{"id":6361,"date":"2011-02-10T16:11:36","date_gmt":"2011-02-10T14:11:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6361"},"modified":"2011-11-08T18:50:55","modified_gmt":"2011-11-08T16:50:55","slug":"un-razboi-dus-fara-ura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-razboi-dus-fara-ura\/","title":{"rendered":"Un razboi dus fara ura"},"content":{"rendered":"

Veteranul Nicolae Oltean1, personaj popular si fost sofer, a vorbit mult despre experienta sa de razboi. Desi caldura verii ar fi \u00eendemnat pe oricine, cu at\u00e2t mai mult pe un om \u00een v\u00e2rsta, la un repaos prelungit \u00een racoarea si obscuritatea camerei, intervievatul a povestit, a monologat, a gesticulat aprins, epuiz\u00e2ndu-si interlocutorul. A descris si a reimaginat episoadele dramatice ale experientei din tinerete. Detaliile, cronologiile aparent aproximative, situarea sa \u00een spatiul unei povesti care parea ca se desfasoara din nou exprimau puterea reamintirii. Interesanta era si distantarea sa fata de autoritatile de orice emanatie ar fi fost acestea (militare sau politice, rom\u00e2ne sau straine). Institutiile si persoanele, cu c\u00e2teva exceptii, nu au fost numite, deci, pentru veteran, nu aveau identitate. O astfel de atitudine pare clasica, am mai \u00eent\u00e2lnit-o si \u00een alte relatari de razboi care apartin oamenilor din mediul rural. Gesticulatia care a suplinit, de c\u00e2teva ori, cuvintele nu era stimulata de vreun resentiment, ci doar de nevoia de a-l ajuta pe interlocutor sa vada, sa \u00eenteleaga experienta care nu pare ca l-a traumatizat pe veteranul Nicolae Olteanu. Acesta doar si-a reamintit, a conchis. Ubicuitatea adverbializarii este si ea specifica nararii populare. Astfel, identitate are doar trecutul povestitorului:
\n\u00cencorporarea, \u201e\u00eentoarcerea armelor\u201c, c\u00e2teva consideratii marunte despre dusmani si aliati<\/strong>
\nAm facut armata la Alba Iulia, \u00een 20 mai 1944, atunci am fost \u00eencorporat. Apai am stat… asa… mai, iunie, iulie si… \u00een august s-a facut ruptura, adica alianta… si ne-o bagat cu rusii. Atunci eram cu rusii, adica din august. Si la 23 august numa\u2019 o vint decretul ala noaptea si am \u00eentors armele, si atunci ne-o bagat pe front cu rusii contra nemtilor si contra ungurilor sa ne luam Ardealul \u00eenapoi.
\nDecretu\u2019 s-o dat noaptea de Mihai, noi dimineata stiam. Am facut alianta. Acum noi nu mai luptam contra rusilor. Da\u2019 a trebuit sa stam cinci zile, c\u00e2t o fost armistitiul facut. Noi nu trageam nici \u00een nemti, ca era timpul ala… Trupele, daca o fost \u00een tara… o unitate nu se poate retrage asa de usor cum fug de aicea si ma duc \u00een Alba Iulia sau \u00een Sibiu… sau \u00een Brasov. Acolo era o armata \u00eentreaga. \u00cen armata \u00ees divizii, \u00ees regimente, care si carute, e malotanta (manutanta, n.n.), brutarii, m\u00e2ncare pentru animale. Tu te deplasezi cu grosu\u2019 coloanei si meri \u00eencet, nu poti sa te duci cum ma duc eu. Da\u2019 unitatea nu putea sa se deplaseze asa iute. Era greu sa schimbi macazu\u2019.
