Au trecut douazeci de ani de la caderea \u201ezidului rusinii\u201c si comemorarea a fost sarbatorita cu fastul cuvenit. A fost, de asemenea, un prilej de a reaminti mizeriile reale sau imaginare ale socialismului si necesarul triumf al capitalismului. Vocabulele sacre libertate si democratie au fost \u00eentoarse pe toate partile si rostite pe toate tonurile, de la lacrimogen la emfaza si ameteala. Amintirile unuia sau altuia dintre cei care au fugit sau au \u00eencercat sa fuga din Berlinul de Est \u00een cel de Vest au fost temeinic rascolite si \u00eemprospatate pentru ca Istoria sa nu uite ca marile evenimente au rezervat totdeauna un rol frumos poporului. \u00centre adevar si caricatura \u00eenvingatorii si trepadusii lor se pierd deseori cu firea.
\nN-am \u00eenteles niciodata prea bine de ce zidul Berlinului a fost un zid al rusinii \u00eentr-o tara \u00eenvinsa si \u00eentr-un oras ocupat si \u00eempartit \u00eentre Uniunea Sovietica, Statele-Unite, Marea Britanie si Franta aflate pe picior de razboi. Cu ce sunt mai putin rusinoase zidurile dintre Statele-Unite si Mexic, China si Coreea de Nord sau cele dintre Ouzbechistan si Kirghistan, Israel si Cisiordania, Spania si Gibraltar (construit \u00een 1908!)? De la Marele Zid chinezesc la digul de la Offa \u00een Tara Galilor sau la zidul ridicat \u00een secolul al II-lea \u00eenainte de Christos \u00een Scotia pentru a consolida zidul lui Hadrian si p\u00e2na azi zidurile au constituit si constituie raspunsuri la relatiile internationale dintr-o anumita perioada si conjunctura istorice. Ele sunt si au ramas marturii tangibile, demonstratii concrete ca o populatie poate fi deopotriva izolata ca \u00eentr-o \u00eenchisoare si \u00een acelasi timp aparata de invazii.
\nIluzia unei lumi fara ziduri a durat zece ani. Cineva a avut curiozitatea sa numere zidurile ridicate \u00eentre sf\u00e2rsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si sf\u00e2rsitul razboiului rece: 21! Au supravietuit caderii Zidului de la Berlin 11, printre care cele dintre Mozambic si Zimbabwe, Siria si Turcia, China si Hong-Kong-Macao, cel din zona demilitarizata dintre Coreea de Sud si Coreea de Nord, cel din Nicosia si, \u00een Cuba, zidul care \u00eenconjoara baza americana de la Guantanamo.
\n\u00cen perioada euforica 1991-2001 de dupa sf\u00e2rsitul razboiului rece, s-au adaugat sase noi ziduri: Statele-Unite si Mexic, Koweit si Irak (construit de ONU), enclavele spaniole Ceuta si Melilla \u00een Africa de Nord, Ouzbechistan si Kirghistan. Motivatiile au fost diverse: stabilitatea regionala, control al frontierelor si al fluxurilor migratoare. Dupa 11 septembrie 2001 s-au construit 24 de ziduri \u00een Asia centrala, \u00een Orientul Mijlociu, \u00een Asia de Sud-Est si Africa subsahariana, pentru un total de 26.000 de kilometri.
\nDupa cum se vede, discursul lenifiant despre o lume fara frontiere, cadou otravitor al mondializarii si-a atins limitele. Spatiul Schengen imaginat de Uniunea Europeana pentru a stavili migratia clandestina reprezinta \u00een realitate tot un zid.
\nBerlinul n-a fost singurul oras unde s-a construit un zid. Armata britanica a taiat din 1969 Belfastul \u00een doua pentru a-i separa pe catolici de protestanti. \u00cen Nicosia, zidul i-a separat p\u00e2na de cur\u00e2nd pe greci si pe turci. Orasul Tashuorghan din Afganistan e \u00eemp\u00e2nzit de ziduri. Orasele Falloudja, Tel Afar si Bagdadul din Irak de asemenea. Din 1960, \u00een Statele-Unite si din 1970 \u00een America Latina cartierele bogate au \u00eenceput sa fie \u00eenconjurate de ziduri.
\nP\u00e2na \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd a \u00eenceput frenezia constructiilor oriunde si oricum si dupa mintea si buzunarul fiecaruia, \u00een Rom\u00e2nia n-au existat ziduri nici la frontiere si nici \u00een orase. Ani \u00een sir cartierul Primaverii, cartierul zero al puterii si al bogatiei, a putut fi traversat pe jos; schizofrenia securitara a aparut mai t\u00e2rziu iar zidul invizibil a nascut frustrari care, raportate la dezastrul social al capitalismului rom\u00e2nesc, par mai degraba bucolice. Celelalte cartiere mai rasarite, Cotroceni, Domenii, Aviatiei adapostesc si azi convertitii peste noapte la socialism si descendentii lor, plevusca activistilor de partid convertiti si ei peste noapte la capitalism si ramasi \u00een viata, si ceva fripturisti culturali capatuiti \u00een vremurile grele ale dictaturii si \u00een cele recente ale democratiei liberale pentru servicii nepretuite aduse de buna seama patriei iubite.
\nNoii bogati, profitorii prabusirii Rom\u00e2niei \u00een capitalism, si-au oferit cartiere pe malul lacurilor si \u00een padurile din apropierea Bucurestiului, le-au \u00eenconjurat cu garduri de beton si de s\u00e2rma si au plantat ici si colo gardieni cu baston la centura, telefon \u00een ureche si privirea dusmanoasa. \u00cen mijlocul orasului, acolo unde au putut demola o constructie veche si deseori marturie a unui trecut unde prostul gust era mai rar, acolo unde au gasit un teren viran au \u00eenghesuit o vila, un blocusor, le-au tr\u00e2ntit garduri de beton sau de fier forjat captusit cu placi de plastic pentru a nu se vedea nimic din strada, au instalat camere de supraveghere si, pentru a tine la distanta curiosii, invidiosii si saracii, au cumparat si ceva c\u00e2ini lupi gata sa sf\u00e2sie tot ce misca.
\nPretutindeni de altfel \u00een tara noii bogati si-au \u00eenconjurat casoaiele cu ziduri. N-au facut-o din rusine, se \u00eentelege, se simt numai amenintati si dormitul cu revolverul sub perna, cum se zvoneste, \u00eei ajuta probabil sa viseze frumos.<\/p>\n
(9 noiembrie 2009)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Au trecut douazeci de ani de la caderea \u201ezidului rusinii\u201c si comemorarea a fost sarbatorita cu fastul cuvenit. A fost, de asemenea, un prilej de a reaminti mizeriile reale sau imaginare ale socialismului si necesarul triumf al capitalismului. Vocabulele sacre libertate si democratie au fost \u00eentoarse pe toate partile si rostite pe toate tonurile, de… Cite\u0219te mai mult »Ziduri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[319,137],"class_list":["post-634","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-istoria-europei","tag-zidul-berlinului"],"views":1991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/634","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=634"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/634\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=634"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=634"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=634"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}