{"id":631,"date":"2009-12-10T14:17:20","date_gmt":"2009-12-10T12:17:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=631"},"modified":"2009-12-10T14:18:02","modified_gmt":"2009-12-10T12:18:02","slug":"misionarii-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/misionarii-2\/","title":{"rendered":"Misionarii"},"content":{"rendered":"

partea a III-a<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Devreme, pe la orele doua, ma indrept dupa intelegere inspre casele amicului meu din copilarie, de l\u00e2nga piata mare a orasului natal de provincie. Ma int\u00e2lnesc acolo cu sora B. si sora G., cele doua misionare ale Bisericii lui Isus Cristos a Sfintilor din Zilele din Urma, stiuta prin popor cu numele \u201eBiserica Mormonilor\u201c. Am povestit cum m-am int\u00e2lnit cu ele pe strada, cum au incercat sa imi dea un fluturas si sa ma convinga sa vin la slujba si cum au reusit in cele din urma \u2013 nu pentru ca eram in cautare de alte meniuri si gustari spirituale, ci pentru ca mi s-a parut interesant sa vad cine sunt fetele astea de p\u00e2na-n douazeci si cinci de ani, care au traversat un ocean si o jumatate de continent (una din America si alta din Anglia) pentru a veni sa opreasca oameni pe strada in Rom\u00e2nia, ca sa le povesteasca despre cartea lui Mormon si despre felul lor special de a se ruga, speriind localnicii si atrag\u00e2ndu-si blesteme. Am fost intr-o duminica la slujba si n-am aflat mare lucru, dec\u00e2t ca nu au nici un fel de icoane si ca oricare dintre membrii \u201ebotezati\u201c de sex masculin poate tine slujba in oricare duminica a anului.
\nIata-ma, asadar, o saptam\u00e2na mai t\u00e2rziu, indrept\u00e2ndu-ma inspre sediul local al bisericii lor pentru o int\u00e2lnire relaxata si dezinvolta ca sa le trag de limba in privinta stilului lor de viata si a credintelor lor.
\nIn mijlocul camerei mari, in care duminica se tine slujba, se afla acum intinsa o masa de ping-pong, si baietii misionari, vreo cinci sau sase si imbracati in constumatia \u201ede serviciu\u201c (camasa alba, pantaloni de costum, cravata si nelipsitul ecuson care ii desemneaza a fi membri ai bisericii), se joaca plini de verva. Ma int\u00e2mpina inc\u00e2ntati. \u201eSurorile\u201c le spusesera ca am de g\u00e2nd sa scriu un articol despre ei si am sentimentul ca asta ii inc\u00e2nta la fel cum ar fi inc\u00e2ntati niste copii de liceu ca cineva vine sa scrie despre jocul lor de baschet. Nu simt insa ca sunt suspiciosi si nici nu se opresc din ce fac pentru a aparea mai piosi sau mai seriosi. Asta ma face sa r\u00e2d fiindca imi amintesc o cunostinta care a exclamat, despre un filosof cu un simt al umorului foarte dezvoltat: \u201eEl nu poate vorbi despre lucruri sfinte caci nu e destul de serios. Nu r\u00e2de nimeni c\u00e2nd e vorba de Dumnezeu!\u201c
\nBaietii ma trimit inspre bucatarie, unde cele doua fete isi fac de m\u00e2ncare: cartofi prajiti, salata verde cu castraveti si sandvisuri cu parizer. Ne salutam si ne pupam pe ambii obraji, stil rom\u00e2nesc. Schimbam c\u00e2teva politeturi si le intreb daca au cafea. Nu au caci nu au voie sa bea. Nici alcool de altfel, sau orice fel de substanta care ar avea vreo putere de a crea dependenta.
\n\u201eDar Coca-Cola?\u201c intreb si incep sa r\u00e2da. Aici regula nu e foarte clara si fiecare hotaraste pentru sine. Ma duc sa-mi cumpar o doza si c\u00e2nd ma intorc le gasesc in sala cea mare, l\u00e2nga pian, cu o fatuca de vreo nouasprezece ani, frumoasa, desteapta si luminoasa care ma imbratiseaza cu efuziune si-mi spune ca-i pare bine sa ma cunoasca. Ma minunez si eu de ea si o intreb daca e membra a bisericii. Imi zice ca da.
\n\u2013 Parintii tai sunt si ei membrii? o intreb, fericita sa pot vorbi cu un credincios.
\n\u2013 Nu, imi zice si r\u00e2de. Din cauza asta ne certam foarte des.
