D. Tepeneag, autor a 26 de carti (daca numaratoarea mea este exacta!), publica acum un nou roman \u2013 \u201eCamionul bulgar\u201c \u2013 pe care il subintituleaza, deloc poetic, \u201eSantier sub cerul liber\u201c. Un roman, ma grabesc sa spun, in autentic \u201estil Tepeneag\u201c, adica autoreferential, cu un scenariu epic fragmentat si derutant, cu treceri neanuntate de la un palier la altul si de la un timp la altul, spre iritarea cititorului traditional care vrea sa urmareasca o istorie coerenta a unei pasiuni, o istorie a inimii \u201ecusuta fir cu fir\u201c, cum ne amintim ca recomanda un mare romancier din secolul al XIX-lea. D. Tepeneag a optat de la inceput din (faza onirica) pentru o proza experimentala si aproape toate naratiunile sale sunt aventuri ale scriiturii si nu scriituri ale aventurii, daca acceptam aceasta impartire facuta de teoreticienii noului roman. In primul volum din \u201eHotel Europa\u201c, parea ca revine la realismul psihologic si la romanul de atmosfera, dar, s-a dovedit ulterior, n-a fost dec\u00e2t un exercitiu de virtuozitate epica, o cochetarie, putem spune, repede suprimata. In volumul al doilea din acest ciclu rom\u00e2nesc remarcabil, prozatorul, spasit, revine la uneltele si la scenariul sau, deconstruind in chip programatic naratiunea si multiplic\u00e2nd unghiurile de perceptie asupra personajelor. D. Tepeneag este dublat, vreau sa spun, de un bun teoretician al romanului.
\nIn \u201eCamionul bulgar\u201c face mai mult: pune toate cartile pe masa, infatiseaza conventiile romanului experimental, dezvaluie viclesugurile naratiunii, sta de vorba cu personajele sale despre constructia si deconstructia romanului pe care tocmai incearca sa-l scrie, in fine, isi epicizeaza ezitarile si, in loc sa ofere o opera unitara si coerenta, prezinta santierul ei. De aici subtitlul citat: \u201eSantier sub cerul liber\u201c. Asa si pare a fi la o lectura superficiala \u201eCamionul bulgar\u201c (un titlu inspirat, dupa c\u00e2te imi dau seama, de un film cu Depardieu, dupa un roman de Marguerite Duras): santierul unui roman pe care autorul se straduieste sa-l scrie si nu prea reuseste pentru ca nu stie ce sa spuna si, mai ales, cum sa spuna (sa scrie). O drama a scriiturii experimentale? O criza profunda a aventurii scriiturii sau doar o simulare a ei? Un joc al spiritului epic sastisit de faptul ca literatura este in cadere libera in lumea contemporana sau doar un moment de oboseala intr-o cursa lunga si imprevizibila?… Adevarul este ca, citind \u201eCamionul bulgar\u201c, observi repede ca prozatorul introduce in discursul sau toate aceste nuante, accidente, jocuri epice, trucuri scriitoricesti, scenarii insotite, bineinteles, de ironia de rigoare si ca, p\u00e2na la urma, in harababura de pe santier, distingem c\u00e2teva personaje si c\u00e2teva scene epice memorabile. D. Tepeneag s-a folosit mereu de aceasta strategie autoreferentiala, proprie, repet, noului roman din anii \u201860; noutatea, aici (in \u201eCamionul bulgar\u201c) vine din faptul ca prozatorul face cu oarecare obstinatie o sinteza a conventiilor epice pe care le foloseste de multa vreme si le prezinta acum in amanuntime, in exces chiar, cu o rautacioasa, parca, satisfactie. Altfel zis, prozatorul experimentalist se decide sa-si poarte conventiile pe fata, in vazul lumii, pornind de la un mit cunoscut (Osiris), comentat indelung de teoreticienii noului roman, in speta de Jean Ricardou, se va vedea in ce chip. In aceasta noua aventura scriptica, prozatorul mizeaza pe complicitatea cititorului curios sa afle secretele unui prozator atipic.
