{"id":6384,"date":"2011-02-17T16:18:55","date_gmt":"2011-02-17T14:18:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6384"},"modified":"2011-02-17T16:23:10","modified_gmt":"2011-02-17T14:23:10","slug":"despre-%e2%80%9epriceperea%e2%80%9c-statului-in-administrarea-treburilor-publice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-%e2%80%9epriceperea%e2%80%9c-statului-in-administrarea-treburilor-publice\/","title":{"rendered":"Despre \u201epriceperea\u201c statului \u00een administrarea treburilor publice"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Daca tinem seama de \u00eencapat\u00e2narea asidua a clasei politice postcomuniste \u00een perpetuarea unor masuri menite sa contribuie la degradarea ireversibila a societatii rom\u00e2nesti, sf\u00e2rsim prin\u00a0 a ne pune \u00eentrebarea (legitima) \u201eCe-i m\u00e2na pe ei \u00een aceasta \u00eenversunare distructiva?\u201c. Astfel ajungem la doua posibilitati logice de raspuns: ori politicienii nostri stiu bine ce fac si asta \u00eei plaseaza\u00a0 \u00eempotriva intereselor publice rom\u00e2nesti, ori sunt prea ignoranti (asta ca sa nu folosim cuv\u00e2ntul, de nuanta mai tare, prosti). Trebuie sa recunoastem ca varianta din urma pare mai putin plauzibila. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Sa dezvoltam putin subiectul pentru a \u00eentelege mai bine contextul. Rom\u00e2nia beneficiaza de un sistem public de \u00eenvatam\u00e2nt, mai bun, mai prost, dupa cum a dat Dumnezeu pricepere oamenilor pusi sa \u00eel slujeasca. Nu vreau sa vorbesc despre reforma propusa de actuala echipa guvernamentala, a curs destula cerneala pe marginea acestui subiect. Acest sistem public, organizat pe nivelurile binecunoscute, respectiv prescolar (sistemul de gradinite), primar (elevii din ciclul I-IV), gimnazial (V-VIII), liceal (IX-XII) si universitar (continu\u00e2nd-se cu studiile de masterat, doctorat si post-doctorat), este finantat de toti contribuabilii \u00een parte (socotim aici acele studii finantate de la buget si nu de sistemul alternativ si mai recent al taxelor de scolarizare instituite \u00een universitatile de stat). Cu exceptia unor plati relativ modice din sistemul prescolar (se plateste \u00een gradinitele de stat atunci c\u00e2nd este vorba de m\u00e2ncarea copiilor sau de anumite consumabile), un copil nascut \u00een Rom\u00e2nia va putea \u00eenvata, se va putea specializa si perfectiona utiliz\u00e2nd baza materiala propusa de statul rom\u00e2n prin intermediul Ministerului \u00cenvatam\u00e2ntului, fara a plati nici un banut pentru ceea ce primeste. Nu stiu sa existe calcule macar aproximative care sa ne informeze cu privire la efortul financiar depus de statul rom\u00e2n pentru instructia fiecarui cetatean care beneficiaza de sistemul public de \u00eenvatam\u00e2nt. Cu siguranta ca sumele nu sunt mici, iar de acest lucru dau seama inclusiv salariile multora dintre profesorii universitari care tin cursuri \u00een medii academice cu mii de studenti \u00eenscrisi (trebuie sa recunoastem ca o parte din remuneratia acestora provine si din fondurile aduse de studentii ce platesc taxe scolare). S-a facut vreo contabilizare a sumelor cheltuite pentru pregatirea unui medic? Dar pentru un inginer competent? Sunt \u00eentrebari care probabil nu au un raspuns, dar putem macar intui sumele.<br \/>\nDupa 1989, numarul universitatilor din tara noastra s-a \u00eenmultit \u00een progresie geometrica, rezult\u00e2nd de aici cheltuieli suplimentare pentru scolarizarea studentilor. Practic nu mai exista \u00een tara nici un oras resedinta de judet care sa nu aiba o universitate sau, daca nu o universitate proprie, macar filiale ale unor universitati mai importante din regiunea respectiva. S-a ajuns la situatia aberanta \u00een care exista facultati si \u00een orasele obscure si, repet, vorbim aici doar de sistemul finantat din bani publici. Toata aceasta risipa generoasa de resurse publice s-a facut \u00een numele unui ideal frumos: accesul la \u00eenvatam\u00e2nt superior al c\u00e2t mai multor elevi rom\u00e2ni. P\u00e2na aici, toate bune si frumoase, desi o asemenea politica educationala a dus la scaderea radicala a calitatii \u00eenvatam\u00e2ntului universitar. Practic, asemenea \u00eenvatam\u00e2ntului privat, multe dintre universitatile de stat s-au adaptat pietei educationale si au devenit institutii ce scot pe banda rulanta absolventi cu licenta \u00een buzunar. Ca aceasta le foloseste sau nu, este o alta discutie. Prin acest sistem, s-a lasat la latitudinea studentului c\u00e2t trebuie sa \u00eenvete, c\u00e2t si unde \u00eei vor folosi notiunile, adeseori elementare, care trebuie \u00eenvatate pentru a trece examenul de capacitate finalizat prin diploma de licenta.