{"id":6313,"date":"2011-02-10T15:20:52","date_gmt":"2011-02-10T13:20:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6313"},"modified":"2011-02-10T15:21:47","modified_gmt":"2011-02-10T13:21:47","slug":"cu-postalionul-de-la-est-la-vest-si-retur-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-postalionul-de-la-est-la-vest-si-retur-ii\/","title":{"rendered":"Cu postalionul de la Est la Vest si retur (II)"},"content":{"rendered":"


\n\u00cen eseurile, comentariile, evocarile ce alcatuiesc volumul \u201ePostalionul cu boi\u201c, Mircea Iorgulescu, riguros documentat, releva aspecte si analizeaza sine ira et studio fapte semnificative si consecintele unor evenimente importante din perioada anterioara rupturii din decembrie \u201889 si din cea care a urmat acesteia. \u00cemi propusesem sa ma opresc asupra c\u00e2torva care privesc strict viata literara, cenzura cu bizareriile ei cu tot etc., dar cartea lui Mircea Iorgulescu atesta \u00eenca o data, daca mai era nevoie, ca nu le putem desparti \u00een nici un chip de contextul\/contextele istorice, social-politice, de ceea ce s-a petrecut \u00een asa-zic\u00e2nd istoria mare, de ceea ce a fost si este minciuna, impostura, manipulare, adevar la scara nationala si europeana.<\/strong><\/em>
\nA ne mai mira de c\u00e2t de imprevizibil este nu doar viitorul, ci mai ales trecutul ar fi o naivitate. Si totusi! C\u00e2nd \u00een anii \u201880 am fost \u00een Polonia \u00eentr-o delegatie culturala, nu putea sa-mi treaca nici prin cel mai negru g\u00e2nd ca, \u00een timp ce Nicolae Ceausescu avea sa sf\u00e2rseasca \u00eempuscat, practic fara judecata, precum un c\u00e2ine turbat, \u00eentr-o cazarma sordida, sumbrul general Wojciech Jaruzelski, vazut acolo si atunci ca un monstru, va ajunge, dupa caderea regimului comunist, vedeta, ba chiar si\u2026 scriitor, ca autor al unui volum de memorii intitulat \u201eLantul si refugiul\u201c, aparut la Paris \u00een 1992. Referindu-se la aceasta carte, Mircea Iorgulescu remarca atitudinea rea a polonezului fata de Ceausescu. Generalul declara ca nu-i placea, este chiar verbul folosit de el, deloc liderul rom\u00e2n. Antipatia lui nu era motivata \u00eensa de cine stie ce convingeri ideologice contrare, presupun\u00e2nd ca avea vreuna, ci, constata Mircea Iorgulescu, de invidie. Desi, \u00een opinia mea, ca om politic si cu at\u00e2t mai mult ca om de stat era aproape nul si nu vad ce pretentii ar fi putut ridica, el a suportat greu succesele incontestabile pe plan extern ale lui Ceausescu, faptul ca la Bucuresti au venit cei mai mari lideri ai lumii sau primirile fastuoase de care se bucurase rom\u00e2nul \u00een capitalele occidentale, inclusiv la Casa Alba. \u00cen cartea amintita, observa Mircea Iorgulescu, \u201etermenul \u00abdictator\u00bb nu mai e \u00eentrebuintat pentru nici un conducator comunist evocat, de la Jivkov la Brejnev, de la Honecker la Husak sau Andropov\u201c, ci numai pentru Ceausescu: \u201eToti, cu exceptia lui Ceausescu, sunt umanizati prin c\u00e2te un detaliu, toti, priviti cu frateasca simpatie\u2026\u201c. Urm\u00e2ndu-si \u201eobsesiva atitudine fata de Ceausescu\u201c, noteaza Mircea Iorgulescu, Jaruzelski \u00eesi \u00eencheie portretul \u201eomologului\u201c sau astfel: \u201eNu am nici o simpatie pentru el, dar trebuie sa spun ca sf\u00e2rsitul lui m-a \u00eengretosat. Aceasta parodie de proces, aceste personaje