\nSora B. si sora G. se uita intelegatoare si la mine si la fata, careia o sa-i spunem Tania. Imi exprimasem in alte dati dorinta de a vorbi cu membri ai bisericii si le vad multumite ca pot sa imi ofere experienta aceasta si cum Taniei se pare ii place sa impartaseasca experientele ei personale, schimbul este avantajos din toate punctele de vedere.
\n\u2013 Dar trebuie sa-ti fie foarte greu sa nu te intelegi cu parintii tai \u2013 si in privinta unui subiect at\u00e2t de important ca religia\u2026 zic, arunc\u00e2ndu-ma direct intr-o intrebare grea.
\nE subtire si feminina, cu gene lungi, rimelate, c\u00e2teva accente de bijuterii si haine ingrijite. E combinatia aceea stranie de om trait la tara, mutat la oras cu scoala, care inca nu se potriveste cu orasenii, dar nu se mai amesteca nici cu cei de la sat. Nu-mi pot abtine un vag sentiment de admiratie pentru ca, asa t\u00e2nara cum e, are curajul propriilor decizii, mai ales ale unora care merg at\u00e2t de puternic impotriva curentului.
\n\u2013 Da\u2026 imi zice cu un vag z\u00e2mbet, uit\u00e2ndu-se nostalgica undeva la podea, de parca ar revedea filmul necazurilor ei. Pe tata nu-l prea intereseaza, mi-a spus ca pot sa fac ce vreau. Dar mama a fost mai suparata pentru ca acum nu mai merg cu ea la biserica si nu mai cred aceleasi lucruri ca ea.
\n\u2013 Si n-ai fost tentata sa renunti ca sa ii faci pe plac mamei tale?
\nDa din cap ca nu.
\n\u2013 Eu stiu ce cred, imi raspunde, si nu renunt la asta pentru nimeni.
\nSora B. si sora G. o privesc intelegator si dau din cap.
\n\u2013 Sf\u00e2ntul Duh mi s-a revelat, continua Tania si eu am experienta mea personala cu Iisus Cristos. Eu stiu ce este in sufletul meu.
\nCuvintele astea le spune pe un ton cumva sacadat, putin ezit\u00e2nd, ca cineva care incearca sa invete un c\u00e2ntec care ii place: nu il stie foarte bine, dar ar vrea sa-l c\u00e2nte.
\nBaietii au disparut intre timp, plecati pe ruta zilnica de propovaduire prin centrul orasului. Ma intorc sa ma uit in jur si le spun celorlalte doua fete ca mi-ar placea, daca le e voia, sa vorbim putin despre credintele lor. Dau entuziaste din cap ca da. Tania ram\u00e2ne undeva l\u00e2nga noi pe un scaun, privindu-ne z\u00e2mbind. Pare foarte fericita si, uit\u00e2ndu-ma la ea, nu stiu de ce imi aduc aminte de fascinatia cu care ma duceam pe vremuri la primele cursuri de la facultate, pe vremea c\u00e2nd abia ma mutasem la Bucuresti.
\n\u2013 Am facut putina cercetare pe internet, le spun fetelor, ca sa am un punct de plecare. Am aflat cu uimire ca Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma, stiuta si sub numele popular de Biserica Mormonilor, are aproape paisprezece milioane de membri in toata lumea!
\nNu par mirate de statistici. Dau din cap si z\u00e2mbesc.
\nIncep sa r\u00e2da si asta deschide discutia despre viata unui misionar. Aflu ca este un lucru obisnuit pentru baietii care implinesc nouasprezece ani sa depuna aplicatii pentru a fi trimisi de biserica in misiuni in toata lumea. Nu pot merge oriunde poftesc, dar au de ales. Termenul dureaza doi ani si regulile sunt stricte, fiecare zi impartita foarte clar in bucati de o jumatate de ora sau o ora. Se trezesc la sase, isi fac rugaciunile, toaleta si gimnastica (o forma de exercitiu fizic este obligatorie), studiaza scripturile o ora sau doua (fiecare dupa puterile si intelegerea lui, isi pot petrece timpul asta c\u00e2nt\u00e2nd imnuri din cartea sf\u00e2nta), se int\u00e2lnesc la biserica si apoi merg sa faca prozeliti, trec\u00e2nd pe strazi sau bat\u00e2nd la usi prin blocuri. La ora noua seara se retrag, iar la zece se culca. In timpul misiunii nu au voie sa citeasca nimic altceva dec\u00e2t cartile sfinte, nu se pot uita la televizor si nici forma legaturi de prietenie cu localnicii \u2013 sau unii cu altii de altfel, pentru ca nimic sa nu le distraga atentia de la a \u201eface munca lui Dumnezeu\u201c si anume de a deschide alte suflete catre \u201ecalea Sa\u201c. Locuiesc c\u00e2te doi si nu au voie sa fie dec\u00e2t la baie singuri, merg\u00e2nd in pereche peste tot, dar partenerul se schimba la fiecare sase saptam\u00e2ni, fiind periodic trimisi in alte orase. Regulile sunt comune pentru fete si pentru baieti, cu exceptia duratei termenului: la fete e mai scurt cu o jumatate de an. Si, surprinzator, aflu ca isi platesc singuri intreaga calatorie, caci Domul ii inspira sa propovaduiasca mesajul sau de fericire, iar asta le este toata multumirea.
