{"id":6316,"date":"2011-02-10T15:23:33","date_gmt":"2011-02-10T13:23:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6316"},"modified":"2011-02-10T15:23:46","modified_gmt":"2011-02-10T13:23:46","slug":"mircea-cartarescu-un-narcis-fara-goldmund","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-cartarescu-un-narcis-fara-goldmund\/","title":{"rendered":"Mircea Cartarescu  &#8211; un Narcis fara Goldmund"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>PoeTii mei \u2013 2010 (III)<\/strong><\/p>\n<p>Ma-ndoiesc ca Mircea Cartarescu n-ar fi speculat propriu-i viitor atunci c\u00e2nd a prezis ca nu mai e poet \u2013 asa cum nu e cert ca nu a mai scris sau g\u00e2ndit poezie dupa intervalul 1988-1992, adica un fragment din \u201eera glaciara\u201c, cu iarna grea surprinsa-n Colentina, finut retusata \u00een volumul \u201enimic\u201c (Humanitas, 2010). Chiar nu se prind criticii, care au jubilat ca pot afla date precise din laboratorul poetului, ca omul poate fi ironic si se poate juca \u00een felul sau cu dorinta lor stiintifica de \u201edatare\u201c?<br \/>\nSa admitem, de dragul jocului, ca poetul spune adevarul gol-golut (the naked truth) si ca aia e perioada datata cu carbon paispe de critici, \u00een care care poetul a mai scris ceva (\u201eDragostea\u201c a aparut \u00een 1994), ca ele sunt postumele din timpul vietii, artefactele unei epoci de mult disparute, stranii si de ne\u00eenteles (muzeul Antipa al renuntarii sale). Ce ar \u00eensemna asta? Nimic, ca sa-l parafrazam pe Cartarescu \u00eensusi, omul care nemaivoind sa fie bard \u00een Valahia Minor a dorit sa scrie romanul Totului. Bine, dar poetul, acelasi poet, scrisese parca si volumul de poeme cu titlul asta! \u201eIar totul este facut mai ales din nimic\u201c, iata finalul unui poem cartarescian \u00een care \u201enimicul\u201c este anuntat. Joaca asta a lui Cartarescu cu \u201ecriticii sai\u201c are ea un rost, daca nu cumva e o forma ironic-benigna de relaxare \u00een disputa (fictionala) pe care o are fiecare scriitor autentic cu receptorii sai profesionisti. Uite, Iaru, de pilda, chiar nu mai scrie poezie, apare doar la televizor pe post de agitat civic. Stratan a murit, doar Cosovei continua cursa. Chestie de psihic si de conditie fizica. De karma, ar zice unii.<br \/>\nChiar daca statistic lucrurile pot arata astfel, cred ca Mircea Cartarescu mai poseda poezii pe care nu le-a dat publicitatii. Pot, de asemenea, sa fac supozitia ca unele sunt de data recenta. N-a scris el Mircea Dinescu poezii noi, dupa ce s-a crezut ca poezia l-a parasit? Sau a parasit-o? \u00cen fine, paleontologii literari vor dezlega si enigma asta c\u00e2ndva.<br \/>\nMi-amintesc ca acum multi ani poetul a ironizat o anumita formula lirica la moda \u00een Rom\u00e2nia, \u00een perioada c\u00e2nd optzecistii se trudeau sa schimbe canonul. El i-a ridiculizat pe piosii formulei sacramentale, aceea care oficiaza \u00een poezie, cu o expresie care i-a adus destule dusmanii: \u201eizmeniti amatori de orfisme\u201c. Si-a facut dusmani printre poeti, iar unii jubileaza azi, c\u00e2nd poetul a pus lira-n cui. Caci, sa nu ne facem ca ploua, exista un meci \u00eentre M.C. si destui poeti din toate generatiile, provocat de aparitiile sale ca teoretician al postmodernismului, dar si de vedeta literara sustinuta de un important critic literar saizecist si de un renumit filozof saptezecist. \u00centre timp, un critic douamiist cum este