care ieri \u00eenca \u00eel tam\u00e2iau si \u00een clipa asta \u00eel acuzau. Era shakespearian si stalinist deopotriva\u201c. Cu aceasta ultima fraza generalul, cu ochelarii sai fumurii si cu miscari de robot, pare a-si fi depasit, fie si pentru o clipa, conditia. Am \u00een vedere desigur conditia sa intelectuala sau, ma rog, filosofica. El nu putea uita totusi ca, \u00een decembrie 1981, Nicolae Ceausescu si J\u00e1nos K\u00e1d\u00e1r se \u00eempotrivisera \u201ecategoric\u201c interventiei trupelor Tratatului de la Varsovia \u00een Polonia, cei doi lideri av\u00e2nd o \u201epozitie ferma\u201c si determin\u00e2ndu-l pe Brejnev sa renunte la solutia militara. Mircea Iorgulescu rememoreaza ca, dupa nici o saptam\u00e2na de la \u00eent\u00e2lnirea secreta de la Moscova pe aceasta tema, generalul polonez\u00a0 proclama legea martiala \u00een tara sa. \u00cen fine, nu trebuie sa fii psiholog de profesie pentru a-ti da seama ca Jaruzelski \u00eel invidia pe Ceausescu si pentru moartea sa. Una realmente demna, \u00eenc\u00e2t \u2013 nu-i asa?! \u2013 nici n-ai fi zis ca-i rom\u00e2n, ai fi putut crede ca e polonez sadea!
\n\u00centr-un alt text, Mircea Iorgulescu evoca ecoul pe care l-a avut \u00een mass-media franceze lovitura de stat revolutionara de la Bucuresti, cum pertinent o numeste el, din decembrie \u201889, si atmosfera, euforia de la RFI din dupa-amiaza acelei zile, c\u00e2nd conducerea postului le-a trimis rom\u00e2nilor lazi de sampanie, inclusiv pentru protocol si reprezentare, c\u00e2nd p\u00e2na si canalele \u201eFrance Culture\u201c si \u201eFrance Musique\u201c \u00eesi adaptasera ad hoc programele transmit\u00e2nd stiri despre evenimentele ce aveau loc \u00een Rom\u00e2nia. Usor de imaginat, stiri care de care mai socante si mai contradictorii, luate din diverse surse si, fatalmente, greu de verificat \u00een astfel de conditii exceptionale. Ele ofereau imaginea unei \u00eenclestari \u00eentre Bine si Rau, cum o caracterizeaza, nu fara o unda de malitie, autorul. Altfel spus, ca \u00een basmele rom\u00e2nesti. Iar tot \u00een linia rom\u00e2nescului, trebuia sa se mai \u00eent\u00e2mple ceva \u00een capitala Frantei. Si s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een momentul c\u00e2nd \u201eun canal de televiziune a facut eroarea sa invite \u00een platou, pentru o emisiune-dezbatere \u00een direct, vreo 15-20 de intelectuali, artisti si scriitori rom\u00e2no-parizieni\u201c, dezbatere ce s-a transformat \u00eentr-o \u201egrandioasa ciorovaiala \u00eenc\u00e2t puteai crede ca se va termina totul cu o \u00eencaierare \u00een regula, regula din epopeea eroi-comico-satirica a lui Budai-Deleanu. Paruiala ce paruse iminenta n-a avut loc totusi\u201c.
\nN-as vrea sa fiu cinic, dar nu pot sa-mi reprim un regret: pacat ca nu s-a mers p\u00e2na la capat. Si atunci sa nu te \u00eentorci la polonezi, mai exact la o mare personalitate ca Adam Michnik, care iata ce-i spune lui Jaruzelski \u00een dialogul ce \u00eencheie volumul de memorii al acestuia: \u201eTrebuie sa traim cu biografia noastra, trebuie sa traim cu istoria noastra personala. Maturitatea popoarelor, a societatilor si a oamenilor se masoara dupa felul \u00een care ei stiu trai cu propria istorie, cu propria biografie (\u2026) Daca exista o sansa pentru Polonia, si eu cred ca exista, este ca polonezii stiu sa-si vorbeasca fara ura si fara ostilitate\u201c.
