Prima remarca pe care as face-o lucrarii \u201ePolemica Paulescu: stiinta, politica, memorie\u201c este aceea ca titlul lucrarii nu corespunde continutului ei. O polemica \u00eenseamna confruntarea unor puncte de vedere diferite. Or, lucrarea respectiva are pe coperta doi autori (Peter Manu si Horia Bozdoghina), temeinic \u00eencadrati de amplul studiul introductiv al lui William Totok, lung (14 pagini) si \u00eencheiat de Radu Ioanid printr-o postfata mai scurta (7 pagini), ambii ferventi acuzatori. Acuzatiile de natura politica au fost comentate recent de reputatul critic literar si om de cultura Eugen Simion, presedinte al Academiei Rom\u00e2ne timp de doua mandate, care sper ca a clarificat pozitia acestei prestigioase institutii pe care unii doresc sa o implice \u00eentr-o nesf\u00e2rsita polemica asupra complexei activitati a marelui savant Nicolae Paulescu. Suntem adeptii dialogului si ai polemicilor, dar nu ai lucrarilor de tipul celei mentionate, care se recomanda drept polemica, dar reflecta numai \u201eopozitia\u201c, nu si pozitia, adica celalalt partener al dialogului.
\nDin cele prezentate de autorii si coautorii \u201ePolemicii Paulescu\u201c, remarc unele afirmatii aberante si neadevarate, ceea ce arunca o umbra justificata de incertitudine asupra \u00eentregului material. De exemplu, prefatatorul afirma ca Prof. Gerald Slama de la Spitalul parizian H\u00f4tel-Dieu ar fi participat c\u00e2ndva la Bucuresti la dezvelirea unui bust al lui Paulescu, lucru care din pacate nu s-a \u00eent\u00e2mplat niciodata, venerabilul profesor fiind \u00een imposibilitatea fizica (vederea, practic pierduta) de a face o astfel de deplasare; sau ca Paulescu ar fi avut o colaborare activa cu cercetatorii francezi pentru obtinerea brevetului (\u201ePancreina si procedeul fabricarii sale\u201c\u2013 10 aprilie 1922), lucru inexact \u00eentruc\u00e2t Paulescu nu a mai putut calatori \u00een Franta dupa 1908 datorita starii lui precare de sanatate, iar cercetatorii francezi nu au avut nici o legatura cu brevetul de inventie al lui Paulescu.
\nS-ar putea ca \u00een mare masura unele referiri la activitatea stiintifica a lui Paulescu sa provina de la Prof. Peter Manu, din New York, specialist \u00een psihiatrie si medicina interna si, mai de cur\u00e2nd, interesat de un domeniu pe care \u00eenca nu \u00eel cunoaste dec\u00e2t superficial. Senzatia pe care ti-o lasa citirea materialului este aceea ca multe dintre evenimentele prezentate de el sunt distorsionate si interpretate \u00een mod tendentios. \u00cemi pare rau ca trebuie sa spun acest lucru, \u00eentruc\u00e2t relatia mea cu Peter Manu este una dintre cele mai civilizate si domnia sa avea o buna ocazie ca \u00eempreuna sa clarificam multe dintre incertitudinile complicatului domeniu al diabetologiei.
\nDubiul pe care \u00eel am asupra bunei credinte a Prof. Peter Manu \u00een problema Paulescu provine dintr-o polemica adevarata pe care am purtat-o \u00een revista \u201eViata Medicala\u201c, dupa ce acesta a publicat \u00een respectiva revista un articol \u00een care \u00eesi exprima o \u201euimitoare\u201c asemanare \u00eentre metoda de extractie pancreatica utilizata de Paulescu \u00een 1916 si cea publicata de catre Israel Kleiner \u00een 1919, deci trei ani mai t\u00e2rziu, insinu\u00e2nd ca Paulescu s-ar fi putut inspira din lucrarea lui Kleiner, fara a mentiona \u00eensa \u00een mod expres aceasta afirmatie pe care, probabil dintr-o precautie bine g\u00e2ndita, n-a \u00eendraznit s-o formuleze explicit. \u00cen raspunsul meu intitulat \u201eDespre mirarea aparent inocenta a Prof. Peter Manu\u201c i-am demonstrat, cu o buna \u2013 cred eu \u2013, documentatie, ca asa-zisa asemanare \u00eentre cele doua metode de extractie nu exista si ca o posibila filiatie Kleiner-Paulescu de orice natura este ridicola, \u00eentruc\u00e2t ea era pur si simplu imposibila. Consideram ca argumentele mele au fost suficiente pentru a \u00eenlatura perfida mirare pe care i-ar fi trezit-o asemanarea celor doua metode, \u00eentruc\u00e2t Peter Manu nu a mai reactionat \u00een nici un fel la raspunsul meu. Constat \u00eensa cu surprindere ca domnia sa reia absurda problema \u00een lucrarea mai sus mentionata, pe care recent a publicat-o la Ed. Curtea Veche, cre\u00e2ndu-mi disconfortul trezit de o jenanta duplicitate venita din partea unui potential prieten.