Alex. Goldis, a descoperit, dupa lectura poemelor din \u201enimic\u201c, ca poetul nu era, de fapt, dec\u00e2t \u201eun mare iluzionat, infinit mai apropiat ca spirit de o traditie metafizica dec\u00e2t de tranzitivitatea poetilor americani\u201c. Problema, asa cum o detecteaza Goldis, nu e ca poetul a lucrat \u00een \u201etravesti\u201c, ci ca nu poti schimba at\u00e2t de usor traditia \u00een care scrii cu formula \u00eendragita de tine. Credeti sau nu, mediul \u00een care evoluezi, ca si traditia care te contine, \u00eesi pun amprenta asupra ta, chiar si c\u00e2nd te-ai nascut aproape de Obor. Ne scriem poezia nu doar cu cuvintele tribului, dar si cu aburul respirat de \u00eenaintasi, cu pneuma lor \u201esacra\u201c, caci, cu vorbele lui T. S. Eliot din \u201eTraditia si talentul personal\u201c, \u201enici un poet, nici un artist, \u00een oricare dintre arte, nu \u00eenseamna nimic singur.\u201c Iar Cartarescu fara poezia \u00eenaintasilor, nu poate fi \u00eenteles si probabil ca poetul, printre putinii din poezia rom\u00e2na a secolului trecut, stie, odata cu acelasi Eliot, ca adevaratul poet \u201etrebuie sa fie constient de curentul principal, care e departe de a curge pe vadul marilor reputatii.\u201c<br \/>\nLa noi, \u00eensa, printr-un fenomen de vampirism comparatist, orice poet important este automat comparat cu Eminescu. Daca rezista, bine, daca nu \u2013 nu. \u00censa poetul adevarat este cel care, rezist\u00e2nd oricarei comparatii, mai stie ca \u201emateria artei sale nu este niciodata exact aceeasi\u201c, dar si ca trebuie sa se supuna, \u00een acest furor procustian al criticii de evaluare, cu judecati elaborate de norme ale trecutului. De aceste furci caudine ale criticii nu scapa nimeni. Nici Eminescu macar.<br \/>\nPoate ca avea \u00eentr-un fel dreptate Marin Mincu atunci c\u00e2nd spunea, fie si pe un ton sententios, ca \u201eare loc un fenomen permanent de infuzie si transfuzie a eminescianismului \u00een corpus-ul actual, trecut si viitor al literaturii rom\u00e2nesti\u201c. Nu e de colo sa te fi nascut \u00een traditia poeziei rom\u00e2nesti. P\u00e2na si un poet care nu s-a nascut, profetea acelasi Mincu, este \u201edeja marcat de aceeasi ereditate\u201c!<br \/>\nRevelatia lui Goldis nu e mai putin importanta: adica poetul a lucrat toata viata \u00eentr-o paradigma, fara sa stie ca drumul ales \u00eel va plimba tot \u00een traditia metafizica. Una spunea, alta fuma \u2013 cu vorba lui Arghezi.<br \/>\nDeparte de a-mi propune sa dezghioc formula \u00een care a fost scrisa poezia lui Cartarescu, voi remarca, dincolo de poeticile implicite din anumite poeme de aici, ca miza poeziei sale, cel putin \u00een ton si expresivitate \u201evoluntara\u201c, a fost aceea a receptarii c\u00e2t mai corecte cu putinta, daca despre corectitudine \u00een actul receptarii putem vorbi nepedepsiti de Dumnezeul hermeneuticii. Dincolo de eteroclismul artei sale, \u00een care sunt amestecate stiluri up-datate din poezia rom\u00e2na cu noi cuceriri ale expresiei din scolile americane sau de aiurea, Mircea Cartarescu, ca orice poet bun, a tins sa-si faca propriul limbaj, a detestat obscuritatea si a cautat o c\u00e2t mai completa adresabilitate. Paradoxul aici \u00eencepe: c\u00e2nd \u00een sf\u00e2rsit a reusit, s-a oprit. Formula \u201eultima\u201c din \u201enimic\u201c este cea a unui clamoros adio (si O. Nimigean a scris un ironic-acrisor volum de poezii, prin 1996, \u201eAdio, adio, dragi poezii\u201c \u2013 asta nu l-a \u00eempiedicat sa revina cu \u201eNicolina blues\u201c), prin care \u00eei spui lumii ca o parasesti, ba chiar o si faci. \u00censa, stim cu totii, nu ai vrea ca ea sa te paraseasca, la r\u00e2ndu-i. Tragi cu coada ochiului sa vezi daca regreta cineva plecarea ta \u2013 mai nimeni. Asta doare.