Vasile Lovinescu, scria: \u201eCeea ce izbeste este similitudinea uluitoare dintre petitul lui Harap-Alb si acela al lui Tristan. Trebuie sa \u00eent\u00e2rziem putin asupra mitului celtic\u201c. Si \u00eenvatatul din Falticeni \u00eent\u00e2rzie \u00een felul lui esoteric-gu\u00e9nonian \u00eentr-un lung eseu care trebuie luat \u00een seama. Noi revenim la cartea lui Denis de Rougemont, \u00eencerc\u00e2nd sa \u201e\u00eent\u00e2rziem\u201c pe m\u00e2na acestuia. Cavalerul nostru nu este at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t sa \u00eel \u00eenfrunte \u00een lupta dreapta pe Sp\u00e2n, fiindu-i vasal prin juram\u00e2nt. Spre deosebire de Tristan, el nu \u00eesi \u00eencalca legam\u00e2ntul, nu poate sa o faca, asa ca soarta lui depinde de altii: de fata lui Ros \u00eemparat, spre finalul basmului. Eseistul francez sesiza partea grava, strabatuta de fiorul mortii, a mitului lui Tristan. Nimic fatal \u00een povestea noastra, nicio licoare ca alibi al iubirii ilicite si chemare tainica a celor doi \u00een moarte, spre a ispasi pacatul. Nimic tenebros si fatal \u00een destinul lui Harap-Alb si al printesei din \u00cemparatia Rosie care \u00eesi cad dragi, unul altuia. \u201eVinovate\u201c sunt \u201eochiul fermecatoriu\u201c, jocul privirilor, pasiunea care izbucneste calma si solara \u00een pieptul celor doi. Fara zguduiri, fara alte obstacole dec\u00e2t cele ridicate de adversarii sai, si maturate de Harap-Alb sau de trupa lui, apoi de viitoarea mireasa. Povestea nu mai este un capcaun care devora destine, precum \u00een romanul cavaleresc, pentru a se umfla pe gustul cititorului, pentru ca esenta ei este iubirea \u00eemplinita. Basmul \u00eensusi s-a umflat peste marginile obisnuite ale speciei, aservindu-si alte povesti, dar trebuie sa se \u00eencheie rotund. Epuiz\u00e2ndu-si rolul, personajele ies la timp din scena. Ros \u00cemparat accepta \u00eenfr\u00e2ngerea cu demnitate \u00een fata ireparabilului, multumindu-se cu dublura fetei adevarate. Cei cinci nazdravani se opresc la timp din drum, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een lumea lor stihiala. multumiti de rolul jucat \u00een aventura traita cu totii la curtea lui Ros \u00cemparat. Harap-Alb s-a \u00eendragostit de un boboc de fata, mireasa Sp\u00e2nului, si nu de iubirea-iubire, si este prima oara c\u00e2nd regreta ca un altul, stap\u00e2nul sau ocazional, se bucura de roadele misiunii sale. Flirteaza din priviri cu fata \u00eemparatului, ca la cuvinte nu are acces: \u201eSi de-aceea Harap-Alb o prapadea din ochi de draga ce-i era. Nu-i vorba, si ea fura cu ochii, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pe Harap-Alb, si \u00een inima ei parca se petrecea nu stiu ce\u2026poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune\u201c. Nu se mai grabesc spre destinatia finala, caii merg la pas uit\u00e2nd sa mai zboare, desi \u00cemparatia Verde, \u00eenstiintata de turturica, este gata sa \u00eei primeasca. Pe toti \u00eei asteapta surpriza pregatita din timp de mireasa. Ei \u00eei revine rolul de a dezvalui impostura Sp\u00e2nului si de a-l repune pe erou \u00een demnitatea si \u00een drepturile \u00eenstrainate. Cunosc\u00e2nd trecutul apropiat al lui Harap-Alb si \u00eencercarile grele prin care a trecut si va mai trece, a pregatit leacurile trebuitoare \u00een momentul mortii si re\u00eenvierii simbolice (smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta). Dupa moartea Sp\u00e2nului, si el iesit la timp din scena, \u00eesi saruta mirele \u201ed\u00e2ndu-i iar palosul \u00een primire\u201c. Moment de v\u00e2rf al basmului. Un viitor \u00eemparat fara palos era de neconceput, si Creanga e atent la detalii. Blestemul juram\u00e2ntului trebuia spulberat. La toate popoarele, \u00een confreriile razboinice mai ales, se practica juram\u00e2ntul care asigura o \u201eadevarata consanguinitate\u201c \u00eentre frati, cum sta scris \u00een D.S-ul adesea citat de noi (capitolul \u201eJuram\u00e2ntul\u201c, vol. 2, pag. 187-188). El consfinteste o alianta pe care partile se obliga