Sunt dintre cei convinsi, si nu de ieri, de azi, ca institutiile de stat trebuie reformate. Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca mostenim institutii bugetate cu excedent de personal, cu organigrame \u00een multe cazuri nejustificate si cu activitate deseori ineficienta. Totusi, \u201emostenirea\u201c nu e \u00eentotdeauna aceeasi. Daca, \u00eensa, modelul dupa care este facuta aceasta reorganizare, restructurare este cel care se \u00eencearca acum la Arad, atunci mai bine nu.<\/p>\n
\u00cemi voi exprima parerea \u00een privinta institutiilor teatrale din Romania, care au fost luate drept model, \u00een anumite perioade, pentru sistemul teatral european \u2013 mult laudat azi. Personalitati marcante, ca David Esrig, Liviu Ciulei, Radu Penciulescu, Radu Beligan, Lucian Giurchescu, au gandit forma, activitatea acestor institutii teatrale romanesti si i-au convins pana si pe vechii comunisti ca ceea ce au gandit ei a fost bine. Asta a facut ca \u00een anii \u201860 – \u201870 sa se spuna ca teatrul romanesc reprezinta capitala teatrului european. Am avut aceasta confirmare \u00een 1992, cand un spectacol \u00een premiera mondiala, pe un text al lui \u00c1rp\u00e1d G\u00f6ncz, presedintele de atunci al Ungariei, a fost premiat la Festivalul International de Teatru de la Kissvarda (Ungaria) si cand \u00c1rp\u00e1d G\u00f6ncz, la conferinta de presa ce a urmat reprezentatiei, \u00eenconjurat de oameni de teatru din Ungaria si de membri ai guvernului maghiar, le-a recomandat primilor sa-si ia ca sursa de inspiratie, ca model, teatrele din Romania. Asta s-a \u00eentamplat imediat dupa Marea Revolutie din 1989.
\nCe facem acum noi? Ne grabim, fara sa ne gandim serios si \u00een absenta unei consultari, unui dialog cu profesionistii, \u201esa restructuram\u201c teatrele. As spune ca facem acest lucru fara cap, daca nu ar fi vizibila intentia de a subordona teatrele politicului.
\nTeatrul din Arad, Teatrul Clasic \u201eIoan Slavici\u201c, este o institutie care \u00een ultimii patru ani, prin activitatea sa, s-a bucurat de aprecierea UNITER (obtinand patru nominalizari si un premiu UNITER), de aprecierile participarilor noastre la P\u00e9cs (\u00een fiecare an teatrul nostru a fost invitat cu reprezentatiile sale cele mai importante pe scena Nationalului din P\u00e9cs), de aprecierea ambasadorilor nostri din tarile unde ne-am manifestat (Suedia, Danemarca), de aprecierea publicului elvetian si, nu \u00een ultimul rand, de aprecierea Ambasadei Romaniei la Budapesta si a Institutului Cultural Roman de la Budapesta din moment ce \u00een 2009 am fost singurul teatru romanesc invitat sa reprezinte Romania de Ziua Nationala \u00een capitala Ungariei.
\nAcest teatru este initiatorul si gazda unui festival devenit deja international \u2013 Festivalul de Teatru Clasic, care se bucura de o foarte mare importanta. Toate aceste lucruri, la care se mai adauga si numeroase participari la festivaluri din tara si din strainatate, au fost posibile cu un buget pe care daca ar fi sa \u00eel comparam cu cel al Teatrului Maghiar din Timisoara sau cu cel al trupei maghiare a Teatrului de Stat Oradea ne-am da seama ca este mult mai mic.
\n\u00cen aceasta situatie nu \u00eenteleg, oricate eforturi as face, de ce e nevoie de o restructurare facuta \u00een pripa, acum, a acestui teatru. De ce este nevoie ca la Arad, Teatrul Clasic \u201eIoan Slavici\u201c sa fie pus \u00een aceeasi \u201ecooperativa\u201c cu Casa de Cultura a Municipiului, cu Teatrul de Marionete si, poate \u00een viitorul apropiat, cu Filarmonica de Stat Arad? Daca n-ar fi existat modelul nefericit de la Constanta sau cel de la Targoviste, unde s-a \u00eencercat aceeasi operatiune, as spune ca suntem \u00een fata unui experiment ale carui efecte nu le sunt unora cunoscute. Mai mult decat atat, nu \u00eenteleg de ce, daca tot se realizeaza acest lucru, nu sunt consultati \u00een primul rand oamenii de teatru abilitati sa gandeasca aceasta \u201ereforma\u201c. E ca si cum as fi numit eu, om de teatru si regizor, \u00eentr-o comisie care s-ar ocupa de restructurarea spitalului municipal sau al cailor ferate!
\nCred ca dincolo de ratiune, ar trebui facut un apel si la bunul simt, daca el exista. Ce ma intriga, \u00een acelasi timp, este faptul ca viitorul complex, viitoarea cooperativa culturala aradeana se discuta \u201epe sub masa\u201c, razbatand de la aceste discutii semnale \u00eengrijoratoare pentru angajatii teatrului, legate de viitorul lor aici, pentru ca restructurarea, nu-i asa?, dupa mintea unora \u00eenseamna persoane, numere scoase din schema si trimise \u00een strada. E usor, e simplu sa conduci sub amenintarea oamenilor \u00eenfricosati de pierderea locului de munca. Cred ca singurii oameni liberi acum sunt pensionarii. Dar cum \u00een teatru aceasta categorie n-ar trebui sa existe, pentru ca Regele Lear nu va putea avea niciodata 25 de ani, restructurarea, reorganizarea mult trambitata ar fi bine sa ne ocoleasca, cel putin deocamdata, pentru ca sunt constient ca sunt lucruri mult mai importante de facut acum.
\nApelul meu stiu ca e deja tardiv, pentru ca raul e deja comis, dar poate \u00een al doisprezecelea ceas, asa, macar formal, cei care se ocupa de asta vor cere si punctul de vedere al UNITER sau si pe cel al Ministerului Culturii, chiar daca mult clamata autonomie locala functioneaza.<\/p>\n
Laurian Leontin Oniga, regizor
\nDirectorul Teatrului Clasic
\n\u201eIoan Slavici\u201c Arad<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sunt dintre cei convinsi, si nu de ieri, de azi, ca institutiile de stat trebuie reformate. Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca mostenim institutii bugetate cu excedent de personal, cu organigrame \u00een multe cazuri nejustificate si cu activitate deseori ineficienta. Totusi, \u201emostenirea\u201c nu e \u00eentotdeauna aceeasi. Daca, \u00eensa, modelul dupa care este facuta… Cite\u0219te mai mult »De ce sa nu distrugem ce merge, doar de dragul reformei?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-6358","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2237,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6358","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6358"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6358\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6358"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6358"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6358"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}