\nPentru a \u00eentelege bine absurda insinuare a lui Peter Manu, voi mentiona c\u00e2teva date privind \u00eendelungata activitate (circa douazeci de ani) a lui Paulescu \u00een studiul diabetului. \u00cen 1899, \u00een substantialul sau \u201eMemoriu de titluri si lucrari\u201c publicat \u00een Ed. Person din Paris, Paulescu mentioneaza ca a \u00eentreprins, \u00eempreuna cu maestrul sau de la Sorbona, Albert Dastre (1848-1917), o cercetare \u201eprivind izolarea si studierea produsului activ al secretiei interne a pancreasului\u201c. Aceste experimente presupuneau, evident, folosirea unei metode de extractie. Acele experimente deja efectuate urmau sa fie pregatite pentru publicare. \u00cen 1900, \u00eensa, Paulescu decide sa revina \u00een tara pentru a \u00eenfiinta Catedra de Fiziologie de la Facultatea de Fiziologie din Bucuresti, astfel \u00eenc\u00e2t planul publicarii cercetarilor respective nu s-a mai finalizat. Cauza? \u00cen acea perioada era deja angajat \u00een redactarea primelor doua volume ale \u201eTrait\u00e9 de M\u00e9dicine Lancereaux-Paulesco\u201c, primul (938 pag.) aparut \u00een 1903, si cel de al doilea (1051 pag.) aparut \u00een 1906. Munca titanica,\u00a0 pentru a face cea mai mare sinteza enciclopedica medicala a timpului. Se adauga monografia \u201eL’hypophise du cerveaux\u201c (lucrare de o valoare inestimabila), publicata la Paris \u00een 1908.
\nPaulescu revine la vechea lui pasiune, diabetul, \u00een 1911. \u00cen urmatorii ani publica la Paris lucrari referitoare la functia glicogenica-hepatica, care spune el \u201eeste influentata de secretia endocrina a pancreasului\u201c. \u00cen 1912, \u00een Volumul III (1200 pag.) din \u201eTrait\u00e9 de M\u00e9dicine Lancereaux-Paulesco\u201c, \u00een exhaustivul capitol \u201ePancreas\u201c (90 pag.), Paulescu avanseaza pentru prima data noul sau concept asupra diabetului, acela de a interveni \u201easupra substantelor nutritive absorbite \u00een intestine (evident proteine, glucide si lipide) pentru a le face asimilabile (adica utilizabile) \u00een tesuturile periferice\u201c (pag. 925). Aceasta adevarata noua paradigma a diabetului nascuta din observatia clinica trebuia demonstrata experimental. Paulescu \u00eencepe aceste experimente dupa un plan minutios, cu scopul de a demonstra efectul extractului pancreatic preparat de el nu numai asupra glucozei din s\u00e2nge si urina, ci si asupra ureei din s\u00e2nge si urina (metabolismul proteic) si a corpilor cetonici din s\u00e2nge si urina (metabolismul lipidic). P\u00e2na la intrarea Rom\u00e2niei \u00een 1916 \u00een Primul Razboi Mondial, c\u00e2nd cercetarile sale au fost oprite din cauza \u00eenchiderii pentru trei ani a Facultatii de Medicina, Paulescu reusise sa demonstreze efectul asupra primelor doua metabolisme, cel glucidic si proteic. \u00cen urmatoarea etapa urma sa demonstreze efectul asupra metabolismului lipidic (aceasta ultima etapa va fi reluata la sf\u00e2rsitul anului 1920, \u00eenceputul anului 1921, \u00eencheindu-si \u00eentregul sau program experimental).