\nTrebuie spus ca reuseste. Acest santier rom\u00e2nesc sub cerul liber se citeste cu interes si chiar daca nu aflam in ea istoria de care a fost vorba mai sus (o istorie senzationala care sa tina treaza curiozitatea lectorului), aflam, totusi, ceva despre dificultatea (reala sau simulata) de a scrie un roman postmodern intr-o lume amestecata si prea putin interesata de dramele creatorului. Nu-i, poate, ceea mai buna carte a lui D. Tepeneag, dar este cu siguranta una in care se vede mai bine metoda lui epica si, totodata, se observa usor capacitatea lui de a transforma metoda in subiect romanesc. O naratiune, dar, care fictioneaza conventiile (si anticonventiile) romanului postmodern si postpostmodern, asociindu-le multe date autobiografice. In roman este vorba de agonia prietenului Alain (traducatorul in frantuzeste al autorului), de editorul sau Paul, de Leonid Dimov, de faptul ca prozatorul scrie in rom\u00e2neste si frantuzeste, in fine, de cartile pe care le citeste si, evident, de cartile pe care le scrie (\u201eNuntile necesare\u201c, \u201eLes frappes Chirurgicales\u201c), pe scurt, de opera si statutul unui scriitor rom\u00e2n care traieste la Paris si, mim\u00e2nd lipsa de inspiratie, se incapat\u00e2neaza sa scrie un nou roman.
\nCe face in acest caz? Incepe sa noteze esecurile, dibuirile sale, scrie fraze pe care promite sa le stearga (dar nu le sterge!), se consulta cu destinatarul sau imaginar (cititorul lucid), in rezumat: descrie in stilul sau fragmentar (prin acumulari de elemente disparate) santierul unui roman programat a esua. Este de prisos sa spun ca prozatorul imbatr\u00e2nit \u2013 cum zice chiar el \u2013 in aceasta meserie, stie sa-si valorifice rateurile. Dovada chiar aceasta naratiune care incepe cu declaratia naratorului\/autorului ca vrea sa scrie un roman care sa nu semene cu cele pe care le-a scris p\u00e2na acum si ca pe el nu-l intereseaza (am precizat deja) istoria din roman, ci doar structura romanului. Tot naratorul din acest \u201eCamion\u201c incapator si greoi declara ca \u201escrisul este un monolog tacut si ezitant, ba chiar usor b\u00e2lb\u00e2it\u201c si are dreptate, cu observatia ca ezitarea, b\u00e2lb\u00e2iala intra in proiectul epic. Naratorul este, in acelasi timp, personaj in roman si tine locul autorului de pe coperta (\u201eadica alte personaje vorbesc despre el, il implica in actiune\u201c). Ceea ce este adevarat, cel putin in cazul pe care il discutam.
\nCa aceasta identitate este relativa si, in genere, este inselatoare \u2013 este alta chestiune. D. Tepeneag, in plina criza de sinceritate, se decide sa desconspire totul c\u00e2nd e vorba de conventiile romanului sau. Dar nu trebuie sa-l credem p\u00e2na la capat, pentru ca deconspirarea conventiilor romanesti este, ea insasi, o conventie, un truc scriitoricesc destul de rasp\u00e2ndit. Autorul\/naratorul ajunge chiar, in aceasta teribila criza de inspiratie, sa se calomnieze existential si profesional. Nu sunt, se confeseaza el nu mai stiu cui (unui personaj din naratiune, oricum), dec\u00e2t \u201eun bosorog original (…) n-am mai scris in ultimii ani dec\u00e2t articole de critica literara\u201c (\u201eLes frappes chirurgicales\u201c). Se umileste tactic, desigur, se rasfata cu vorbe grele, ca sa-i iasa pasenta. Si pasenta este, sa nu uitam, ideea ca scrie un roman pe care nu-l poate scrie. In disperare (prefacuta) de cauza, se g\u00e2ndeste sa preia o istorie din romanul traditional, in speta din Balzac, apoi se razg\u00e2ndeste si o ia de la capat cu vaicarelile si cu justificarile lui: in ce limba sa scrie?, cum se inteleg intre ele personajele mele care sunt rom\u00e2ni, bulgari (Tvetan, camionagiul bulgar priapic), cehi sau slovaci (Milena), francezi etc?; sa scrie cu punctuatie sau nu?, sa faca, da ori ba, psihologie si sa construiasca o tipologie in roman sau sa juxtapuna scene izolate pe care lectorul sau destept si complice sa le puna in ordine si sa le dea un sens?…