<br \/>\nBun, daca sunt sacrificate pe altarul \u00eenvatam\u00e2ntului asemenea sume colosale (\u00eensum\u00e2nd, pentru toate ciclurile de \u00eenvatam\u00e2nt, baza materiala, salariile corpului didactic si cheltuielile cu \u00eentretinerea, se ajunge la miliarde de euro anual), \u00eenseamna ca statul \u00eesi asteapta rasplata pentru risipa generoasa facuta \u00een numele binelui public. Elevii, studentii ce au fost pregatiti (am precizat, mai bine, mai rau, Dumnezeu cu mila) sa \u00eenfrunte rigorile unei piete a muncii tot mai specializate sunt tocmai acum. la sf\u00e2rsitul studiilor. asteptati sa-si ofere prinosul de cunostinte, fiecare la locul de munca, \u00een stare sa rasplateasca efortul pentru instructia lor. Dar vai, lucrurile nu se petrec \u00eentocmai asa, si asta din cauza faptului ca statul rom\u00e2n, prin reprezentantii sai, nu se mai intereseaza de copiii pe care i-a crescut si educat. Dupa ce termina studiile liceale, universitare sau postuniversitare, rom\u00e2nii sunt invitati ceremonios sa-si caute de treaba pe alte meleaguri, \u00eentruc\u00e2t aici la ei acasa nu se pot mobiliza resurse materiale pentru a le rasplati inteligenta si capacitatea de munca. Asa se ajunge la situatia aberanta ca statul rom\u00e2n sa fie un furnizor bine \u00eenradacinat care ofera oameni gata calificati, specializati, pentru diverse institutii private sau publice din Europa sau de aiurea, cele din urma frec\u00e2ndu-si m\u00e2inile fericite ca nu au trebuit sa contribuie cu nici un euro la educatia acestor tineri. Exodul inteligentei chiar are un sens aici, pe malurile D\u00e2mbovitei, dar pe cine mai intereseaza? O alta situatie aiuritoare intervine atunci c\u00e2nd absolventul rom\u00e2n \u00eengroasa r\u00e2ndurile celor ce aranjeaza marfa \u00een rafturile supermarket-urilor sau distribuie marfa pentru tot felul de firme specializate. Ce noroc pe asemenea lanturi de magazine multinationale sa aiba parte de personal supracalificat (situatii des \u00eent\u00e2lnite), \u00eentruc\u00e2t \u00een sistemul national de \u00eenvatam\u00e2nt, spre exemplu, salariile oferite profesorilor nu se pot compara cu cele c\u00e2stigate aranj\u00e2nd marfa la raionul de mezeluri dintr-un hypermarket !<br \/>\nStranie situatie, nu-i asa? Pe de o parte cheltuiesti sume enorme pentru educatie, pe de alta parte risipesti lesne apoi tot ce ai construit. Medicii, profesorii si cercetatorii rom\u00e2ni care pleaca aiurea \u00een lume, din motive lesne de \u00eenchipuit, pot depune marturie. Redusa la extrem, politica educationala rom\u00e2neasca se poate compara cu efortul unui om de a-si construi o casa, pentru ca mai apoi, dupa ce a construit-o, sa o dar\u00e2me pentru ca nu mai are bani sa o zugraveasca. Arc peste timp, Danila Prepeleac se identifica perfect cu statul rom\u00e2n. Si unul si altul pleaca la piata cu o vaca grasa si se \u00eentorc acasa cu o plasa goala. Altii vor fi cei care \u00eesi vor freca m\u00e2inile pentru gheseftul facut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daca tinem seama de \u00eencapat\u00e2narea asidua a clasei politice postcomuniste \u00een perpetuarea unor masuri menite sa contribuie la degradarea ireversibila a societatii rom\u00e2nesti, sf\u00e2rsim prin\u00a0 a ne pune \u00eentrebarea (legitima) \u201eCe-i m\u00e2na pe ei \u00een aceasta \u00eenversunare distructiva?\u201c. Astfel ajungem la doua posibilitati logice de raspuns: ori politicienii nostri stiu bine ce fac si asta&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-%e2%80%9epriceperea%e2%80%9c-statului-in-administrarea-treburilor-publice\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre \u201epriceperea\u201c statului \u00een administrarea treburilor publice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4785,3898,1374,4786,4784,1455],"class_list":["post-6384","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-absolventi","tag-clasa-politica","tag-educatie","tag-pregatire-profesionala","tag-resurse-publice","tag-studii"],"views":1976,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6384","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6384"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6384\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}