\nErau prieteni si cu nemtii. Aspectul cel mare si rau al nemtilor a fost ca nebunul ala de Hitler, dupa parerea mea, a vrut sa cucereasca lumea. El cucerea tarile, toata Europa o cucerit-o, da\u2019 el cucerea conducerea, da\u2019 lumea din tara nu-l iubea. La noi, \u00een Rom\u00e2nia, au venit trupele nemtesti. Erau \u00een G\u00e2rbova, erau \u00een Lupsa… si numa\u2019 \u00een satele sasesti o fost. Numa\u2019 acolo statea ei, ca \u00een satul meu \u00eei sabotai. Nu-i vedea bine nici rom\u00e2nii, nu i-o vazut bine nici polonezii ca i-o ocupat, nu i-a vazut bine nici francezii. Altfel soldatii erau prietenosi! \u00cen G\u00e2rbova era armata nemteasca si G\u00e2rbova ne era comuna, noi eram sat, si fetele de sas nu mai stateau cu ficiorii de vorba, numa\u2019 cu nemtii. At\u00e2ta puneau ele pret! Drept e ca neamtu\u2019 era neamt! Daca l-o ranit la Stalingrad, o vint (a venit, n.n.) acasa \u00een concediu. Pe mine daca m-o \u00eempuscat, am mers \u00een spital \u00een Miskolc, \u00een Ungaria, m-o vindecat si m-o trimis iara \u00eenapoi. Era sistemul rusesc, ca rusii ce sa faca acasa, ca erau colectivele. Asa ca umblau vagabonzi prin Rom\u00e2nia, prin Ungaria, prin Europa. Ce sa caute \u00een Rusia, la colectiv? Era o diferenta \u00eentre armate. Neamtu\u2019 era pentru militari. Aia erau si hraniti, si \u00eembracati. Ce era al lor era al lor! Da\u2019 nu era iubit de populatie, \u00eei sabota. Meream (mergeam, n.n.) \u00een Cehoslovacia prin munti. Acolo erau partizanii, ca vorbeam cu ei, era numai o grupa de partizani. Aia cunosteau terenu\u2019, rupea linia ferata. Am vazut trenu\u2019 nemtesc. A venit, s-a rupt linia ferata si s-a dus p\u00e2na-n vale ca un sarpe, cu locomotiva, cu oameni, cu animale cu tot… Si era numai o grupa de oameni care o sabotat. Ca ei cunosteau locu\u2019. Aia i-o secat pe ei, ca \u00een toate tarile au avut sabotaje.
\nPe noi \u00eent\u00e2i nu ne-au dus pe front, am stat vreo doua zile pe Ampoi2, \u00een margine de Alba Iulia. Nemtii se retrageau cu masinile, se retrageau din tara. Si noi eram doar o companie pusa \u00een tragere. Da\u2019 nu-i vedeam. Si eu faceam de santinela pe pod, eu cu \u00eenca unu\u2019. Si veneau masinile nemtesti, noi ne uitam la ei, nemtii din masina se uitau la noi. Nu-i puteam dezarma, ca eram putini. Era dupa 23 august, cam la doua zile. Ei se retrageau, da\u2019 noi eram putini, nu-i puteam opri, erau cu patru masini cu militari, erau mai multi ca noi si mai \u00eenarmati. Ei au luat si dintre ai nostri, o facut prizonieri, i-o luat cu ei. Am mai oprit si noi, armata noastra. \u00cei opream \u00een Teius, ca acolo aveam batalionul. Acolo ziceam: \u201ehalt, masinile de-o parte, voi de-o alta\u201c. Acolo aveam armata mai multa, acolo \u00eei dezarmam. C\u00e2nd veneau mai multi, nu puteai, te luau ei pe tine. Asa a fost frecusu\u2019 asta, aproape o saptam\u00e2na. Da\u2019 ei c\u00e2nd s-o retras, nemtii, ei s-au retras \u00een Ardealu\u2019 cedat, si aici au facut o linie \u00eempotriva noastra. Si scopu\u2019 le-o fost ca \u00een doua saptam\u00e2ni sa \u00eenainteze, iar pe noi sa ne bage \u00een Carpati3. Ei opreau toate trecatorile si rusii nu puteau trece ca lumea.
\nFrica si \u201ebotezul focului\u201c<\/strong>
\nP\u00e2na c\u00e2nd ne-am dus catre T\u00e2rgu Mures, acolo ne-au respins \u00eenapoi (germanii, n.n.). Iar ne-am dus, tot asa… si ne-o frecat prin Ardeal… p\u2019aci (arata cu m\u00e2na dreapta spre o directie care ar corespunde vestului, n.n.). Prima data ne-a dus la Ludusul de Mures. Acolo era o comuna, Cuci4. Acolo ne-o pus pe pozitie ca pluton, ne-o pus sa aparam podul de la Bogata5, si podul peste Mures. Podurile trebuiau aparate asa oaresc\u00e2t, stii, ca sa nu le distruga, da\u2019… ne punea \u00eenainte… asa… pe anumite dealuri. Primu\u2019 atac l-am avut, da\u2019 noi nu stiam, desi de recruti te tot \u00eenvatau \u201etrage cutare, vine tancul, vin avioanele, trage mitraliera\u201c… de, pregatire de razboi! Asa ca ne-a dus pe pozitii, ne-a facut o groapa circulara, de stam \u00een picioare \u00een ea (ca am avut de stat p\u00e2na a doua zi)… si numa\u2019 ce vine trenu\u2019 blindat. Si cum a venit trenu\u2019 blindat, ne-o facut adapost l\u00e2nga linia ferata, ca mai era un tun antitanc aici siarasi aceeasi amestecare, chiar suprapunere a planurilor temporale, pe care am \u00eent\u00e2lnit-o \u00een relatarile veteranilor din r\u00e2ndul taranilor, n.n.t care stia dinainte, vezi c\u00e2nd vine un tren blindat. Si o venit un colonel dimineata si zice: \u201etun de pierdere\u201c. Noi, recrutii, nu stiam ce e aia. L-o luat si o trecut Muresul \u00eenapoi. Si ne-o lasat pe noi aici, pe noi restu\u2019, ca eram numai vro\u2019 30 de insi, un pluton. Noi aveam aruncatoare de 120 (120 mm, n.n.)