<br \/>\nPoemele din \u201enimic\u201c cultiva angoasa sf\u00e2rsitului, de sorginte bacoviana (\u201edesi nimic&#8230;\u201c), cu reveria erotizanta din \u201eDragostea\u201c, unde o ea joaca rolul de iubita care concureaza poezia. Orice femeie e geloasa pe poezia celui ce o scrie, inevitabil. Orice femeie \u201edesteapta\u201c, desigur. \u201eMuza veche\u201c trebuie \u00eendepartata. Suntem martorii tribulatiilor si ai sf\u00e2rsitului primei iubiri, provocate de aceasta concurenta vitalista care e o iubita ideala, dar si de dezgustul de a sf\u00e2rsi ca poet \u00eentr-o tara \u00een care poetii \u201e\u00eencep cu picoarele umflate si sf\u00e2rsesc cu capetele umflate\u201c (am citat aproximativ din Delmore Schwartz, fiul unui evreu emigrat din Rom\u00e2nia \u00een Brooklyn). John Lennon, cu poezia sa de dragoste care sfideaza conventiile sociale, cu puritatea inimii ultragiate, este cel care \u00eel aduce cu picioarele pe pam\u00e2nt pe cel care credea \u00een \u201eaer cu diamante\u201c. Nu, aerul local e cu microbi si cu ploi acide, cu gasti pestilentiale si tradari rafinate. Prietenii cei zgomotosi din tinerete intra ca-n pam\u00e2nt, se maturizeaza, se duc la casele lor si poezia nu face fata acestei tradari. Nu, e greu sa fii, aici, Berryman (\u201eOmul si-a luat cea mai tare sarcina din c\u00e2te erau, \/ son fin\u201c), Ginsberg (\u201eRam\u00e2neti iresponsabili\u201c) sau chiar Schwartz (\u201eC\u00e2inii sunt shakespeareni, copii sunt straini\u201c): ori trebuie sa sari de pe pod ori sa iei droguri si sa te revolti \u00een mediile gay. Un poet rom\u00e2n va putea cu greu face asta, \u00een ciuda constiintei lirice \u00eenaintate. Dar ce face un poet rom\u00e2n, ma va \u00eentreba un tip sagace si care nu e sedus de explicatia mea? Simplu: va spune, c\u00e2nd se va acri, ca \u201epoezia e pentru subdezvoltati\u201c sau ca \u201edoar ce nu e poezie \/ mai poate rezista ca poezie\u201c, un soi de paradox de om matur si scolit \u00een Occidentul care se sterge la fund cu \u201epoezia mare\u201c, aproape constient, deci treaz, ca juriile cultural-corporatiste nu dau premii dec\u00e2t prozatorilor si eseistilor care publica \u00een cele mai citite ziare din lume. Poezie? Saracie&#8230;<br \/>\nPoate ca Mircea Cartarescu, acest \u201edinozaur Denver\u201c, cum se simte c\u00e2nd se vede \u00een oglinda poeziei, era deja \u00eentelept la 32 de ani si a simtit ca paradigma istorica \u00een care tocmai se pregatea sa intre nu are habar si nici chef de \u201emarea poezie\u201c, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd omul era mic, mic, sub dictatura. Si, fiinca am adus vorba de poetii rom\u00e2ni, pe cine \u00eel ia de model Cartarescu pentru a realiza ceea ce Bloom a numit anxietatea influentei, \u201ealegoria relatiei oricarui scriitor cu traditia, mai ales cu traditia \u00eentrupata \u00eentr-o figura \u00eenteleasa ca antemergator\u201c? Cine ar fi \u201e\u00eenaintasul\u201c sau, pentru a dovedi influenta? Daca ne bazam pe registrul debordant al lexicului poeziei sale \u2013 Heliade, poate, Arghezi, cumva, \u00eensa