\nPauza impusa de evenimente (Primul Razboi Mondial) l-a obligat pe Paulescu sa se retraga \u00een birou cu datele experimentelor sale si sa redacteze cele trei volume (2100 pag.) ale celebrului \u201eTrait\u00e9 de Physiologie M\u00e9dicale\u201c, unde se regasesc ades subcapitole cu \u201ecercetari personale\u201c, de regula prioritati care au marcat istoria medicinii moderne. De altfel, acesta a fost si motivul republicarii lui anul trecut, la 90 ani de la prima lui aparitie, initiativa care se pare ca mai mult l-a deranjat pe Peter Manu, \u00een loc sa-l bucure, asa cum s-ar fi cuvenit pentru un fost elev al Facultatii de Medicina din Bucuresti. \u00cen acest tratat, \u00een capitolul \u201ePacreasul asimilator\u201c (60 pag.), \u00eenainte de a descrie pe opt pagini magnificile sale experimente efectuate p\u00e2na atunci (ele reprezinta prima marturie scrisa a descoperirii insulinei), Paulescu spune \u201erazboiul ne-a surprins \u00een timp ce \u00eencercam sa probam ipoteza noastra privind rolul pancreasului \u00een asimilarea nutrientilor\u201c (evident proteine, glucide si lipide). \u00cen afara lui Peter Manu nu cunosc alta voce care sa nu fi \u00eenteles circumstantele specifice Primului Razboi Mondial, mentionate de Paulescu si cunoscute de toata lumea, accept\u00e2nd fara rezerve ca magistralele concluzii prezentate clar ca lumina zilei \u00een acest tratat reprezinta rezultatul cercetatorilor efectuate \u00eenainte de 1916. Cu o perfidie inexplicabila, Peter Manu se \u00eentreaba daca putem sa-l credem pe Paulescu ca experimentele chiar au fost facute \u00een 1916 si nu cumva mai t\u00e2rziu. Daca am intra \u00een aceasta logica absurda, ar trebui sa credem ca \u00eentregul tratat al lui Paulescu trimis la publicare pe 27 septembrie 1919 (tiparit \u00een 1920) este o mistificare pe care as fi foarte curios sa vad cum o interpreteaza ilustrul psihiatru newyorkez, \u00een prezent internist, Peter Manu.
\nAccept sa ram\u00e2n \u00een absurda logica a colegului meu si sa lamurim ce \u00eentelege el printr-o \u201easemanare uimitoare\u201c \u00eentre metoda de extractie folosita de Paulescu \u00een 1916 si trimisa spre publicare de Israel Kleiner \u00een octombrie 1919 (diferenta de o luna \u00een favoarea lui Paulescu ar exclude orice filiatie Kleiner-Paulescu). Asadar, mergem mai departe sa vedem pretinsa, dar inexistenta, asemanare dintre metoda de extractie folosita \u00een cele doua lucrari.
\nPrima deosebire esentiala: \u00een timp ce Paulescu vorbeste constant de un \u201eextract pancreatic\u201c (niciodata despre \u201eemulsie pancreatica\u201c), Kleiner subliniaza chiar si \u00een titlul lucrarii sale ca a folosit o \u201eemulsie pancreatica\u201c, la pagina 155 mention\u00e2nd ca \u201e\u00een nici o etapa produsul nu a fost filtrat, nici nu au fost folosite alte substante precum carbonatul de sodiu sau altele\u201c.
\nCeea ce a obtinut Paulescu \u00een produsul sau a fost rezultatul filtrarii spontane printr-o dubla compresa de tarlatan (tifon) a unei tocaturi de pancreas peste care el adauga apa distilata sterila de 10 ori greutatea tocaturii; Kleiner (diferenta esentiala) adauga apa numai de patru ori greutatea pancreasului maruntit, probabil \u00een ideea obtinerii unei \u201eemulsii\u201c c\u00e2t mai concentrate.
