{"id":6374,"date":"2011-02-10T16:21:11","date_gmt":"2011-02-10T14:21:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6374"},"modified":"2011-02-10T16:22:50","modified_gmt":"2011-02-10T14:22:50","slug":"the-guardian-felul-in-care-traim-azi-de-ce-fug-romancierii-contemporani-de-internet","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-guardian-felul-in-care-traim-azi-de-ce-fug-romancierii-contemporani-de-internet\/","title":{"rendered":"The Guardian: Felul \u00een care traim azi. De ce fug romancierii contemporani de Internet"},"content":{"rendered":"

C\u00e2t de pregatiti sunt romancierii contemporani sa faca fata unei noi realitati media, fundamental diferita de cea a radioului sau a televiziunii \u2013 Internetul? O privire rapid\u00e3 asupra literaturii anglo-saxone contemporane arata ca tinerii romancieri fac tot posibilul sa evite contactul cu aceasta realitate, scrie Laura Miller \u00een \u201eThe Guardian\u201c. Totusi, cateva \u00eencercari ale unor romancieri, de la William Gibson la Jonathan Lethem, ne arata care sunt riscurile \u201evirtualizarii\u201c vietii noastre sociale, la \u00eenceput de secol XXI.<\/strong><\/em><\/p>\n

Literatura ar trebui, conform unor \u201eeminente cenusii\u201c din spatiul academic, sa evite, \u00een \u00eentregime, contactul cu tot ce \u00eenseamna \u201emass-media populara si trendy\u201c; astfel de lucruri ar \u201edata\u201c operele literare, ancorandu-le \u00een \u201eprezentul frivol\u201c, \u00een loc sa le aseze \u00een provincia literaturii, care e \u201eatemporala\u201c. Pe de alta parte, aceste \u201eeminente cenusii\u201c nu au de ce sa-si faca griji, daca citim romanele scriitorilor americani contemporani, crede Laura Miller. \u201eIdeea unui grup de romancieri, tineri sau batrani, dornici sa \u00eenfatiseze momentul \u00een care traim \u2013 ca sa nu mai vorbim de a se lupta cu negativistii conservatori, pentru dreptul de a face acest lucru \u2013 aproape ca ne apare drept una bizara\u201c.<\/p>\n

\u201eA scrie fictiune istorica e cel mai usor mod de a scapa de Prezent; pentru a evita sa ai de-a face cu Internetul, trebuie doar sa mergi \u00eenapoi cu un deceniu sau doua\u201c, arata Miller. Mai e si o alta cale: \u201eexista si acele populatii izolate de curentul principal din motive culturale, precum proaspetii imigranti si familiile lor \u2013 o alegere foarte populara pentru subiecte de fictiune, \u00een zilele noastre. Si mai sunt si cei de la periferiile geografice, care traiesc \u00een zone rurale \u00eendepartate unde e greu sa faci rost de o conexiune cu banda larga la Internet. E remarcabil cat de multe romane si povestiri americane contemporane au drept cadru de desfasurare fermele, de la scriitori consacrati, precum Annie Proulx si Cormac McCarthy, la nou-veniti, precum Maile Meloy si C.E. Morgan\u201c.<\/p>\n

