Constatam, de peste zece ani, ca echipelor noastre din prima divizie iarna noastra cea at\u00e2t de capricioasa nu le mai pune piedicile de altadata, anume de a nu se putea antrena pe terenuri foarte bune; sau de a nu juca, cel putin \u00een jumatate dintre meciurile oficiale ale returului, \u00een amicale, \u00een aceleasi conditii excelente. Din pacate, lucrurile bune nu se \u00eent\u00e2mpla aici, acasa, ci \u00een Cipru, mai \u00eent\u00e2i, iar mai apoi pe litoralul Antalyei. Se practica si varianta Peninsulei Iberice, dar acolo este aproape la fel de scump ca \u00een insula Afroditei. Asa ca, mai toti de la noi \u00eesi pregatesc sezonul oficial st\u00e2nd p\u00e2na la douazeci si ceva de zile (sau doua stagii mai scurte) pe coasta Antalyei. Care nu are nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t vreo 600 de kilometri, dotati pentru a acoperi toate gusturile si exigentele turismului, pe tot parcursul anului. Un adevarat miracol! Confirm acest adevar, fiindca sunt unul dintre cei care au simtit, \u00eenca de pe la sf\u00e2rsitul anilor ’60, ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een Turcia. Aveam, cu Dinamo, relatii foarte bune acolo, \u00een special cu celebra Fenerbahce, al carei presedinte era pe atunci primarul Istanbulului, Farouk. Astfel, si iarna si vara jucam meciuri de pregatire \u00een principal cu formatia sa ori alta cu care se puneau ei de acord, fiind \u00een foarte bune relatii. Stateam mai mult pe malul asiatic, adica \u00een Fanar, si cred ca am facut de trei ori mai multe drumuri cu ferry-boat-ul \u00eentre cele doua maluri, dec\u00e2t de la Bucuresti la Constanta cu trenul, \u00een toata copilaria mea, de c\u00e2nd am \u00eenceput sa fiu dus de parinti, dupa 1958, \u00een fiecare an la mare.
\nCiudat mai era Istanbulul acelor vremuri! Amestecul dintre Orient si Occident era prezent la tot pasul. Si \u00eenauntrul, dar si \u00een afara zidurilor vechiului Constantinopol. Strazi \u00eenguste, pe care se t\u00e2rau \u00een ritmul aglomeratiei noastre de acum mari masini americane, alaturi de platforme din lemn si caratoare de marfa, trase mai mult de magari sau chiar de oameni! Era, \u00eensa, capitalism, si se simtea imediat flerul lor negustoresc. Sigur, existau si decalaje mari de trai, dar toti se descurcau, av\u00e2nd hrana asigurata, de la p\u00e2inea saracilor (multi), p\u00e2na la delicateturile de cea mai buna calitatea, accesibile celor avuti. Traiau \u00een pace, i-adevarat, sub comanda unor dictaturi militare, ce s-au cam succedat dupa marele lor reformator, presedintele Atat\u00fcrk. Primarul Farouk ne-a aratat, odata, chiar locul unde, la sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii, se \u00eent\u00e2lneau, aproape de cantonamentul lui Fenerbahce, mai marii armatei, pentru a hotar\u00ee soarta tarii lor. Repet, erau deja anii \u201870. Apoi, a venit guvernul, mai democratic, al lui B\u00fclent Ecevit. Dar tot cu generalii la putere! Si c\u00e2te nu s-ar mai putea povesti din acea perioada, \u00een care nu cred ca am pierdut mai mult de doua jocuri \u00een fata ospitalierelor