{"id":6336,"date":"2011-02-10T15:49:33","date_gmt":"2011-02-10T13:49:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6336"},"modified":"2011-02-10T15:49:48","modified_gmt":"2011-02-10T13:49:48","slug":"intre-soprane-si-mezzosoprane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-soprane-si-mezzosoprane\/","title":{"rendered":"\u00centre soprane si mezzosoprane"},"content":{"rendered":"


\nEsteticienii vocilor de opera, c\u00e2ntaretii, \u00eendrumatorii discuta adesea despre apartenenta unui glas la registrul de soprana sau de mezzosoprana. Cum \u00een situatiile de ambiguitate subiectul duce si la controverse, aproape \u00eentotdeauna se apeleaza la categorisirea de \u201esoprana Falcon\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n

Citez din \u201eGuide de l’op\u00e9ra\u201c de Harold Rosenthal si John Warrack, editia franceza realizata de\u00a0 Roland Mancini si Jean Jacques Rouveroux, Fayard 1995: \u201eFalcon, Corn\u00e9lie (Marie-Corn\u00e9lie, zisa), Paris 28.01.1814 \u2013 id. 25.02.1897. (…) Numele i-a ramas asociat unui tip de soprana dramatica av\u00e2nd registrul grav puternic si cel acut limitat, probabil din cauza starii vocii \u00een timpul ultimelor prestatii. A fost o mare actrita.\u201c
\nRedau si informatiile online din Wikipedia. The Free Encyclopedia: \u201eMarie-Corn\u00e9lie Falcon (…) a fost o c\u00e2ntareata franceza de opera. A avut voce de soprana dramatica ce mergea \u00een registrul de mezzosoprana si a dat numele sau unui tip \u00eentunecat de glas de soprana. Cariera ei a fost remarcabil de scurta, numai sase ani, si este data pe larg de exemplu drept cea a unei c\u00e2ntarete care si-a \u00eempins vocea peste capacitatile de prudenta si, \u00een consecinta, si-a distrus-o.(…)\u201c
\nColocviile privind departajarea \u00eentre soprana si mezzosoprana sunt nesf\u00e2rsite si pornesc de regula de la aprecierea culorii sombrate a registrului central, \u00eentr-adevar definitorie pentru stabilirea vocii de mezzosoprana. Daca tentele sunt mai putin consistente iar artista nici nu exceleaza la notele \u00eenalte, atunci se vorbeste despre o soprana Falcon si nu despre o autentica mezzosoprana. Conteaza? Daca se teoretizeaza academic, da. Practic, \u00eensa, ceea ce este important ram\u00e2ne servirea raportului dintre timbrul c\u00e2ntaretei si vocalitatea rolului.
\nO paranteza<\/strong>
\nTermenul de vocalitate (provenit din italianul \u201evocalit\u00e0\u201c) a \u00eenceput sa fie mult folosit la noi \u00een ultimul timp. Deseori, eronat. Se vorbeste despre vocalitatea lui Mario del Monaco, a Annei Netrebko, a Elinei Garanca, a lui Samuel Ramey s.a.m.d. Am ales la \u00eent\u00e2mplare. De fapt, referirea trebuie sa se faca la vocile respectivilor. Vocalitatea \u00eenseamna cu totul altceva, nu este atasata unui glas, ci este proprie scriiturii unui compozitor si, \u00een consecinta, apanajul unui rol dintr-o opera. De pilda, vorbim \u2013 prelu\u00e2nd ideatica unor muzicologi si critici italieni de talia lui Rodolfo Celletti -, despre vocalitatea \u00een belcanto-ul rossinian, \u00een belcanto-ul romantic donizettian sau bellinian, \u00een romantismul pur al lui Verdi, \u00een verismul lui Mascagni, despre vocalitatea specifica opusurilor lui Wagner si, particulariz\u00e2nd aleator, despre vocalitatea lui Figaro, a Azucenei, a Floriei Tosca, a Marelui Inchizitor, a lui Siegmund etc. etc. De fapt, vocalitatea unui rol fixeaza tocmai modul \u00een care compozitorul a scris, fixeaza tipul si coloristica de glas potrivite caracterului personajului, tesaturii de pe portativ, raportului \u00eentre liric si dramatic sau, merg\u00e2nd mai \u00een ad\u00e2nc, fixeaza \u00eenzestrarea partiturii, dupa caz, cu cantilene moi sau desene melodice de forta, cu filigrane sau accente vehemente, cu coloratura lirica sau dramatica s.a. O multitudine de tipuri de roluri, asa cum au fost ele create, dar si\u2026 transformate evolutiv \u00een decursul timpului. Vom vedea. Dar a extinde si a aplica fortat unor c\u00e2ntareti termenul de vocalitate, dorind a exprima marjele posibilitatilor acestora \u00een abordarea diverselor personaje, este teoretic incorect si practic riscant.
\nPentru un numar semnificativ de stiluri si titluri, vocalitatea unor roluri a suferit modificari istorice. Divele premierelor absolute, creatoarele de personaje \u2013 belcantiste, romantice, veriste \u2013, au avut de cele mai multe ori alte specificitati, tipologii de glasuri fata de cele pe care urma sa le statueze traditia \u00een secolele de interpretare ce au venit. Si asa cum au ajuns p\u00e2na \u00een ziua de azi. \u00censasi vocea de mezzosoprana s-a fundamentat mai greu, dar progresul a fost benefic pentru dramaturgia spectacolului de opera.