\nNu sunt \u00een masura sa judec daca si \u00een ce masura \u00een Polonia o astfel de sansa a fost valorificata; stiu \u00eensa ca \u00een Rom\u00e2nia ea a fost ratata. Ca at\u00e2tea altele. Zice bine Andrei Plesu \u00een jurnalul sau: \u201eDaca s-ar institui un premiu Nobel pentru ratare, rom\u00e2nii l-ar monopoliza pentru un secol\u201c. De-a lungul a 21 de ani, rom\u00e2nii se lupta cu rom\u00e2nii, \u00eenvrajbiti de niste javre nap\u00e2rlite peste noapte, de niste mercenari si cominternisti mutanti, ca niste guru autoproclamati mari moralisti de asa-zisele elite care dispretuiesc acest popor si valorile lui. Sunt \u00een majoritatea lor intelectuali, cu sau fara ghilimele, care au facut din anticomunism o trambulina de parvenire \u00een functii de demnitari si \u00een posturi platite cu bani grei de la bugetul statului. Ei sunt colaborationistii lucrativi ai unor regimuri postdecembriste antinationale, \u00eendeosebi cel actual, regimuri care au distrus tara, au afectat grav fibra cea mai intima a acestui neam si au dus \u00een derizoriu firava democratie ce parea sa se instaureze \u00een societatea rom\u00e2neasca. Ei, visceralii, intransigentii anticomunisti, nu putini de \u201eo t\u00e2mpenie umana rotunda\u201c, cu formula lui\u00a0 Marin Preda, pe care o citeaza, la un moment dat, si Mircea Iorgulescu, au contribuit din plin si la ceea ce un reputat istoric numeste \u00eentr-un interviu \u201eholocaustul\u201c trecutului national, dar si la distrugerea oricarui ideal menit sa catalizeze constiintele si fortele creatoare ale poporului, \u00eenc\u00e2t domnia sa declara, profund \u00eendurerat, sc\u00e2rbit, ca \u00een 2011 nu-si mai doreste nimic altceva dec\u00e2t sa paraseasca definitiv aceasta lume\u2026
\nInertiile intelectuale, prejudecatile, fictionarile propagandistice, mentalitatea de sluga, lipsa de caracter si, vai, netrebnicia (\u2018tu-i mama ei de ne-trebnicie rom\u00e2neasca! \u2013 se revolta \u00een felul sau Constantin Noica) sunt tintele scrisului lui Mircea Iorgulescu. \u00cen \u201ePostalionul cu boi\u201c el le atinge nu teoretiz\u00e2nd sec, ca at\u00e2tia altii, ba pe unele nici macar nu le pronunta ca atare, ci aduc\u00e2nd \u00een discutie fapte reale. As spune, prelu\u00e2nd o sintagma a unui celebru prozator, ca el este un povestitor de fapte las\u00e2nd ca ideea, concluzia sa reiasa din logica si din adevarul lor. Observatiile si accentele sunt deopotriva acute si de bun simt, iar formularile \u00eentotdeauna pregnante si nu o data memorabile. Precum aceasta din numeroasele ce ar merita citate fara nici un comentariu: \u201eMediocrii dispar \u00een neant, scriitorii uitati sunt redescoperiti. Mai bine uitat dec\u00e2t mediocru\u201c. (va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen eseurile, comentariile, evocarile ce alcatuiesc volumul \u201ePostalionul cu boi\u201c, Mircea Iorgulescu, riguros documentat, releva aspecte si analizeaza sine ira et studio fapte semnificative si consecintele unor evenimente importante din perioada anterioara rupturii din decembrie \u201889 si din cea care a urmat acesteia. \u00cemi propusesem sa ma opresc asupra c\u00e2torva care privesc strict viata literara,… Cite\u0219te mai mult »Cu postalionul de la Est la Vest si retur (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4657,1720],"class_list":["post-6313","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-postalionul-cu-boi","tag-mircea-iorgulescu"],"views":1617,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6313","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6313"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6313\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6313"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6313"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6313"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}