daca ne raportam la \u201eLevantul\u201c, Cartarescu nu mai este \u201evexat\u201c de nici un poet anume din istoria literaturii rom\u00e2ne. Adica este, dar nu de unul, ci de o suta. Si Sorescu prinsese \u201espilul\u201c (\u201eMinorii sunt majoritari\u201c, cartea sa de critica literara aplicata celor vechi nu e \u00eent\u00e2mplatoare). \u00cen cele din urma, poate ca nu mai e at\u00e2t de important pe cine \u201eucide\u201c \u00een efigie Cartarescu, ci, cu acelasi Harold Bloom, daca a inventat at\u00e2t de mult uman \u00eenc\u00e2t sa se dispenseze de literar.<br \/>\nOrgoliul sau de literat rom\u00e2n care trebuie sa fie tradus \u00een engleza pentru a fi cunoscut \u00een Occident nu este egalat dec\u00e2t de simplitatea actului de a scrie poezia sa unica, de fost cauzas, cu o logica \u00een minte si-n inima: \u201eEu sunt mai important dec\u00e2t ea\u201c. \u00centr-un fel, asa si e, orice poet bun e mai important dec\u00e2t poezia sa, din ratiuni pe care nu vreau sa le dezbat acum. Poemele din \u201enimic\u201c reprezinta subminarea unui ton care nu este deloc al disperarii de a rata, ci acceptul dat siesi si poeziei ca totul poate fi ok, nu existam, nici macar literar, doar \u00een termeni de vampirism extrem. Ne maturizam pe masura ce aruncam balast, pierdem ceva. Nu avem chef, dar o facem, altminteri devenim greoi. Cadavrul tineretii este unul jenanat de la un moment dat \u00eencolo (Montale, \u201eeu cred ca tineretea-i anotimpul ce-i mai penibil \u00een viata\u201c).<br \/>\nNumai ca Mircea Cartarescu nu este Rimbaud, nu paraseste nimic cu totul (na, ca mi-a iesit!), nu se apuca de comert cu arme, nu da cu tifla Europei, nici macar tarii, el continua sa scrie pentru ca este asa cum a vazut recent foarte bine Dorin Tudoran: \u201e&#8230; modelul de c\u00e2stigator absolut. Felul lui de-a fi, de-a trece prin lume, cu pasiunea lui absolut \u00eenrobitoare pentru scris \u2013 este facut sa c\u00e2stige.\u201c Poemele sale sunt fise personale ale despartirii de o anumita v\u00e2rsta, firimituri de la un ospat regesc c\u00e2ndva, hainute ale copilului de odinioara, de care ti se face mila, semne cu creta facute pe un copac din curte unde poti remarca felul \u00een care ai crescut \u00eentre timp, alaturi de prietenii din gasca. Acum, gasca e sparta, liantul care-i tinea \u2013 poezia, tineretea \u2013 a disparut. Ai zice ca Mircea Cartarescu a crezut \u00een poezie atunci c\u00e2nd a crezut \u00een forta prieteniei, chiar daca unele dintre poeme par sa contrazica afirmatia asta. El este solitar de cele mai multe ori \u00een poeme, suspina romantios si ipocrit dupa o anume Natalie Wood si viseaza o femeie care sa nu fie precum cele descrise de amici si de \u201edom\u2019nichi\u201c la o cafenea \u00een Berlin, unde expertul numit astfel face o paralela \u00eentre dame si opera de arta: \u201easta e ca si cu femeile: c\u00e2nd vezi una pe strada \/ cu dunga ciorapului putin \u00eentr-o parte \/ \u00eeti dai seama ca tipa e abordabila. \/ corectitudinea perfecta inhiba, si la \/ femei si \u00een operele de arta\u201c. Ce pot sa zic? Daca \u201enichi\u201c g\u00e2ndeste asa, pot pricepe de ce literatura critica este corupta de tentatia formelor imperfecte. Observatia era, oricum, a unui tip care bea o cafea pe strada, nu a unui exersat \u00een saloane&#8230;<br \/>\nLas\u00e2nd gluma la o parte, Cartarescu este \u00een acest volum de \u201enimicuri\u201c abandonate