Romancierul american, crede Laura Miller, se zbate \u00eentre doua imperative ce se lovesc, tot mai mult, cap \u00een cap. \u201ePrimul vine sub forma directivei de a \u00eenfatisa \u00abFelul \u00een care traim azi\u00bb(…) Poate sa fie un cliseu, \u00eensa ideea ca nimeni nu e mai potrivit decat un romancier sa explice dilemele vietii contemporane persista. Dupa atacurile de la 11 septembrie, fiecare autor de fictiune notabil putea sa povesteasca despre cum primea zeci de telefoane de la redactorii revistelor, fiecare cautand opinii si cogitatii pentru care o \u00eentreaga industrie dand pe dinafara de jurnalisti consacrati era, aparent, insuficient de reflexiva ca sa le coaca, pe cont propriu\u201c.
\nCeea ce ne conduce la a doua \u201eprovincie speciala\u201c a romancierilor: calitatea si profunzimea de muzeu a operei. \u201eCu cat literatura e \u00eempinsa, mai mult, la periferia culturii, cu atat mai mult e pretuita drept un refugiu fata de tot ce e grosolan, superficial si de prost-gust \u00een acea cultura. E o capela a profunzimii, si cam la fel de vie si de frecventata ca o capela din caramizi si ciment. Literatura e locul unde te retragi cand te saturi de divorturile vedetelor, de balacareala politicienilor, de intrigile de la birou, de procesele secolului, de noile produse Apple, de \u00eencaierarile de pe Internet, de fotografiile provocatoare trimise prin telefoanele mobile si de concurentii de la emisiunea \u00abX Factor\u00bb \u2013 pe scurt, de toate lucrurile despre care vorbeste si la care se gandeste tot restul lumii \u00een marea majoritate a timpului.\u201c
\nDaca aceste misiuni par incompatibile, scrie Laura Miller, ei bine, ele chiar sunt incompatibile. \u201ePentru a le atinge pe amandoua, trebuie sa derivezi Atemporalul dintr-o serie de Prezenturi frivole, si apoi trebuie sa-ti convingi cititorii ca le-ai dat ceea ce-si doresc punandu-i fata \u00een fata cu lucrurile de care \u00eencercau de la \u00eenceput sa scape, atunci cand au venit la tine. Nu-i de mirare ca romancierilor americani li s-a parut mai usor sa se eschiveze din toata povestea cu \u00abFelul \u00een care traim azi\u00bb, \u00een special cand dusmanul era televiziunea\u201c.
\nTotusi, Internetul, ni se spune mereu, e altceva decat televiziunea, scrie Miller. \u201eO sumedenie de oameni \u00eesi cunosc acum partenerii prin sita rationala a serviciilor de dating on-line, \u00een loc sa-i \u00eentalneasca la \u00eentamplare, la petreceri sau la baruri. Smartphone-urile ne \u00eempiedica sa ne pierdem, si daca vrem, si daca nu vrem. Retelele de socializare ne aduc, zi de zi, prieteni, amanti si dusmani de mult uitati \u00een fluxul vietilor noastre din prezent. Oameni pe care i-am \u00eentalnit o singura data \u2013 sau niciodata \u2013 \u00eencep sa ne para prieteni de nadejde si, spre deosebire de prietenii pe care ni-i imaginam, candva, \u00een pielea personajelor de la televzor, acesti oameni chiar ne \u00eentorc, imediat, prietenia.\u201c
\nInternetul ne-a schimbat, deja, vietile \u00een feluri \u00een care televiziunea nu ar fi putut, vreodata, sa ni le schimbe; romancierii mainstream \u2013 cei specializati \u00een naratiuni realiste \u2013 s-au ferit, \u00eensa, sa scrie despre aceste lucruri, \u201esperand, poate, ca la fel ca televiziunea, ele vor putea fi ignorate, fara nici un risc\u201c. \u201eEi au cedat terenul unor autori de fictiuni speculative, precum William Gibson si Cory Doctorow, ai caror hackeri si luptatori ninja exista, \u00een primul rand, sa explice sau sa expuna idei despre tehnologia de ultima generatie.\u201c
\nTotusi, \u00een ultimii ani, situatia a \u00eenceput, \u00eencet, sa se schimbe. \u201e\u00abChronic City\u00bb, al lui Jonathan Lethem, din 2009 \u00eenfatiseaza un amestec pestrit de americani din Manhattan, fumatori de iarba, ce au devenit obsedati de \u00abchaldron-uri\u00bb, obiecte frumoase, \u00een forma de urne, pe care nici unul dintre ei nu le-a vazut de fapt cu propriii ochi. \u00cesi petrec nopti \u00eentregi baricadati \u00een case, licitand pentru acele lucruri amagitoare pe eBay si pierzand, de fiecare data, \u00een fata unor rivali ascunsi \u00een spatele unor porecle criptice. Se \u00eencheaga tot felul de suspiciuni despre o conspiratie. New-York-ul din \u201eChronic City\u201c e un talmes-balmes de zvonuri, miraje si de identitati false (…) Nu exista nici o granita solida \u00eentre ceea ce e adevarat si ceea ce oamenii vor sa fie sau spun ca ar fi adevarat. Pe scurt, Manhattan-ul pare o prelungire a Internetului, sau invers\u201c.
\n\u201eTocmai ceea ce Internetul scoate la suprafata din noi \u2013 hubris, vise cu ochii deschisi, avaritie, obsesii \u2013 \u00eel face asa de puternic si de volatil\u201c, arata Miller. Puterea televiziunii sta \u00een caracterul detasat si inaccesibil al acesteia: vorbeste de una singura, iar noi o putem asculta sau putem \u00eenchide televizorul. \u201eDar Internetul e alcatuit, cel putin \u00een parte, din noi \u00eensine; \u00eel scriem si concomitent \u00eel citim, ne dam \u00een spectacol pentru el si concomitent \u00eel privim, \u00eel cream si, concomitent, \u00eel consumam. A privi la televizor e o activitate solitara, care ne poate da senzatia uneia de grup, \u00eei timp ce Internetul e o experienta de grup, deghizata \u00eentr-una solitara\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2t de pregatiti sunt romancierii contemporani sa faca fata unei noi realitati media, fundamental diferita de cea a radioului sau a televiziunii \u2013 Internetul? O privire rapid\u00e3 asupra literaturii anglo-saxone contemporane arata ca tinerii romancieri fac tot posibilul sa evite contactul cu aceasta realitate, scrie Laura Miller \u00een \u201eThe Guardian\u201c. Totusi, cateva \u00eencercari ale unor… Cite\u0219te mai mult »The Guardian: Felul \u00een care traim azi. De ce fug romancierii contemporani de Internet<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4779,4780,4777,4776,4778],"class_list":["post-6374","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-articol-din-the-guardian","tag-laura-miller","tag-literatura-pe-net","tag-romancierii-contemporani","tag-scriitorii-si-internetul"],"views":1559,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6374","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6374"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6374\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6374"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6374"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6374"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}