\nSora G., care imi inspira a fi inclinata spre partea poetica a vietii, da din cap multumita. Ma uit vag amuzata in ochii surorii B., care pare a avea un simt practic dezvoltat.
\n\u2013 Vrei sa spui ca iti platesti singura sederea de un an si jumatate in Rom\u00e2nia?
\nDa din cap ca da, m\u00e2ndra. Explica apoi ca au ajutat-o si parintii. E din Salt Lake City, sediul mondial al mormonilor, orasul fondat odata cu noua biserica de americanul Joseph Smith, pe la 1830. Parintii sunt si ei, desigur, mormoni, la fel ca toti fratii si surorile ei. Inteleg.
\n\u2013 Fratii mei au fost toti in misiuni, imi spune. Si trebuie sa recunosc faptul ca (r\u00e2de) sunt o persoana destul de competitiva. Nu aveam de g\u00e2nd sa stau acasa si sa ii ascult povestind ce bine s-au distrat.
\nDe la sora G. aflu ca exista o vaga stigma asupra fetelor care se imbarca in misiuni, aventurile de genul acesta fiind rezervate in special baietilor: sunt considerate \u201efete batr\u00e2ne\u201c \u2013 sau ur\u00e2te sau inadecvate din punct de vedere al atractiei, caci cele cu succes in planul amorului se casatoresc si nu pleaca prin lume sa propovaduiasca nimic \u2013 nici macar cuv\u00e2ntul Domnului. Imi povestesc toate astea r\u00e2z\u00e2nd, spun\u00e2ndu-mi ca nu aveau de g\u00e2nd sa lase asta sa le opreasca din a avea o viata implinita, daca Sf\u00e2ntul Duh, vorbind in sufletul lor, le indeamna inspre a face asta.
\nIncep sa am sentimentul ca Sf\u00e2ntul Duh este mai degraba o stafie care ne urmareste pretutindeni, cu mesaje de livrat.
\n\u2013 Tania, ma intorc inspre fata cealalta, cum ai auzit tu vocea lui Dumnezeu inauntrul tau?
\nImi spune ca pur si simplu si-a directionat atentia inauntrul sau si a fost\u2026 \u201easa ca o stiinta\u2026 pur si simplu stii.\u201c
\nSurorile dau din cap. Nu exista dovezi. Nici nu ar putea exista dovezi. Pur si simplu stii si prezenta, boarea Sf\u00e2ntului Duh prin lacasurile intime ale sufletului unui credincios este de neconfundat.
\nMai schimbam povesti de viata, istorii mici de toate felurile si plec intr-un final ur\u00e2ndu-i succes Taniei care abia a inceput facultatea (studiaza geologie) si hotar\u00e2ta sa investighez mai atent povestea cu Duhul cel Sf\u00e2nt. Mai plec si cu promisiunea ca, daca e posibil, sa ne int\u00e2lnim peste o saptam\u00e2na din nou si sa vorbim cu un fost preot ortodox caruia o sa-i spunem Mihai si care, cu c\u00e2teva luni in urma, s-a botezat in biserica lui Joseph Smith din Salt Lake City.
\n(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

partea a III-a Devreme, pe la orele doua, ma indrept dupa intelegere inspre casele amicului meu din copilarie, de l\u00e2nga piata mare a orasului natal de provincie. Ma int\u00e2lnesc acolo cu sora B. si sora G., cele doua misionare ale Bisericii lui Isus Cristos a Sfintilor din Zilele din Urma, stiuta prin popor cu numele… Cite\u0219te mai mult »Misionarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[354,58],"class_list":["post-631","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bisericii-lui-isus-cristos-a-sfintilor-din-zilele-din-urma","tag-misionari"],"views":2623,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/631","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=631"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/631\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=631"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=631"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=631"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}