sa o respecte cu pretul vietii. Chiar juram\u00e2ntul de supunere fata de un dusman. Se jura pe ceva, aici pe palos; odata \u00eencalcat juram\u00e2ntul, elementele luate drept garant se razbuna: \u201eElementele intervin drept martori, si li se cere eventual sa fie pedepsit sperjurul\u201c. Un rege Loegair este pedepsit pentru juram\u00e2ntul netinut. Galii jura sa respecte tratatul cu Alexandru cel Mare, invoc\u00e2nd drept martori cerul, pam\u00e2ntul si marea. Astfel de cutume si realitati meta-fizice par astazi bizare. Omul modern jura pe orice, oric\u00e2nd si oriunde, cu o seninatate inconstienta ca a vazut, a facut etc., desi nimeni nu i-o cere. Jura pe mama, pe copii, pe viata lui, ca a baut nu stiu c\u00e2te beri, sau ca nu stiu ce alte ispravi penibile a facut sau va face. Devalorizarea cuv\u00e2ntului dat este totala, \u00eenc\u00e2t robia fara cr\u00e2cnire a craisorului pare ciudata; cum ciudat \u00eei apare azi elevului juram\u00e2ntul lui Dan, capitanul de plai, din poema lui V. Alecsandri, facut lui Ghirai, ca va reveni ca prizonier la hanul tatar, dupa revederea plaiului natal. \u00centr-o emisiune la TV, cineva semnala ca pe turnul \u00eenalt al unei biserici medievale din Baia Mare se vede un palos cu doua ascutisuri. Explicatia data de un istoric se plia pe ideea ca palosul era semnul heraldic al unei cetati care are dreptul la organizare militara, la un corp armat de paza, de unde se deduce ca nu toate cetatile aveau acest drept. \u00cen lumea veche, sabie nu putea purta oricine, oriunde, oric\u00e2nd. Armele cavalerului erau purtate de sluga-scutier. Sa nu \u00eei uitam pe Don Quijote si Sancho Panza.
\nDan Gradinaru, revin la el volens-nolens, a citit altfel povestea cu palosul lui Harap-Alb: \u201e\u00cen \u00abPovestea lui Harap-Alb\u00bb se pot repertoria din nou un numar consistent de situatii sexuale simbolice: Harap-Alb intra \u00een f\u00e2nt\u00e2na \u2013 simbol sexual masculin la Freud si, practic, anticipare a scenei imediat urmatoare, cea \u00een care Harap-Alb saruta \u00een consecinta palosul Sp\u00e2nului (expresie a supunerii la un falus mai puternic);\u201c \u00cen toate traditiile, f\u00e2nt\u00e2na simbolizeaza regenerare, purificare, tinerete fara batr\u00e2nete (vezi Sadoveanu, \u201eF\u00e2nt\u00e2na tineretii\u201c). Calendarul crestin celebreaza \u00een prima Vinere din Saptam\u00e2na luminata \u2013 Izvorul Tamaduirii, iar credinciosii cauta pretutindeni puterea vindecatoare a izvoarelor minerale. Destinul lui Harap-Alb se consuma \u00eentre doua f\u00e2nt\u00e2ni: prima e o capcana, a doua, o sursa miraculoasa de moarte si viata. Bunul simt ne spune ca prima f\u00e2nt\u00e2na ar putea fi, cel mult, simbol sexual feminin, si nu asa cum crede doctorul Freud. Dar sa \u00eeti \u00eenchipui ca \u201ebobocul\u201c iesit din f\u00e2nt\u00e2na (adica din\u2026 falus!) pupa \u00een bot falusul (palosul) Sp\u00e2nului este o ipoteza cu totul hazardata. Harap-Alb jura de fapt pe propriul palos, si nu putea\u2026 Orice ar scrie Freud, sarutul palosului pe marginea f\u00e2nt\u00e2nii este un vis grotesc si trivial. Dar basmele lui Creanga nu sunt vise, sunt \u201ebucati rupte din popor\u201c, cum s-a spus, iar ateul Creanga, sunt sigur, s-ar cruci de-ar citi asemenea speculatii. Am mai \u00eenteles de aici ca Harap-Alb, pe l\u00e2nga bani, scrisori de acreditare si arme, dincolo de f\u00e2nt\u00e2na ram\u00e2ne si fara falus, umbl\u00e2nd castrat prin gradini, paduri, si \u00eemparatii. Si ca, \u00een final, reintra de fapt \u00een integritatea lui corporala. Nu \u00een propriul sine, t\u00e2lharit si \u00eenstrainat. Returnarea palosului, aflat acum \u00een m\u00e2na fetei de \u00eemparat, ar fi re\u00eentregirea trupului dezmembrat, nu a eului vandalizat. Eroul nostru nu face figura nici de Osiris \u2013 \u00e0 propos, Isis \u00eei reasambleaza trupul risipit \u00een valea Nilului, dar nu gaseste a paisprezecea parte din el, falusul! -, nici de Attis, nici de Adonis. Si-a pierdut palosul, nu falusul. Altminteri, Natura pl\u00e2ngea \u00een hohote.