… si c\u00e2nd sa plecam pe front, zice sa nu le luam ca nu are artileria tunuri, am ramas numai puscasi6. Ne-o pus aci si restu\u2019 prin cucuruz, era si o t\u00e2r\u2019 de deal. Si mai era si locotenentu\u2019 ala care era numa\u2019 cu doi ani mai mare ca noi. Noi stam aici \u00een groapa. Norocu\u2019 de la Dumnezeu cu tata-sau la unu\u2019 care era din Vint, c\u00e2nd am plecat de la Alba Iulia, ca batr\u00e2nu\u2019 o facut razboiu\u2019, o z\u00e2s: \u201eba copii, daca ne-o vazut cu arma automata, zice: voi aveti arma cu foc, asa-i?\u201c …si mai zicea batr\u00e2nu\u2019: \u201ema, sa nu trageti prima data, niciodata sa nu te descopere\u201c… si cuv\u00e2ntu\u2019 ala ne-o prins bine! Si iute ca numa\u2019 ce vine trenu\u2019 blindat. Am rupt linia ferata, da\u2019 nu am avut trotil mai mult. Am rupt doar un metru-doi. Da\u2019 n-a mai putut trece locomotiva… da\u2019 ce sa faci cu pustile la blindat? Noi vedeam asa, cam de pe aici, io eram cu pam\u00e2ntul \u00een fata si ridicat \u00een fata, pe dincoace eram camuflat (intervievatul, prin miscari repezi, \u00eencearca sa-si reliefeze pozitia, n.n.).
\nO vint trenu\u2019 si locotenetu\u2019 d\u2019aci s-o dus… o fugit dincolo. Nu stiam de ce s-o dus, ce sa faca? Parca am pierdut speranta c\u00e2nd am vazut ca el pleaca de l\u00e2nga noi! Da\u2019 el s-o dus la mitraliera, unde era un sergent care a facut razboiul \u00een Rusia, ala era mai vechi, mai instruit dec\u00e2t noi. Trenu\u2019 o vint, observatoru\u2019 ala al lor (al inamicilor, n.n.) o iesit pe holu\u2019 ala la locomotiva cu binoclu\u2019… n-avea el treaba ca noi eram la 50 de metri, n-avea cum sa ne vada, noi nu miscam. Asa ca s-o uitat peste Mures cu binoclu\u2019 ala al lui. Si numa\u2019 ce pune sergentu\u2019, pune mitraliera pe el, o blocat-o… si c\u00e2nd o tras o rafala, l-o si taiat \u00een doua! Da\u2019 o mai stat \u00een asteptare p\u00e2na s-au mai dat 10-20 de unguri jos din tren… si atunci o \u00eenceput ai nostri sa traga! Si-o tras de-a cazut unu\u2019 de-a lor, o mai fost raniti din ei, restu\u2019 s-o tras \u00eenapoi \u00een vagoane. Unu\u2019 acolo o ramas. O ramas numa\u2019 de se zbatea de moarte acolo. Nu s-o mai putut baga \u00een tren. Ne-am dus de ne-am uitat la el. Ai nostri, mai mult de frica, au zis sa-i mai dam vreo doua cartuse. Zic io sa \u00eel lase \u00een pace, ca-i ajunge. Asa-i pe front, te pierzi! Si nu ne-o descoperit, ca noi nu am tras (veteranul sustine ca recrutii nu au tras, n.n.).
\nLa doua ceasuri o venit trenu\u2019 iara, s-o pregatit si-o venit cu infanteria dupa el, ca ei au vazut ca noi nu suntem putini. Si c\u00e2nd o vint atunci o tras colegu\u2019 meu. Eu eram \u00eencarcator, el o tras. Cum o tras rafala, cum ne-o descoperit, ca noi cum eram l\u00e2nga linie si… aici era cultura (lanul de porumb, n.n.), era locu\u2019 ala gol… si au vazut din tren. Cum ne-au vazut, domne\u2019, cum au tras \u00een noi! Asta (tragatorul, n.n.) o tras o data… s-o fost gata, ne-o descoperit! C\u00e2nd o tras aia, pam\u00e2ntu\u2019 ala tot o vint pe noi \u00een groapa. Pam\u00e2ntul era de la o mitraliera grea cu care trageau aia… si noi tot \u00eencercam sa ridicam picioarele, sa facem ceva. Asta (tragatorul, n.n.) zice: \u201eeu pun pusca mitraliera pe margine la groapa\u201c… si-o luat picioru\u2019 de aicea si l-o mutat aicea, cu mijlocul de mitraliera! Eu am ramas \u00een loc, o cazut iar pam\u00e2nt pe mine, iar m-am ridicat. Da\u2019, el (tr\u00e3gatorul, n.n.) striga: \u201ehai si tu, oltene!\u201c… si am vazut ca trage. C\u00e2nd o tras o rafala am si fost gata, c\u00e2nd o gatat (terminat, n.n.) de tras eu am si fost la marginea de groapa si am sarit \u00een cucuruz (porumb, n.n.). S\u2018apai, de acolo, am vazut infanteria lor ca ne urmarea si ne-am tras \u00eenapoi. Apai am trecut Muresul, ne-am dezbracat la pielea goala, hainele toate le-am pus \u00een centura. C\u00e2nd sa trecem Muresul, aviatia ne bombarda \u00een apa. S-o fost o frica pe noi, vai de capu\u2019 nostru! S\u2018apai de atunci a \u00eenceput, c\u00e2nd dincoace, c\u00e2nd dincolo, sa se traga. Da\u2019 aia a fost prima lupta, primul atac.
