{"id":6370,"date":"2011-02-10T16:18:50","date_gmt":"2011-02-10T14:18:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6370"},"modified":"2011-02-10T16:19:31","modified_gmt":"2011-02-10T14:19:31","slug":"linistea-colosului-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-colosului-2\/","title":{"rendered":"Linistea colosului (2)"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Nimic nu rasare din nimic. Neantul nu genereaza dec\u00e2t alt neant. Prin urmare, orice aparitie luminoasa \u00eesi are propria cauza, propriul t\u00e2lc, propriul scop. Tsonga datoreaza imens altui mare tenisman francez, si el cu origini africane, sa-l numim pe Yannick Noah. Ce-i drept, Noah are radacini cameruneze, prin tatal sau, Zacharie, cel care, aidoma lui Didier Tsonga, a parasit continentul negru pentru a se instala tot \u00een Hexagon, dar la Sedan. Ca si \u00een cazul Tsonga, familia Noah s-a dovedit una foarte unita, dezvolt\u00e2nd o atmosfera formidabila, foarte propice educarii performante a copiilor. Nu e deloc o \u00eent\u00e2mplare faptul ca Jo \u00eel admira profund pe ultimul francez care a ridicat deasupra capului \u201eCupa Muschetarilor\u201c, \u00een 1983, la Roland Garros, dupa o finala dramatica cu detinatorul la zi al titlului, suedezul Mats Wilander. Iata ce afirma Tsonga jr. despre modelul sau de odinioara: \u201eAm fost adeseori comparat cu Yannick. Si pe buna dreptate. El este unul dintre tatii mei spirituali. O mare personalitate, ale carei opinii le respect \u00eentotdeauna\u201c (op. cit., p. 10). <\/strong><\/em>
\nCum s-au cunoscut? Fireste, Jo-Wilfried \u00eel admira de mult timp pe Noah, \u00eei urmarise meciurile, \u00eei savurase victoriile, suferise solidar cu marile \u00eenfr\u00e2ngeri ale acestuia. Dar \u00eent\u00e2lnirea lor efectiva s-a produs gratie lui \u00c9ric Winogradsky, un fost tenisman de top, devenit antrenor, care tocmai rupsese colaborarea cu Richard Gasquet, alta mare speranta franceza. \u00c9ric era bun prieten cu Yannick, asa ca veteranul Noah a primit cu reala placere invitatia de a se antrena de c\u00e2teva ori cu juniorul din Mans. S-au simpatizat de la prima vedere, iar placerea de a schimba mingi pline de imaginatie la antrenament i-a unit si mai mult. Natural, originea comuna i-a facut sa se simta de partea aceleiasi baricade. Jo consemneaza: \u201eEra normal ca drumurile noastre sa se intersecteze, caci eram am\u00e2ndoi tenismani, iar \u00een plus ne pulsa \u00een vene acelasi s\u00e2nge african. Pe de alta parte, \u00eemi amintesc ca orasul meu natal, Mans, si clubul unde juca Yannick au organizat un concert pentru a str\u00e2nge fonduri astfel \u00eenc\u00e2t Noah sa-si poata plati tratamentul medical atunci c\u00e2nd accidentarile \u00eei amenintau cariera de sportiv. Aceasta solidaritate mi s-a parut de o extrema frumusete, iar destinul lui mi-a aparut a fi unul foarte coerent. Am fost fericit ca l-am cunoscut\u201c (ibidem, p. 10). La r\u00e2ndul sau, Yannick \u00eesi aminteste: \u201eJo avea un gabarit impresionant. C\u00e2nd tipii cu alura lui joaca bine, este clar ca-i vor domina pe ceilalti competitori. Mi-am dat seama ca-i este scris sa devina un campion. Sa asisti la felul \u00een care un pusti ajunge sa depaseasca numeroase dificultati \u00een viata pentru a atinge un nivel extraordinar, asta ar trebui sa dea de g\u00e2ndit tuturor mom\u00e2ilor care stau pe margine si clevetesc\u201c (ibidem).
\nDaca \u00eent\u00e2lnirea cu Noah i-a marcat lui Jo evolutia \u00een calitate de tenisman, faptul ca tatal sau a fost sportiv de performanta l-a orientat \u00eenca de mic catre arena. La v\u00e2rsta de cinci ani practica deja fotbalul la clubul din Savign\u00e9 l’\u00c9v\u00eaque. Si o va face vreme de patru ani, fiind unul dintre cei mai promitatori juniori mici de-acolo. C\u00e2t priveste tenisul alegerea nu a fost deloc una usoara. Jo \u00eesi aminteste de acea clipa: \u201eVenise un moment c\u00e2nd a trebuit sa optez \u00eentre cele doua sporturi. La fotbal, problema e ca hotar\u00e2rea nu \u00eeti apartine. De fapt, \u00een sporturile colective nu \u00eentotdeauna cei mai buni fac parte dintre cele mai bune echipe. La tenis, dimpotriva, daca ajungi sa c\u00e2stigi, fireste ca esti cel mai bun, iar asta nu ti-o poate lua nimeni\u201c (ibidem, pp. 11-12). Sa observam propensiunea pentru individualism a t\u00e2narului Tsonga, credinta sa neabatuta ca doar un sport individual \u00eei poate oferi exprimarea plenara a personalitatii.