noastre gazde. Cert este ca relatiile dintre noi si ei s-au oprit prin 1977, c\u00e2nd am facut un turneu, vara, la invitatia lui Besiktas si, sigur, ne-am cam dat \u00een petec. Am evoluat, \u00eentr-un meci, gen spaga suplimentara, la Eskisekir, unde antrena fostul dinamovist Neagu. Ce vreti? Ne sclipeau si noaptea, \u00een somn, vitrinele cu aur si haine de piele din bazar. Apoi, fiind cald afara, dupa jocurile de pe \u201eMithat Pasa\u201c, singurul lor stadion pe care se evolua atunci, am consumat ceva beri \u00een plus. La plecare, turcii ne-au comunicat ca ar mai fi ceva de plata, extra. Inspirat, un fel de a zice, a raspuns pentru toti bietul Sandu Gabriel, fie-i tar\u00eena usoara: \u201eCine sa plateasca, Besiktas plateste!\u201c. Dar, dupa acest obisnuit la noi… \u201eturcul plateste!\u201c, n-am prea mai fost invitati pe acolo. Ce vreti, fostul mare imperiu are urechile mereu ciulite, iar la ei o decizie odata luata e respectata de toata lumea. As mai aminti, pentru a avea o imagine veridica asupra felului \u00een care arata Istanbulul acelor ani, ca aeroportul era un fel de \u201eBaneasa\u201c de la noi. Iar drumul de la el p\u00e2na la portile de intrare \u00een orasul lui Constantin cel Mare semanau mult cu iesirea noastra din Bucuresti, pe celebra cale a Colentinei! Este tot at\u00e2t de adevarat, se vorbea \u00eenca de pe atunci, ca \u201espatiul Antalyei\u201c ar fi, pentru ei, un fel de \u201eCoasta de Azur\u201c. Dar, atunci n-am vazut-o! Se spunea ca au hoteluri de lux si plaje minunate, iar mai toata lumea, vara, se perpelea sub dogor\u00e2torul lor soare, racorindu-se imediat \u00een cristalul Mediteranei.
\nDupa zece ani, adica prin 1988, am prins un scurt turneu la Istanbul, \u00een postura de antrenor al \u201especiilor rosii\u201c clujene. Ei bine, am ramas \u00eenmarmurit. \u00cen afara de centru, si el modernizat, si de bazar sau de clasicele moschei, n-am mai recunoscut aproape nimic. Aeroportul era parca altul, imens, iar autostrazile si cartiere \u00eentregi de blocuri moderne aparusera peste noapte, \u00een locul cocioabelor, parca, de pe Colentina, unde acum vezi mai mult covrigarii, spalatorii si mici pravalii cu de toate sau cu mai nimic. Teribila schimbare de peisaj, dar si de continut. Toata lumea muncea, cele mai mari firme produceau \u00een Turcia. Si lucruri de calitate! \u00cen fine, nu \u00eent\u00e2mplator, dominau si \u00een topul turismului european. Cam treisprezece milioane de turisti calcau anual prin batr\u00e2nul Constantinopol, din care doar Sf\u00e2ntul Scaun Papal nu si-a recuperat ctitoria initial crestina a \u201eSfintei Sofia\u201c. Decalajele nivelului de trai se schimbasera si ele \u00eentr-o alta proportie. Aveau si ei saraci, dar nu muritori de foame ca la noi acum. Si n-am vazut cersetori! Dar, ceea ce mi s-a parut cel mai important este ca reusisera sa-si creeze o clasa de mijloc numeroasa si stabila. Chiar daca au revenit la rigorile islamice, cu un astfel de partid la putere. Ordinea era si mai riguroasa, deci, generalii, chiar daca mai \u00een umbra, erau \u00eenca acolo.