\nPrima \u00eent\u00e2lnire cu rusii, Frontul de Vest, foamea neostoita<\/strong>
\nPrima data pe rusi i-am vazut la Valea Larga7. Ziua n-o mai tin minte. \u00cen 5 septembrie am avut primul atac, de care am spus, s-apai (si apoi, n.n.), la cam o saptam\u00e2na si ceva (dupa episodul de razboi descris anterior, n.n.), ne-am dus catre Valea Larga. Da\u2019 noi am fost un pluton, o grupa pe care au trimis-o \u00eenainte. Am trecut iara Muresul, l-am trecut tot \u00een pielea goala, si ne-o respins. De fapt, de trei ori l-am trecut. Si am stat doua zile izolati de unitate. C\u00e2nd am trecut Muresul si \u00eenapoi n-am mai venit, aveam planul sa ocupam tinta cutare de pe harta pe care o aveau ofiterii. Si stam noaptea pe malul Muresului, ploua pe noi si c\u00e2nd ne-am dus \u00een lunca Muresului, o vint niste cazaci din alta directie si ne-am \u00eent\u00e2lnit \u00een mijlocu\u2019 satului. Nu mai erau jandarmi \u00een sat, erau toti fugiti. Si erau vreo trei-patru rusi. Aia o crezut ca suntem unguri. Ne-o pus sa ne aliniem si sa punem armele jos. Si locotenetu\u2019 a zis: \u201ef..-le mama lor, ca ei \u00ees numai trei\u201c. Noi eram vreo 30 de insi, cum am zis, eram trei grupe. O vazut aia ca nu punem armele jos, nici ei n-o facut nimic. Ce sa le faca la 30 de insi \u00eenarmati? Ei au dat un ordin: ca toata armata rom\u00e2na sa poarte banderola alba pe m\u00e2na, sa ne cunoasca rusii de unguri. Da\u2019 noi, daca am fost plecati de doua zile de la unitate, n-am stiut de ordinul asta… ca mai puneam o batista, da\u2019 n-am stiut nimic! P\u00e2na o venit talmaciul lor, ne-o tinut aia asa, ca noi n-am pus armele jos. Ei stau deoparte. C\u00e2nd a venit talmaciul, asta o zis: \u201epai, uite ordinul\u201c. Noi i-am spus ca nu stiam si ca de doua zile noi n-am m\u00e2ncat nimic. Asa ca s-o dat ordin ca sa mearga gradatii, sa ceara ceva de la oameni sa m\u00e2ncam. Noi eram \u00eenvatati cu foamea, ca am stat si sase zile de n-o venit bucataria la noi. Sase zile n-o venit nimeni cu m\u00e2ncare! La Ludusul de Mures am stat patru zile. Foame ce am rabdat acolo\u2026 da\u2019 asa era! Bucataria venea numai noaptea si \u00eeti aducea m\u00e2ncarea pe care o m\u00e2ncai toata. Noaptea mai trageau si c\u00e2te un proiectil. O data, c\u00e2nd o cazut un proiectil, o cazut pe cai, pe bucatarie, i-o omor\u00e2t pe toti. N-a mai veni nimeni noaptea aia. Alta noapte, alti bucatari. Asa o fost…
\nAm luptat aici (\u00een Transilvania, n.n.), cu regimentu\u2019, p\u00e2na-n Dej, si o scos divizia din lupta. Ei (autoritatile militare, n.n.) o contopit unitatile. Divizia 20 o contopit-o cu divizia 18 Infanterie. Regimentul 21 de la Alba Iulia l-au contopit cu regimentul 18 din Orsova. Din doua-trei regimente faceau unu8. Ca nu mai erau. Am fost la Infanterie. S\u2018apoi ne-o dus \u00een cazarma, am stat vreo 10 zile \u00een Gherla, ca noi am fost tot o companie de… cum \u00eei zice? Avangarda! Eram tot \u00eenainte. Aveam un locotenent\u2026 si locotenentu\u2019 era de la v\u00e2natori de munte. Da\u2019 noi nu stiam ca suntem cercetasi. Te baga acolo. Da\u2019 \u00een cazarma, numa\u2019 ce zice catre unu\u2019: \u201ema, daca eu am fost al mai prost, m-o bagat \u00een fata\u201c. El, daca o fost la v\u00e2natori, o fost mai instruit. El zicea: \u201eam plecat cu 150 de oameni si am mai vint cu 30 \u00eenapoi\u201c. S\u2018apai am mai stat o luna de zile \u00een cazarma si ne-o trimis \u00een Cehoslovacia. Am stat aproape o luna \u00een Ungaria, s\u2018apai ne-o trimis \u00een Cehoslovacia. \u00cen Ungaria am stat langa Miskolc, \u00eentr-o comuna. Vorbeam cu oamenii. De ei o fost greu. Rusii faceau ravagii \u00een Ungaria. Am luptat alaturi de ei, si tot \u00eesi faceau de cap \u00een tara. Da\u2019 Ungaria era ocupata toata, de noi si de rusi. Si trupele ungurilor o luptat contra noastra. Ceva abuzuri faceau rusii. Aaaa, c\u00e2nd aveau ceva lucrari prin comune, \u00eei scotea la vedere. Trecea rusu\u2019 calare prin sat, oamenii, de frica, ieseau \u00eenaintea lui la marginea satului. Acolo am stat cam o luna. \u00cen rest, mergeam la instructie, veneam seara, dormeam \u00eentr-o scoala. Dupa aia ne-o dus \u00een Cehoslovacia. Acolo n-aveai cu cine sta, acolo numai zapada, tot \u00eenaintare. Tot pe zapada, acolo stateai toata ziua \u00een zapada. Acolo m-o si \u00eempuscat \u00een picior, m-o ranit mai usor. M-au dus \u00een spital \u00een Ungaria\u2026
\nAm veni eu \u00een Ungaria. Ranit, da\u2019 numa\u2019 asa, \u00een picior. N-am vrut sa ma internez, ca era un secret. Trebuia sa stii. Spitalele de campanie, daca erai ranit mai usor, pe la m\u00e2na, pe la picior, te vindecau si te trimeteau iar. Spitalele de zona interioara, \u00een tara, te vindecau si \u00eeti dadeau drumu\u2019 o luna de zile \u00een concediu. Eu zicem sa vin acasa de pe front. Si am vint din Cehoslovacia pana-n Miskolc, ranit. Am venit cu masinile rusesti, vreo 90 de kilometri, si cu trenurile… nu stiu cat am venit. Si aci, \u00een Miskolc, ma dau jos si \u00eemi zic sa nu ma dau prin oras, sa ma dau \u00een gara, ca prin oras e patrula. \u00cen gara, n-am avut noroc, erau niste militari de-ai nostri pregatiti sa vina \u00een tara… si m-am bagat si eu langa ei, acolo. Vine o patrula cu un sergent, cu subofiter. \u00cei legitimeaza pe aia acolo si se duce. Da\u2019 sergentu\u2019, se uita \u00eenapoi si zice catre subofiter: \u201ecaporalu\u2019 ala, nu-i \u00een regula!\u201c. Eu nu eram \u00eembracat ca ei. Eu eram cu o caciula, cu mantaua toata murdara, nu mai aveam arma, fara ranita la mine. Acuma au vazut aia ca-s ranit si zice: \u201eda-mi fisa\u201c. Le-am dat fisa, m-o dus la spital si m-o internat acolo. Da\u2019 \u00eenainte mi-o dat de m\u00e2ncare, ca n-am m\u00e2ncat de trei zile. Si-am stat \u00een spital.
\nDupa o luna ne-o luat (pe intervievat si pe alti raniti vindecati, n.n.) si ne-o dus asa pana \u00een Cehoslovacia, si era sa ne bage iar la lupta. Eram aproape de front s\u2018apai s-o rupt frontu\u2019. Da p\u00e2na ne-am dus noi pe jos, frontu\u2019 s-o dus departe. Am fost p\u00e2na-n nord de Brno. Erau niste paduri acolo! S-am mai stat o luna acolo, \u00een paduri. Apai, am venit \u00eenapoi, p\u00e2na-n Oradea. S\u2018apai o ramas unitatea \u00een Oradea, regimentu\u2019. Pe la Brno, c\u00e2nd am mers \u00eencolo, am vazut pe sate drapele. Noua nu ne venea sa credem. Cu oamenii de acolo ne aveam bine. Ne mai da de m\u00e2ncare. Da\u2019 n-aveau nici ei. Asa ca, \u00een ziua de Pasti, m-am bagat la un cehoslovac pe zabreaua pivnitei de-am luat un pumn de cartofi. Ne duceam cu sacu\u2019 de merinde gol, c\u00e2nd ajungeam \u00een vreo comuna, acolo nu era nimeni, ca sa fierbi macar doi cartofi, sa avem ce manca. N-aveai bucatarie dupa tine, am rabdat de foame. Foame am rabdat c\u00e2t am stat aci.