un mic maestru al poeziei \u201evorbite\u201c, un monologal care povesteste cu farmec mici videoclipuri \u00een care ceva cum e fericirea, inclusiv cea domestica, pare sa joace rolul principal: \u201eva fi cald de la soba \u00een casa copilariei tale, \/ vei radia \u00een noua ta rochie, vei palavragi cu sora-ta o gramada, \/ eu voi juca table cu tata socrul \/ si vom bea tuica fiarta, si lumea va fi at\u00e2t de mica&#8230;\u201c<br \/>\n\u00cen plin marasm totalitar, poetul regasit cauta un refugiu si \u00eel gaseste \u00een iubirea pentru o femeie, \u00een povestea cuplului care se \u00eencalzeste \u00een bucatarie la flacara aragazului \u2013 chiar daca admite ca atunci c\u00e2nd era nefericit si singur scria mai bine. Singuratatea e combustie, vezi bine. Ca si iubirea devenita literatura, drapata \u00een \u201eas vrea sa iubesc fara sa fiu iubit\u201c, cum spune noul Narcis dezamagit ca totul se ruineaza \u00een \u201esplendidul jeg al orasului\u201c. Goldmund, mintea feminina, ratacitorul \u00een teritoriile irationalului se pierde \u00een ceata, este \u201euitat\u201c sau doar am\u00e2nat p\u00e2na la o noua eruptie. Poetul umbla fara sinele sau artist prin noua lume care se naste, nu mai scrie marile sale poeme integratoare, nu te mai \u201erupe\u201c cu stilul sau flamboaiant, nu-ti mai da peste cap orizontul de asteptare. Cu toate astea, e \u00een aceste poeme recuperate de editor un plin al viului care poate cuceri un cititor chiar si sofisticat, p\u00e2na si un \u201eizmenit amator de orfisme\u201c, care afla ca \u201enu exista iluzia\u201c, nici Agartha, Shambala, Maya, iar certitudinea este moartea, cu tot cortegiul ei grotesc, terifiant numai bun pentru un deluded idiot. Am putea suspecta poetul de lipsa de credinta, ca si de lipsa de respect pentru fosta sa viata, dar poetul nu e obligat sa recite psalmii altora, nu-i asa?<br \/>\nCert este ca Mircea Cartarescu a dorit sa scrie o poezie cantabila, directa, drapata \u00een faldurile unui lexic mirobolant, volatila si inubliabila ca un slagar pe care lumea d\u2019acia o fredoneaza \u00eencet, pe strada sau \u00een liftul care coboara \u201ead inferos\u201c, \u00een Balcania noastra tragica. A vrut sa fie cu \u201elumea\u201c. Si i-a iesit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>PoeTii mei \u2013 2010 (III) Ma-ndoiesc ca Mircea Cartarescu n-ar fi speculat propriu-i viitor atunci c\u00e2nd a prezis ca nu mai e poet \u2013 asa cum nu e cert ca nu a mai scris sau g\u00e2ndit poezie dupa intervalul 1988-1992, adica un fragment din \u201eera glaciara\u201c, cu iarna grea surprinsa-n Colentina, finut retusata \u00een volumul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-cartarescu-un-narcis-fara-goldmund\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Mircea Cartarescu  &#8211; un Narcis fara Goldmund<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1521,4746],"class_list":["post-6316","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-cartarescu","tag-poetii-anului-2010"],"views":7106,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6316","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6316"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6316\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6316"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6316"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6316"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}