\nAsimilarea abuziva a palosului cu falusul duce si la alte concluzii hilare. Sf\u00e2nta Duminica, macar ca e sf\u00e2nta, pune m\u00e2na pe palosul lui Statu-Palma-Barba-Cot, st\u00e2rpitura priapica. Iata un alt pasaj: \u201eSarutul palosului Sp\u00e2nului este si el recunoasterea acestei \u00eenfr\u00e2ngeri care se profileaza, pentru ca victoria din final asupra Sp\u00e2nului (nu a lui Harap-Alb, ci a fetei \u00cemparatului Ros, ca \u00een \u00abFata babei si fata mosneagului\u00bb, si a calului) este temporala. Pe Harap-Alb \u00eel asteapta ipostaza de Lenes, cea de Ivan, \u00een \u00abFata babei\u00bb\u2026\u201c\u2013 dispar\u00e2nd complet.\u201c. Ipotezele privind ipostazele ulterioare ale lui Harap-Alb fac parte dintr-o varianta actualizata a povestilor, semnata eventual de Dan Gradinaru, sau de alt optzecist. Este o eroare sa recitim textele lui Creanga drept proiectii ale visului, fara discernam\u00e2nt, asa cum face criticul sub protectia cartii lui Freud (Cf. \u201eIntroducere s\u00eent psihanaliza\u201c, Editura Didactica si Pedagogica, 1992, pp. 157-170), deoarece se ajunge la fraze, sintagme si judecati involuntar comice. Spicuim alte c\u00e2teva mostre: \u201e\u2026fata babei cu clitorisul pe post de falus \u2013 barbatul lipseste \u2013 \u00eesi baga m\u00e2na \u00een cuptor, \u00een f\u00e2nt\u00e2na\u201c (sublinierile apartin lui Dan Gradinaru). Criticul \u00eentocmeste o lista \u00eentreaga cu obiecte care simbolizeaza mai ales sexualitatea feminina. Lista este \u00eentr-adevar bogata, dar autorul nu le gaseste pe cele mai potrivite. Las spre final lectura simbolica, neaparat freudiana, a lui Ivan Turbinca. Scena finala cu Ivan care o pacaleste pe Moarte e un joc sexual, si nu \u00eencercarea disperata de a evita inevitabilul: \u201eNepotrivirea \u00absexuala\u00bb dintre Ivan si Moarte rezulta si din aceea ca trupul lui (falusul) nu se potriveste defel \u00een racla (vaginul) Mortii.\u201c Si c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca toti oamenii de pe fata pam\u00e2ntului au avut si vor avea loc \u00een racla\u2026
\nAsemenea identificari riscante \u00eentre palos si falus nu pot avea loc dec\u00e2t \u00eentr-un c\u00e2ntec vulgar de muzica usoara, cum se fredona acum c\u00e2tiva ani: sunt Fat-Frumos, cu palosul gros\u2026 Revenind la basmul nostru, se putea spune, cel mult, ca eroul, \u00een Questa lui prelungita, si-a regasit spada (lancea) si, odata cu mireasa, si cupa (teaca). Simbolismul sexual al Graalului este acceptat, se stie. Daca sabia scoasa din teaca trecea drept semn al castitatii \u00een ochii regelui Marc, sabia bagata \u00een teaca era invitatie la \u00eemplinirea sexuala. O stia foarte bine si Creanga \u00een capitolul III din \u201eAmintiri\u2026\u201c, c\u00e2nd le punea pe maici sa vorbeasca deocheat \u00een binecunoscuta scena a navalei nemtilor cu sabiile scoase prin chiliile manastirii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vasile Lovinescu, scria: \u201eCeea ce izbeste este similitudinea uluitoare dintre petitul lui Harap-Alb si acela al lui Tristan. Trebuie sa \u00eent\u00e2rziem putin asupra mitului celtic\u201c. Si \u00eenvatatul din Falticeni \u00eent\u00e2rzie \u00een felul lui esoteric-gu\u00e9nonian \u00eentr-un lung eseu care trebuie luat \u00een seama. Noi revenim la cartea lui Denis de Rougemont, \u00eencerc\u00e2nd sa \u201e\u00eent\u00e2rziem\u201c pe m\u00e2na… Cite\u0219te mai mult »Ispravile lui Harap-Alb, print si cavaler crestin (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-6319","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3070,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6319","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6319"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6319\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6319"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6319"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6319"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}