\nDa\u2019 ziceam de Oradea. Pai am mai facut \u00een Oradea un an, un an jumatate, si mai bine. Eram sergent deja. Apai am venit pana \u00een Valea lui Mihai, am stat doua saptam\u00e2ni acolo. Acolo ne-au gradat. Atunci aveam cam un an de zile de armata. Pe front eram caporal, comandant de grupa. Aia mi-o fost misiunea. Apai prin cazarma eram, cum subofiterii erau tot prin spitale, tot \u00een locu\u2019 unui comandant de pluton. Mergeam la aplicatii. La plutonu\u2019 unu\u2019 era un sublocotenent, la plutonu\u2019 doi eram eu.
\nCele mai dramatice
\nexperiente de razboi<\/strong>
\n\u00cemi aduc aminte c\u00e2nd ne-am dus la Valea Larga ca ne-o bombardat rau. C\u00e2nd am iesit \u00een drum, o trecut doua avioane nemtesti… da\u2019 nu stiam noi bine daca \u00ees nemtii piloti sau rom\u00e2ni. Ca si noi aveam avioane capturate de la nemti si zburau ai nostri pe ele. Si nu mai stiai ce-s! Si-o trecut asa peste noi. Si noi meream tot batalionu\u2019. Am vazut doar ca vin de acolo, ca o ia pe drum. Da\u2019 lucru\u2019 de la Dumnezeu o fost drumu\u2019 dintr-o comuna-n alta; erau desfundate santurile, curatite de oameni. Da\u2019 eu nu am vrut sa ma bag \u00een sant. Da\u2019 cand am vazut ce lasa deasupra noastra m-am aruncat \u00een sant, da\u2019 santu\u2019 era ocupat de ailalti, n-am mai avut loc sa ma bag suficient. Si atunci m-am dat \u00eentr-o margine. Sergentu\u2019 o fugit de acolo, cu \u00eenca unu\u2019, o trecut peste noi, o vrut sa treaca. Pe sergent l-o lovit, pe alalalt l-o lovit de-o murit. Din bomba aia! Eu, dupa cum o vint luftu\u2019 ala9, o saptam\u00e2na n-am mai auzit.
\nFrica e stap\u00e2na liniei \u00eent\u00e2i. Ne era frica de dusman, mai ales de unguri. Ca la noi o prins o grupa ungurii, o grupa de la unitatea noastra. I-o prins cu sublocotenet cu tot, i-o prins ungurii pe 10 insi, le-o scos ochii, le-o taiat nasul, le-o taiat urechile, le-o taiat sula, le-o bagat-o \u00een gura si o \u00eempl\u00e2ntat baioneta \u00een ei de vii. Asa i-o omor\u00e2t. Erau de la noi din unitate. Noi n-am vazut, da\u2019 se vorbea. Era frica ca daca te prinde, se \u00eent\u00e2mpla asa ceva. Noi am prins trei prizonieri \u00een lunca Muresului si vorbeam cu ei, ca unu\u2019 stia rom\u00e2neste. Era rom\u00e2n de la Oradea. Si mai era cu un ungur si cu un iugoslav. Si ei nu au vrut sa fuga cu trupele \u00een retragere. Au ramas \u00een comuna de i-am prins noi. Si n-a stiut nimeni sa le zica: \u201ema, mergeti de va \u00eembracati civili si o luati dupa front, va duceti acasa\u201c. I-o luat rusii, cine stie ce-o facut cu ei!
\nRusii ne-au avut la buric nu pe noi, pe trupa. Noi am avut doi generali, pe Avramescu, comandantul Armatei a IV-a10 si pe Macici11, comandatul Armatei I. Si c\u00e2nd am facut armistitiul, armata noastra era \u00een Rusia. P\u00e2na au venit aia din Rusia, noi aici am fost numai recruti si de aia ne-o respins. Noi eram divizie de recruti… ca nu mai erau altii. Noi, numai ce i-am \u00eencurcat de n-o putut mere iute (merge repede, n.n.). P\u00e2na c\u00e2nd o venit trupele noastre, p\u00e2na au venit si rusii, o fost greu. Avramescu a venit cu armata din Rusia, a trecut prin Basarabia, prin Moldova, si-o luat-o \u00een munti prin Ardeal, Macici a luat-o din Dobrogea, pe Dunare. Tinta lor era sa se \u00eent\u00e2lneasca la Debretin cu armatele astea mari. Stiau ca pierd nemtii, de c\u00e2nd i-au batut rusii la Stalingrad. Ei de la Stalingrad au vint p\u00e2na la Iasi si-o mai stat sase luni de zile, o stat razboiul pe loc (se refera, mai ales, la ofensiva Iasi-Chisinau, la evenimente la care nu a participat, n.n). Ei stia ca pierd. Si ai nostri stia. Si Antonescu stia ca pierde, da\u2019 numai n-o avut ce mai face. Da\u2019 pe generalii astia doi i-o lasat rusii sa lupte. Si c\u00e2nd o fost \u00een Cehoslovacia, \u00een mai12, s-o gatat razboiul. \u00cen martie i-o lasat, adica i-o chemat si pe Avramescu si pe Macici sa mearga la un general de-al lor rus, nu mai stiu cum \u00eel cheama, sa mearga sa dea situatia razboiului. I-o dus \u00eensa acolo cu \u00eenlocuitori, \u00eenlocuitorii au luat comanda si ei au iesit \u00een masina\u2026 Macici o vint prin Sibiu dupa 11 ani, Avramescu acolo o ramas. L-o vazut un singur om din Talmacel13, era \u00eentr-un lagar \u00een Siberia14. El a luptat si \u00een Crimeea, pe la Sevastopol si la ocuparea Odessei. Si ei l-au avut la buric, cum zicem noi. Da\u2019 i-a lasat sa lupte p\u00e2na s-o gatat razboiul si dupa aia i-o bagat la puscarie!
