si nu va duce la egalitate si implicarea proletariatului in actul istoric. Cine s-o asculte?! Previziunile i s-au implinit cu v\u00e2rf si indesat. In fine, pe fuga, sa notez din excelenta rubrica a acad. Marius Sala \u201eCuvinte calatoare\u201c originea si \u201ecalatoria\u201c unui cuv\u00e2nt de foarte mare actualitate, belea: \u201eint\u00e2mplator, nemaivazut, care pricinuieste neplaceri de care scapi cu greu\u201c. Cuv\u00e2ntul vine din araba, pe filiera turca. Cuv\u00e2nt vechi in limba, care apare inca de la Neculce, ne informeaza invatatul autor: beleaua vine, intr-adevar, de departe si se tine si azi de capul nostru, mai abitir ca pe vremea lui Neculce. Inrudit si derivat este \u201ebelaliu\u201c: \u201enazuros, mofturos\u201c. De unde si vorbele de imbarbatare ce ni se spun in discursuri: sa nu mai facem \u201enazuri\u201c ca-i greu in criza. Ceausescu il cita pe Cosbuc din \u201eDecebal catre popor\u201c: \u201eSa nu ne pl\u00e2ngem ca e greu!\u201c.
\nNu scapati \u201eVizita poetului indian Rabindranath Tagore in Rom\u00e2nia (noiembrie 1926)\u201c de Stefania Dinu Ciubotaru, doctor in istorie. Revista care ne propune toate aceste admirabile lectii de istorie, cu editorial cu tot, dispune de colaboratori si redactori de inalta competenta, sub al caror condei istoria devine, cum spune cronicarul, o poveste plina de farmec carturaresc ce ii captiveaza pe initiati, ca si pe cititorii obisnuiti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Acest prim numar din noul an 2011 al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c pune sub ochii cititorilor o publicatie nu doar instructiva si doldora de eruditia redactorilor si colaboratorilor sai, dar si plina de farmecul cu care acestia izbutesc sa \u201epovesteasca\u201c istoria (istoriile) propuse unui public larg. Revista se citeste pe nerasuflate, cu mare interes, de… Cite\u0219te mai mult »Din Castalia\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4788,2696,729,4787,4432,4789],"class_list":["post-6390","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-mihai-stoenescu","tag-florin-constantiniu","tag-istorie","tag-revista-istorie-si-civilizatie","tag-wikileaks","tag-zoe-petre"],"views":2299,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6390","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6390"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6390\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6390"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6390"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6390"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}