\nDesigur, curiozitatea, dar si melancolia unui trecut destul de apropiat m-au readus \u00een Turcia si dupa 1990. Am mers acum \u00een Antalya, \u00eentr-o saptam\u00e2na de vara. \u00centr-un hotel cu de toate, parca un paradis, unde, trei persoane, av\u00e2nd totul la dispozitie de dimineata p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu, am scos din buzunar doar vreo mie si doua sute de dolari. Cu avion cu tot si, bine\u00eenteles, de la micul dejun p\u00e2na la miezul noptii m\u00e2ncai si beai tot ce voiai \u00een acest paradis de hotel, cu piscine, restaurante cu toate profilurile si camere demne de \u201eSeherezada\u201c. Totul, precizez, costase cam 50 de dolari de persoana, pe zi! Atunci am realizat, pentru prima data, ce \u00eenseamna miracolul Antalya. Am mai si \u00eentrebat \u00een st\u00e2nga si-n dreapta, ca sa \u00eenteleg. Cum de a crescut acest oras, \u00een doar 15 ani, de la 100 000 de locuitori la 1 milion si jumatate, c\u00e2t numara acum? Dar, mai ales, cum au construit, pe 100 de kilometri, hotel l\u00e2nga hotel, majoritatea de 5 stele, cu preturile si serviciile pe care le-am aratat? Pe l\u00e2nga toate acestea, mai peste tot au fost create zeci de complexe cu terenuri de fotbal sau de golf, iluminate, de cea mai buna calitate. Iar explicatia este dezarmant de simpla. Statul a cesionat celor interesati, fie ei straini, rusi \u00een special, gen Abramovici, dar verificati dupa performante, terenurile de pe malul marii, pe 50 de ani, gratis! Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: le-a dat si credite, fara dob\u00e2nda, de la bancile lor (noi nu mai avem asa ceva!), pe aceeasi perioada, pentru a construi. Preturile sunt mai mult dec\u00e2t accesibile, exist\u00e2nd societati care \u00eencheie contracte \u00een acest sens. Nu \u00eent\u00e2mplator hotelurile, toate!, sunt aproape pline chiar si iarna, \u00eentesate de mai toate semintiile lumii. La care se adauga si vreo 200 de echipe de fotbal din Europa si Asia, care se antreneaza si joaca programat \u00eentre ele. Sunt cam 30, 40 de jocuri pe zi. Si nici nu se stie, la ei, cine raspunde de turism si de dezvoltare. Statul a creat strategia generala, a dat fondurile necesare celor care conduceau regiunea, iar acestia le-au investit cu grija si cu cap, conform particularitatilor zonei. Democratie realista fara doar si poate.
\nAduc aminte ce-am mai spus cu alta ocazie: si la noi s-ar putea folosi aceasta strategie de turism, pentru vara, \u00een multitudinea de statiuni pe care le avem, de la 400 de metri \u00een sus. Astfel, vara, nu numai ca echipele noastre nu ar mai lua alt drum strain, acela al Austriei de pilda, dar am putea beneficia si de prezenta a zeci de echipe arabe, care fug si ele, \u00een aceeasi perioada, de soarele toropitor. N-a interesat si nu intereseaza pe nimeni aceasta idee! Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, si acolo unde erau ceva terenuri, au fost distruse, \u00een beneficiul dubioaselor afaceri imobiliare ce mergeau ca pe roate, doar speculativ \u00eensa, p\u00e2na de cur\u00e2nd la noi. Cu siguranta, nu am fost si nu vom fi, niciodata, nici imperiu si nici nu avem mentalitate de negustori adevarati. Mare pacat, fiindca astfel toti ne dau… doar cu tifla.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Constatam, de peste zece ani, ca echipelor noastre din prima divizie iarna noastra cea at\u00e2t de capricioasa nu le mai pune piedicile de altadata, anume de a nu se putea antrena pe terenuri foarte bune; sau de a nu juca, cel putin \u00een jumatate dintre meciurile oficiale ale returului, \u00een amicale, \u00een aceleasi conditii excelente.… Cite\u0219te mai mult »Miracolul Antalya si \u201etifla\u201c ce-o primim…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4773,2538,4772,2604],"class_list":["post-6366","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cluburi-romanesti-de-fotbal","tag-cornel-dinu","tag-echipe","tag-fotbal"],"views":2285,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6366","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6366"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6366\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6366"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6366"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6366"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}