\nDupa razboi, alte
\nr\u00e2nduieli, alte puteri<\/strong>
\nLa Oradea faceam tot instructie. Apai c\u00e2te o sedinta, o ora de educatie, toata ziua erai ocupat. La sedinte se facea politica. Era un locotent, zice ala: \u201eOltene, fa ora ostasului\u201c si io \u00eei ziceam: \u201epai, domnu\u2019 locotentent, d-ta esti toata ziua cu ziarul \u00een m\u00e2na, io nu stiu citi\u201c. Era locotenent, da\u2019 el nu stia citi, da\u2019 umbla cu ziaru\u2019. Ma punea pe mine, eu veneam de la instructie, si… sa fac ora ostasului. Da\u2019 \u00eemi placea sa citesc. Faceam: \u201eplutonu\u2019 drepti, \u00een careu, pe loc repaus\u201c, si le citeam la recruti. Ca erau recruti, ca am instruit doua serii de recruti.
\n\u00cen rest, oamenii, ca dupa razboi. S-o facut reforma agrara, le-o dat pam\u00e2nt. Noua ne-o dat pam\u00e2nt acasa. O data am avut o \u00eencurcatura. Eram \u00een dormitor vreo trei-patru gradati. Veneau astia cu politica, politrucii astia din divizia Tudor Vladimirescu; o scos-o de la Debretin si-o dus-o la Bucuresti… si i-o gradat pe toti si i-o si trimis \u00een armata. P\u00e2na n-am plecat din Cehoslovacia si au vint politruci acolo \u00een unitate. Politrucul urmarea ce se petrece. Baga din partea armatei. Asa repede o venit. S\u2018am fost cu ei \u00een cazarma. Tineam sedinta cu ei. Erau si ei ca si noi. La alegeri ne-o luat, ne-o dus acolo15. Alea au fost \u00een noiembrie si \u00een decembrie ne-o liberat. Ne-au dus acolo cu o grupa. Erau recruti, n-aveau nici doua saptam\u00e2ni. M-am dus cu locotenetu\u2019, ca tot veneau subofiteri care trimiteau unitatea noastra pe sectiile de votare, fiecare sectie cu c\u00e2te o grupa. Veneau subofiterii: \u201edomn\u2019 locotent, dati-l pe sergentul Oltean cu mine!\u201c. Da el nu ma lasa, era om bun, da\u2019 mai serios, r\u00e2dea numai c\u00e2nd se schimba vremea.
\nApai, acolo, am avut \u00eencurcaturi cu oamenii cum s-au facut votarile. La votare au venit at\u00e2tea comune, s-o bagat prin curte, la primarie. Eu faceam santinela la poarta, c\u00e2nd o venit o masina cu manifeste sa arunce acolo. Oamenii nu se amestecau, ca era frica \u00eentre ei, nu stiu nica ce iasa, era bin\u2019 ca s-o gatat razboiu\u2019 si ca stau acasa. Apai c\u00e2nd a venit masina aia s-o \u00eengramadit la poarta, s-o bagat lumea din strada \u00een curte, la primarie. Acolo aveam coridorul cu sectia de votare. N-am mai avut ce face! Mi-o zis: \u201ePui doua santinele cu armele. Ridicati arma sus, lasati sase insi sa treaca, dupa aia puneti arma la capul coridorului. Dupa aia \u00eenca sase\u201c. Numai asa i-am putut lasa la votare, ca se \u00eengramadeau. Apai, noaptea a mai fost o t\u00e2r\u2019 (un pic, n.n.) de scandal. Vine seful de post la mine: \u201eHai, ca un grup de oameni n-o plecat acasa\u201c. Asa ca \u00eemi iau pistolu\u2019… si el avea pistolu\u2019. Am luat si doi recruti. Noi ne-am dus prin sat. Era un sat asa, lung. Nu era curent electric si ploua o t\u00e2r\u2019, era \u00eentuneric. Auzim numai vorba: \u201ece, trage \u00een noi, de ce sa traga armata \u00een noi?\u201c… discutau oamenii din sat. Noi n-am zis nimic, ne-am bagat toti patru \u00eentre ei, ca erau numai vreo 20 de oameni. Si cum s-o pomenit cu noi noaptea, cu patru militari, o amutit toti. Si atunci, seful de post trece \u00eenainte si o strigat o data tare catre oameni: \u201est\u00e2nga-n prejur si directia sectia de votare, \u00eenainte mars!\u201c. Oamenii, c\u00e2nd au auzit, mai frate, frica pe ei\u2026 s-o bagat si sub podete de frica. Noi n-aveam treaba cu ei, da\u2019 lor le-o fost frica de noi, de armata. Noi tineam mai mult cu civili.