\nA doua diferenta fundamentala este aceea ca pentru a obtine un extract, Paulescu filtreaza preparatul sau printr-o compresa dubla, sterilizata (fara a exercita nicio presiune asupra lui), \u00een timp ce Kleiner, pentru a obtine o emulsie, procedeaza astfel: produsul a fost presat si stors prin muslina (un fel de compresa simpla, nu dubla). Emulsia vine de la cuv\u00e2ntul latin \u201emulgere\u201c, care \u00eenseamna chiar \u201ea mulge\u201c, exact ceea ce a facut Kleiner cu preparatul sau, c\u00e2nd mentioneaza ca a fost \u201estrained and squeezed through muslin\u201c. Prin aceasta stoarcere (mulgere) nu s-a obtinut un extract propriu-zis, ci o emulsie de tesut pancreatic contin\u00e2nd, evident, mai mult tesut dec\u00e2t putea trece prin forta gravitationala \u00een filtratul lui Paulescu. Acesta este \u201eun amanunt\u201c esential pentru a demonstra ca cele doua procedee sunt totalmente diferite, iar produsul final folosit este diferit. Faptul ca ambele preparate au avut \u00een final un efect hipoglicemiant nu are nimic a face cu existenta unor infinite variante de extractie, care pot fi la fel de eficiente.
\nA treia diferenta fundamentala consta \u00een diluarea extractului lui Paulescu cu o solutie de NaCl 7%, \u00een timp ce Kleiner dilueaza emulsia sa \u00een 5 volume de solutie de NaCl sterila, 0,9%,\u00a0 adica o diferenta de concentratie de 10 ori! Trebuie sa fii orb, \u00eentr-adevar, sa faci o confuzie at\u00e2t de grosiera \u00eentre un filtrat si o emulsie si \u00eentre doua concentratii at\u00e2t de diferite. De adaugat ca Paulescu nu vorbeste niciodata de o emulsie, ci totdeauna numai de un extract filtrat, \u00een timp ce Kleiner vorbeste aproape numai de emulsie si chiar mentioneaza ca emulsia sa nu a fost niciodata filtrata.
\nSingura \u201easemanare uimitoare\u201c este aceea ca asa cum procedau toti cercetatorii si \u00eenainte si dupa, pastrau acest amestec la gheata; la Paulescu, \u00eensa, un timp mai lung si precis (24 de ore), la Kleiner o durata mai putin precisa (\u00eentre 1 si 20 de ore)! Stranie folosire a cuv\u00e2ntului \u201easemanare\u201c de catre Peter Manu al carui discernam\u00e2nt ma cam pune pe g\u00e2nduri. Este ca si cum ai spune ca strugurii trebuie striviti si apoi tinuti \u00een butoaie speciale. Evident, doua etape obligatorii, care nu pot fi altele. Calitatea vinurilor \u00eensa depinde de ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een aceste etape obligatorii.
\nNu mai insist asupra altor diferente majore \u00eentre cele doua lucrari \u00eentruc\u00e2t nu doresc sa umilesc mai mult un coleg care, din nu stiu ce motive, a facut brusc un regretabil daltonism. Se stie ca un conducator auto cu daltonism poate pune \u00een pericol si propria persoana, si pe cei trei pasageri pe care i-a luat \u00een masina sa. \u00cen dreapta lui, Horia Bozoghina, pe locul cel mai vulnerabil.
\nDupa aceasta lunga introducere ajung la \u00eentrebarea pe care simt ca mi-a adresat-o Acad. Eugen Simion mie, ca exponent la diabetologilor: este adevarat ce spune o anume Doina Jela, ca \u201estatuia stiintifica a lui Paulescu ar fi goala pe dinauntru?\u201c. Nu cunosc care este formatia persoanei la care se refera, dar am respirat usurat c\u00e2nd cineva m-a asigurat: cu siguranta, nu este medic. Numai un asemenea personaj ar mai fi lipsit tagmei noastre. \u00cen aceasta situatie, ma \u00eentreb de unde tupeul afisat printr-o asemenea iresponsabila afirmatie? Pentru noi, medicii, aceasta afirmatie este at\u00e2t de jignitoare, \u00eenc\u00e2t nu m-as angaja pe aceasta tema \u00een tar\u00e2ta \u00een care daca intri cu personajele de acest gen stii ce riscuri \u00eeti asumi. Prefer sa consider ca ea nu exista si nu-mi doresc nici un fel de dialog cu persoane care, nu stiu din ce motive, fac comentarii \u00een domenii care le sunt completamente straine.