\n\u00cen privinta raportului soprana-mezzosoprana, traditia a tinut cont cu putere de nevoia unor exprimari antagonice, av\u00e2nd sorgintea \u00een c\u00e2stigurile romantismului de conturare clara a personajelor si reflectate prin culorile diferite de glas ale unor eroine \u00een general rivale, dar nu numai. Ma g\u00e2ndesc la Amneris (mezzosoprana) si Aida (soprana), la Elisabeta de Valois si Eboli (\u201eDon Carlos\u201c), la Carmen si Mica\u00ebla, la Santuzza si Lola (\u201eCavalleria rusticana\u201c), la Norma si Adalgisa, la Adriana Lecouvreur si Principesa de Bouillon, la Gioconda si Laura, la Elsa si Ortrud (\u201eLohengrin\u201c) etc. Diferentierile sunt absolut necesare. Chiar daca artistele din epocile compozitorilor nu erau autentice mezzosoprane. A distruge acum acest raport este pagubos din punctul de vedere al teatralitatii izvor\u00e2te din muzica.
\nUnii maestri contemporani, ca Richard Bonynge si Riccardo Muti, au dorit sa se \u00eentoarca la original si au \u00eenregistrat \u201eNorma\u201c de Bellini cu doua soprane pentru Norma si Adalgisa, Joan Sutherland si Montserrat Caball\u00e9, respectiv Jane Eaglen si Eva Mei. Greu de digerat.
\n\u00cen contrapartida, cov\u00e2rsitoarea majoritate a sefilor de orchestra, uneori sustinuti de regizori competenti si interesati, sustin colorizarea diferita a vocilor personajelor feminine divergente din unghiul tramei. Derogari izolate se \u00eent\u00e2lnesc si vin mai ales din directia imposibilitatii distribuirilor corecte\u2026 o mezzosoprana fara acute punctuale (Do-urile Adalgisei din duetul cu Norma) sau care nu poate sustine o tesatura \u00eenalta, o alta care si-a pierdut \u00een timp extensia completa… Fara sa se g\u00e2ndeasca la culoarea vocala, la timbrul de substanta cu care trebuie sa investeasca profilul unui personaj \u00een primul r\u00e2nd dramatic, precum Amneris (\u00een scena judecatii din \u201eAida\u201c), Eboli (\u00een aria \u201eO don fatale\u201c din \u201eDon Carlos\u201c), Ortrud (\u201eLohengrin\u201c) s.c.l.
\nLa cealalta extrema se situeaza dirijorii care doresc chiar accentuarea diferentelor dramaturgice si aleg, de pilda \u00een rolul Donnei Elvira din \u201eDon Giovanni\u201c, mezzosoprane \u00een locul obisnuitelor soprane.
\nTentatii sau retragere?<\/strong>
\nC\u00e2ntaretele categorisite drept soprane Falcon sunt cele mai tentate de a \u00eembratisa at\u00e2t roluri de soprana c\u00e2t si de mezzosoprana. Exemple celebre sunt la \u00eendem\u00e2na si le numesc aici doar pe mezzosopranele Grace Bumbry (Amneris, dar si\u2026 Norma), Shirley Verrett (Azucena, dar si\u2026 Desdemona). Limitele se simt si firescul rezolvarii tesaturilor \u00eenalte lipseste.
\nLa polul opus, unele soprane care \u2013 probabil \u2013 \u00eesi simt registrul acut periclitat, cocheteaza cu roluri de mezzosoprana unde densitatea si presiunea scriiturii scad \u00eentruc\u00e2tva iar solutionarile devin mai usoare. Evident ca artistele \u00eencearca si \u00eengrosarea sunetului, \u00eendeosebi pe registrul central, cu consecinte \u00een reducerea ambitusului si finalizarea rapida si dezastruoasa a carierei. Trimiterea la Marie-Corn\u00e9lie Falcon capata aici conotatie de pericol. Ghena Dimitrova, caci la ea mi-a zburat g\u00e2ndul, a \u00eencercat rolul Amneris la Scala si, cu tot glasul ei corpolent, nu a adus o talmacire valabila. Duetul cu Aida (Maria Chiara) din actul secund a sunat fix ca \u00eentre doua soprane. Dramatically incorrect!
\n\u00cen alte situatii, este pacat ca marile c\u00e2stiguri dob\u00e2ndite \u00een roluri care solicita uriasa facilitate acuta, inclusiv \u00een desene melodice agile de context dramatic, sa nu fie valorizate \u00een continuare si g\u00e2ndurile sa se \u00eendrepte catre partiturile de mezzosoprana.
\nCorolarul acestor notatii este importanta respectarii stricte a raportului timbru-rol. Nu uit nici ca \u00een sufletul si mintea unui artist profund si adevarat, atractia pentru un personaj poate sa rezoneze at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t sa se abandoneze asemenea precepte. Exista doar destule soprane lirice care se zbat sa abordeze partituri dramatice, uit\u00e2nd de nepotriviri si consecinte. Si de faptul ca singura \u201esoprano assoluta\u201c, de la Constanze la Br\u00fcnnhilde, a ramas p\u00e2na azi Maria Callas.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Esteticienii vocilor de opera, c\u00e2ntaretii, \u00eendrumatorii discuta adesea despre apartenenta unui glas la registrul de soprana sau de mezzosoprana. Cum \u00een situatiile de ambiguitate subiectul duce si la controverse, aproape \u00eentotdeauna se apeleaza la categorisirea de \u201esoprana Falcon\u201c. Citez din \u201eGuide de l’op\u00e9ra\u201c de Harold Rosenthal si John Warrack, editia franceza realizata de\u00a0 Roland Mancini… Cite\u0219te mai mult »\u00centre soprane si mezzosoprane<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4762,4761,4760,4759],"class_list":["post-6336","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-soprana-falcon","tag-mezzosoprana","tag-soprana","tag-voci-de-opera"],"views":6051,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6336","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6336"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6336\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6336"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6336"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6336"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}