\nLa rigoare, daca fotbalul l-a pasionat de la bun \u00eenceput pe Jo-Wilfrid, tenisul nu a fost dec\u00e2t o iubire t\u00e2rzie, dar matura, determinata de un puseu subit de patriotism. Dezinteresat p\u00e2na atunci de sportul alb, desi \u00eencepuse a-l practica, si nu fara succes, pustiul din Mans traieste o adevarata revelatie, descoperind frumusetea tenisului alaturi de tatal sau, Didier: \u201e\u00centr-o duminica a anului 1996, tata ma invita sa urmarim \u00eempreuna la TV un meci de tenis. Era finala Cupei Davis, al cincilea meci \u00eentre Arnaud Boetsch si suedezul Niklas Kulti. L-am refuzat, caci aveam de g\u00e2nd sa joc fotbal alaturi de prieteni. C\u00e2nd m-am \u00eentors acasa, l-am gasit pe tata \u00eenca \u00een fata monitorului, nedezlipit de canapea. Asta m-a facut curios, asa ca am ramas alaturi de el pentru a privi finalul partidei. Si atunci pot sa spun ca am trait prima emotie cov\u00e2rsitoare provocata de tenisul de calitate. Atunci m-a cucerit sportul alb\u201c (ibidem, p. 12).
\nDar pentru a juca tenis de nivel \u00eenalt nu ajunge pasiunea. E nevoie si de alte \u201eingrediente\u201c. Calitatile fizice si volitive nu sunt chiar cele din urma. Sa o ascultam pe mama lui Tsonga, \u00c9velyne: \u201eJo a fost \u00eentotdeauna un imens izvor de energie pentru cei din jurul lui. De mic a fost astfel. Izbutea sa depaseasca obstacole dificile si ne miram \u00eentotdeauna ca reusea sa iasa la liman \u00eenaintea altora. A mers la o v\u00e2rsta surprinzator de frageda, cur\u00e2nd a \u00eenhatat \u00een m\u00e2ini o minge si s-a dus la oglinda ca sa imite mai stiu eu ce gest, foarte m\u00e2ndru de \u00eendrazneala sa\u201c (ibidem, p. 12). Si tot \u00c9velyne \u00eesi aminteste ca porecla Ali nu este una primita de pomana: \u201eEste adevarat, p\u00e2na si eu am descoperit c\u00e2t de mult seamana Jo cu Muhammad Ali. Era o similitudine fizica, dar si de atitudine. Am\u00e2ndoi erau la fel de binevoitori, de deschisi fata de semeni, de plini de empatie. Jo stia pe de rost povestea marelui campion al greilor. \u00cei placea sa revada pe caseta video meciul lui Ali contra lui Foreman disputat la Kinshasa, \u00een 1974. O lupta la care tatal sau asistase pe viu, \u00een apropierea ringului. Ca si Ali, Jo stia sa ram\u00e2na un om dintr-o bucata, fara fasoane\u201c (ibidem, p. 12).
\n\u00censa e probabil ca excelenta fondului atletic \u00eei vine lui Jo din gena sa africana. O gena de care bunicul, Alphonse, fost comandant de brigada, decorat \u00een grad de Cavaler al Meritului Congolez, nu e strain, \u00een ciuda celor 83 de ani si a unui numar neprecizat de nepotei. Cu titlu de picanterie, primul meci de tenis la care Alphonse, deja erou al localitatii Pointe-Noire din Congo, a asistat, fireste, la TV, a fost chiar finala de la Melbourne a nepotului sau francez. Si pentru ca era un eveniment special, batr\u00e2nul si-a \u00eembracat costumul de ceremonie! Mai mult, presedintele din acea vreme al Republicii Congo, Sassou Nguesso, a dorit sa-i vorbeasca finalistului \u00eenainte de meci pentru a-l \u00eencuraja, \u00eensa nu a putut obtine numarul tenismanului!
\nOricum, fapt este ca Jo nu si-a vizitat niciodata locul stramosesc, iar prima descindere pe continentul african s-a consumat \u00een 2009, cu ocazia reintrarii \u00een circuitul ATP a turneului de la Johannesburg. \u00censa Tsonga s-a simtit ca acasa \u00een Africa de Sud, declar\u00e2nd ca spectatorii l-au sustinut de parca ar fi fost francezi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nimic nu rasare din nimic. Neantul nu genereaza dec\u00e2t alt neant. Prin urmare, orice aparitie luminoasa \u00eesi are propria cauza, propriul t\u00e2lc, propriul scop. Tsonga datoreaza imens altui mare tenisman francez, si el cu origini africane, sa-l numim pe Yannick Noah. Ce-i drept, Noah are radacini cameruneze, prin tatal sau, Zacharie, cel care, aidoma lui… Cite\u0219te mai mult »Linistea colosului (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4775,898,4774],"class_list":["post-6370","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jo-wilfried","tag-tenis","tag-yannick-noah"],"views":1899,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6370","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6370"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6370\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6370"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6370"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6370"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}