\nCeea ce deranjeaza pe multa lume este faptul ca, indubitabil, Paulescu a descoperit insulina. O recunosc, cu unele exceptii (fireste, din Canada) care \u00eentaresc regula, numeroase personalitati diabetologice din \u00eentreaga lume. Le tin la dispozitia oricarei persoane interesate sa le cunoasca. Am prezentat \u00een doua monografii, una \u00een limba rom\u00e2na, alta \u00een limba engleza, toate dovezile pentru sustinerea acestui adevar. Afirmatiile doamnei mentionate mai \u00eenainte sunt lipsite si de valoare, dar si de decenta. Despre descoperirea insulinei s-au scris si probabil se vor mai scrie multe monografii. Motivatia ne-o ofera intempestivele interventii de tipul celei facute de Peter Manu, care, desi nu neaga \u00een mod expres \u00een lucrarea respectiva paternitatea lui Paulescu \u00een descoperirea insulinei, \u00een schimb ofera posibilitatea ca voci care i s-au asociat sa afirme deschis aceasta ignobila negatie.
\nObsedat de prioritatea lui Paulescu \u00een descoperirea insulinei, trebuie sa recunosc ca am lasat \u00een umbra cel putin alte douazeci de prioritati stiintifice si medicale ale lui Paulescu din cele mai variate domenii. Ele vor trebui sa faca obiectul tot at\u00e2tor interventii scrise si \u00eei multumesc pe aceasta cale lui Peter Manu ca este autorul moral al acestei initiative.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
P.S. \u00centruc\u00e2t Acad. Eugen Simion a avut \u00een articolul sau un P.S., adaug si eu unul: sunt voci care-l acuza (evident indirect) pe Albert Einstein de holocaustul de la Hiroshima si Nagasaki. Tot asa de aberant cum altii \u00eel acuza pe Paulescu (evident, tot indirect) de holocausturile din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. \u00cei apar pe am\u00e2ndoi cu aceeasi tarie si pentru aceeasi motivatie: incontestabila lor valoare stiintifica. Acuze ca acelea mentionate \u00eei incrimineaza mai mult pe acuzatori dec\u00e2t pe cei acuzati.<\/p>\n
Prioritatile medico-chirurgicale ale lui Paulescu<\/strong><\/p>\n 2. 1897: realizarea anastomozei mucoasei, cap-la-cap, a venelor, ureterului si coledocului (\u00eempreuna cu Reynier); \u201eBulletins et M\u00e9moires de la Societ\u00e9 de Chirurgie de Paris\u201c.<\/p>\n 3. 1897: clasificarea glandelor vasculare \u00een trei categorii distincte: (1) cele de natura epiteliala (precum ficatul si pancreasul), care poseda at\u00e2t o secretie externa (dren\u00e2nd pe canale speciale bila si, respectiv, sucul pancreatic) c\u00e2t si o secretie interna (varsata direct \u00een s\u00e2nge); (2) cele de natura epiteliala, care \u00eensa nu au canale excretorii si varsa produsul lor secretor direct \u00een s\u00e2nge (ca, de exemplu, tiroida sau glandele suprarenale); (3) cele de natura conjunctiv-limfatica, care nu au canale excretorii (ca, de exemplu, splina, timusul sau ganglionii limfatici); \u201eTh\u00e8se pour le doctorat en m\u00e9decine\u201c, Paris, 1897.<\/p>\n 4. 1898: utilizarea injectiei de colagen (gelatina) steril, subcutanat ca tratament al anevrismelor \u00een general si al anevrismului aortic \u00een special. \u00cen prealabil, \u00een experimente pe c\u00e2ini, demonstreaza absorbtia colagenului din peritoneu si din tesutul subcutanat, infirm\u00e2nd caracterul sau \u201enedializabil\u201c (publicat \u00eempreuna cu Lancereaux); \u00cen \u201eBulletin de l’Acad\u00e9mie de M\u00e9decine\u201c, 22 iunie 1897.<\/p>\n 5. 1898: studii privind functia tiroidei si tulburarile asociate acesteia, precum si efectele tratamentului cu iodotirina (extractul tiroidian BAUMANN) nu numai asupra insuficientei tiroidiene (hipotiroidism), dar si \u00een tulburarile metabolice cronice (obezitate, guta sau alte boli degenerative), cu rezultate favorabile; \u00een \u201eJournal de M\u00e9decine Interne\u201c, 1 ianuarie 1899.<\/p>\n 6. 