\nScepticism de taran,
\nscepticism rom\u00e2nesc<\/strong>
\nAm tras multe! Da\u2019 degeaba, mereu esti la mijloc, vin alte vremuri, alte r\u00e2nduieli… mereu e asa.
\nNu stim la cine s-a referit, la el \u00eensusi sau la rom\u00e2ni. Poate s-a g\u00e2ndit la el \u00eensusi, dar si la rom\u00e2ni.<\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Nicolae Oltean s-a nascut \u00een 2 iunie 1923, \u00een Carpinis (jud. Alba). Interviul a fost realizat de muzeograful Adrian Scheianu, \u00een 15 iulie 2010.
\n2. Se refera la r\u00e2ul Ampoi.
\n3. \u00cen Muntii Carpati.
\n4. Cuci (\u00een maghiara: Kutyfalva) este o comuna din judetul Mures.
\n5. Bogata (\u00een maghiara: Marosbog\u00e1t) este o localitate \u00een judetul Mures.
\n6. \u00cen 1945, \u00een Cehoslovacia, luptau \u00eempotriva Axei 15 divizii rom\u00e2nesti, dar sovieticii au decis o „reorganizare” a trupelor rom\u00e2ne, \u00een fapt o reducere a efectivelor armatei rom\u00e2ne; astfel, toate diviziile de instructie si diviziile 1, 4, 5, 7, 8, 13, 14, 15 si 20 Infanterie au fost desfiintate. Divizia 18 V\u00e2natori de munte a redevenit Divizia 18 Infanterie. Numarul regimetelor de artilerie a fost redus la unul singur, fiecare av\u00e2nd 3 divizioane, fiecare divizion avand 3 baterii. Prima baterie era dotata cu tunuri AT de 75 mm, a doua cu tunuri de 100 mm, iar a treia cu aruncatoare de 120 mm. Aprovizionarea trupelor functiona cu dificultate, deoarece sovieticii foloseau resursele \u00een interesele lor. La sf\u00e2rsitul razboiului, infanteria rom\u00e2na se afla \u00eentr-o situatie inferioara celei din 1941 – vezi C. Scafes, H. Serbanescu, I. Danila, Armata rom\u00e2na 1941-1945, Editura R.A.I., Bucuresti, 1996.<\/p>\n

7. Valea Larga (fosta Ticud\/Mezoceked), localitate \u00een judetul Mures.
\n8. Vezi nota anterioara.
\n9. Se refera la avionul german.
\n10. General de armata Gheorghe Avramescu. Executat, probabil de NKVD, \u00een acel an.
\n11. Generalul de armata Nicolae Macici. Acesta a fost considerat responsabil de masacarea populatiei civile din Odessa si Dalnic (21-22 octombrie 1941). A murit \u00een 1950, \u00een \u00eenchisoarea de la Aiud.
\n12. Se refera la mai 1945.
\n13. Comuna din jud. Sibiu.
\n14. Aceste afirmatii nu se pot verfica, apartin, mai degraba, mitologiei razboiului.
\n15. Se refera la alegerile electorale generale din noiembrie 1946.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA \/ ADRIAN SCHEIANU<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Veteranul Nicolae Oltean1, personaj popular si fost sofer, a vorbit mult despre experienta sa de razboi. Desi caldura verii ar fi \u00eendemnat pe oricine, cu at\u00e2t mai mult pe un om \u00een v\u00e2rsta, la un repaos prelungit \u00een racoarea si obscuritatea camerei, intervievatul a povestit, a monologat, a gesticulat aprins, epuiz\u00e2ndu-si interlocutorul. A descris si… Cite\u0219te mai mult »Un razboi dus fara ura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2937,4256,4771],"class_list":["post-6361","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-povesti-de-pe-front","tag-povestiri-de-razboi","tag-vetereani-de-razboi"],"views":1931,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6361","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6361"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6361\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6361"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6361"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6361"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}