1898: cercetari privind \u201especificitatea celulara \u00een cancere\u201c, adica dezvoltarea cancerului din celulele tesutului \u00een care acesta apare. Confirma acest lucru analiz\u00e2nd cancerul tiroidian, care produce un exces de hormoni tiroidieni, exprimat prin hipertiroidism. Infirma astfel teoria \u201eindiferentei celulare\u201c (adica a caracterului nespecific al cancerului), sustinuta de nume sonore (Cornil sau M\u00e9n\u00e9trier) punctul sau de vedere fiind confirmat ulterior; \u00een \u201eJournal de M\u00e9decine Interne\u201c,15 noiembrie 1898.<\/p>\n 7. 1904: determinarea pentru prima data a dozelor toxice minime pentru sarurile metalelor alcaline si alcalino-teroase, constat\u00e2nd pe baza unor experimente minutioase si calcule precise, ca ele sunt proportionale cu greutatea lor moleculara. \u201eJournal de Physiologie et de Pathologie g\u00e9n\u00e9rale\u201c. Paris 27 iunie 1904 si 11 iunie 1904.<\/p>\n 8. 1908: publica la Paris, la editura Vigot, monografia \u201eL’Hypophyse du Cerveaux\u201c, \u00een care descrie tehnica originala a hipofizectomiei transtemporale, pe care ilustrul chirurg american Harvey Cushing (1869-1939) o aprecia drept \u201ecea mai importanta contributie \u00een domeniu\u201c. Prin aceasta metoda, Paulescu demonstreaza pentru prima data caracterul vital al hipofizei (oprirea \u00een dezvoltare a animalului la v\u00e2rsta la care se efectua interventia).<\/p>\n 9. 1911-1913: efectueaza numeroase experimente privind functia glicogenica hepatica, demonstr\u00e2nd experimental pentru prima data rolul secretiei interne a pancreasului asupra acestei functii.<\/p>\n 10. 1911-1913: demonstreaza experimental sursele glicogenului hepatic: maximum dupa aportul de glucide, \u00eenca important dupa proteine, dar nul sau aproape nul dupa lipide. Demonstreaza distributia quasi generalizata si relativ uniforma a glicogenului \u00een ficat. C.R. Soc. Biol. Paris, 1913.<\/p>\n 11. 1912-1916: modificarea paradigmei diabetului considerat \u00eenainte de el ca o tulburare a metabolismului glucozei, prezent\u00e2nd diabetul ca o 12. 1920: face o descriere magistrala a distributiei tesutului adipos, mention\u00e2nd pentru prima data semnificatia diferita a grasimii abdominale (mezenterice si epiploice) fata de cea subcutanata. Descrie magistral relatia obezitatii cu diabetul \u00een paragraful: \u201eCel mai ades obezii devin glicozurici, ca si cum cele doua tulburari, \u2013 obezitatea si diabetul gras \u2013 reprezinta doua faze ale aceluiasi ansamblu patogenic\u201c; \u201eTrait\u00e9 de Physiologie M\u00e9dicale\u201c (vol II), 1920.<\/p>\n 13. 1920: demonstrarea detaliata a tehnicii sale originale de realizare a pancreatectomiei totale, considerata de el o conditie sine qua non pentru aparitia diabetului experimental. Nu am gasit p\u00e2na acum o descriere mai precisa a acestei tehnici p\u00e2na la acea data; \u201eTrait\u00e9 de Physiologie M\u00e9dicale\u201c (vol II), 1920.<\/p>\n 14. 1920: determinarea efectului de scadere a glicemiei dupa administrarea extractului sau pancreatic, mention\u00e2nd pentru prima data hipoglicemia indusa terapeutic. \u201eTrait\u00e9 de Physiologie M\u00e9dicale\u201c (vol II), 1920.<\/p>\n 15. 1920: determinarea pentru prima data a efectului anticatabolic proteic (prin determinarea ureei urinare si sanguine \u00eenainte si dupa administrarea extractului sau pancreatic); \u201eTrait\u00e9 de Physiologie M\u00e9dicale\u201c (vol II), 1920.<\/p>\n 16. 1920: determinarea relatiei doza-raspuns a extractului pancreatic asupra glucozei sanguine (efectul hipoglicemiant a fost pus \u00een evidenta de multi cercetatori \u00eencep\u00e2nd din 1893, datele lui Paulescu fiind mult mai relevante dec\u00e2t ale celorlalti); \u201eTrait\u00e9 de Physiologie M\u00e9dicale\u201c (vol II), 1920.<\/p>\n 17. 1921: determinarea duratei de actiune a extractului pancreatic (farmacodinamica lui) dupa administrarea iv: \u201eefectul \u00eencepe imediat dupa injectare, atinge un maxim la 2 h si se epuizeaza dupa 12 h\u201c; \u201eArchives Internationales de Physiologie\u201c, 31 august 1931.<\/p>\n 18. 1921: determinarea pentru prima data al efectului anticetogenetic al extractului sau pancreatic; \u201eArchives Internationales de Physiologie\u201c, 31 august 1931.<\/p>\n 19. 1921: determinarea caracterului fiziologic al hormonului antidiabetic pancreatic (numit de el \u201epancreina\u201c) scaz\u00e2nd glicemia nu numai la animalul diabetic, ci si la animalul normal; \u201eArchives Internationales de Physiologie\u201c, 31 august 1931.<\/p>\n 20. 1922: obtinerea unui brevet de inventie privind pancreina si procedeul fabricarii ei (10 aprilie 1922).<\/p>\n Aceasta este o lista provizorie a unor prioritati ale lui Paulescu, care poate convinge pe orice om de bunacredinta ca \u00een medicina rom\u00e2neasca, prin problematica vasta la care ele se refera, nu au are egal nici \u00een trecut si nici astazi. La Congresul de Diabet de la Kobe din 1996, \u00eentr-o discutie cu regretatul prof. Rolf Luft din Suedia (printre altele si fost membru \u00een Comitetul Nobel), \u00eemi spunea: \u201eNu fi necajit (la acea vreme \u00eenca se mai vorbea despre decoperirea insulinei de catre Banting si Best). Timpul lui Paulescu nu a sosit \u00eenca. Sunt convins ca el va veni\u201c. Polemica actuala declansata \u00een jurul lui Paulescu ma face sa cred ca acea vreme a venit. Nepasarea si indecizia noastra fata de marea mostenire stiintifica a lui Paulescu, a luat sf\u00e2rsit. Cer sa se dea Cezarului ce-i al Cezarului, dar sa i se lase lui Paulescu, ce-i al lui Paulescu.<\/p>\n <\/p>\n Prof. C. IONESCU-T\u00ceRGOVISTE<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Prima remarca pe care as face-o lucrarii \u201ePolemica Paulescu: stiinta, politica, memorie\u201c este aceea ca titlul lucrarii nu corespunde continutului ei. O polemica \u00eenseamna confruntarea unor puncte de vedere diferite. Or, lucrarea respectiva are pe coperta doi autori (Peter Manu si Horia Bozdoghina), temeinic \u00eencadrati de amplul studiul introductiv al lui William Totok, lung (14… Cite\u0219te mai mult »Despre stiinta lui Paulescu si nestiinta altora<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4751,14953,1141,4754,4752,4753,4755],"class_list":["post-6326","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-polemica-paulescu-stiinta","tag-politica","tag-eugen-simion","tag-horia-bozdoghina","tag-memorie","tag-peter-manu","tag-savant-nicolae-paulescu"],"views":4982,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6326","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6326"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6326\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6326"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6326"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6326"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n<\/strong>
\n1. 1897: folosind la animal cateterismul venei suprahepatice (sonda introdusa prin vena jugulara externa si urechiusa dreapta, p\u00e2na \u00een vena cava inferioara) demonstreaza (contrar opiniilor unor autori ai timpului) ca coagularea s\u00e2ngelui obtinut din vena suprahepatica se face aproximativ \u00een acelasi timp cu coagularea s\u00e2ngelui obtinut din vena porta sau din venele periferice; \u201eArchives de Physiologie\u201c, nr.1, ianuarie 1897, p. 21.<\/p>\n
\ntulburare \u00een utilizarea tuturor carburantilor biochimici, nu numai a celor glucidici, dar si a celor lipidici si proteici. Este un concept vizionar, care a fost redescoperit numai \u00een ultimii 10 ani; \u201eTrait\u00e9 de M\u00e9decine Lancereaux-Paulesco\u201c (vol III), Paris, 1912.<\/p>\n