\nAceste probleme, in fond serioase, reale, dezbatute de teoreticienii romanului in deceniile postbelice, ocupa o buna parte din discursul epic si constituie, totodata, subiectul romanului. D. Tepeneag gaseste p\u00e2na la urma o solutie de a iesi din dilema in care a intrat, si anume solutia \u201edispozitivului osiriac\u201c. O formula luata din Jean Ricardou, teoreticianul terorist al noului roman din anii \u201870. Care este mecanismul acestui dispozitiv epic si la ce performante poate ajunge? Ne spune chiar romancierul intr-o discutie pe care o are cu Marianne, personajul sau lucid si necrutator, adept al romanului cu cap si coada:
\n\u201eEi bine, eu as vrea sa aplic si aici dispozitivul osiriac care in teoria lui Ricardou se aplica la sens, uneori si la subiect; adica sa diminuez o singura persoana sub chipul mai multor personaje. Il tai in bucati pe Osiris si-l risipesc in naratiune. Isis, cititoarea avizata, sora si sotia lui Osiris, cea care cauta sensul in diversitatea cuvintelor, se va stradui sa-l recompuna, sa-l reintregeasca. Ceilalti vor avea lectura lor. Ii priveste\u2026 Un text are intotdeauna parte de mai multe lecturi. Mai mult, ma bate g\u00e2ndul sa fac in asa fel inc\u00e2t Isis si Osiris sa fie una si aceasi persoana. Intelegi? Isis sa se caute pe ea insasi.\u201c
\nCare va sa zica: naratorul\/ autorul este cel care risipeste in naratiune elementele realului, ca trupul lui Osiris, si pentru a le recompune si a le da un sens (o identitate), trebuie sa apara o Isis care sa le puna cap la cap. Isis inseamna in proza postmoderna cititorul fidel, rabdator si avizat care devine, astfel, personajul indispensabil, poate chiar personajul cel mai important al romanului. Personajul absent din naratiune… Acesta-i dispozitivul osiriac si pe el mizeaza, imi dau seama, D. Tepeneag, prelu\u00e2nd un vechi mit (deja vechi, consumat, obosit) al noului nou roman in varianta preconizata de mai sus citatul, turbulentul, inclementul Ricardou… Ce sanse sunt, ma intreb, ca mitul sa poata fi resuscitat si sa intereseze pe cititorul acaparat de industria mediatica, intr-un moment in care, scrie recent un teoretician al romanului (Richard Millet), romanul contemporan a devenit un infern si noi, toti, conservatori si avangardisti, stendhalieni si flaubertieni, moderni si postmoderni, am intrat deja in zodia postliteraturii, sub presiunea consumismului american?!
\nI-am pus aceste intrebari lui D. Tepeneag, intr-o discutie pe care o avem de c\u00e2tva timp impreuna, si in asteptarea raspunsului sau ii comentez, aici, romanul in care, serios sau ludic, el dezbate (fictioneaza), cum am vazut, formula si conditia actuala a romanului… Mai trebuie sa precizez ca in santierul sau epic (\u201eCamionul bulgar\u201c) nu se limiteaza sa vorbeasca numai despre scenariile pe care le rateaza. Strecoara intre ele scene de viata (unele foarte dure, de o sexualitate violenta, prezentate fara perdea) si reuseste sa construiasca, printre at\u00e2tea teorii despre roman, o tipologie ce se poate retine. Sta de vorba (la telefon, prin mail sau direct) cu personajele sale despre \u201eCamionul\u201c in care s-au instalat si personajele au la r\u00e2ndul lor opinii avizate despre literatura, il aproba sau il cearta. Marianne \u2013 sotie sau ibovnica \u2013 se afla la New York si, partizana a romanului realist, ii reproseaza totdeauna ceva prozatorului parizian lenes si cusurgiu. Ea sufera de o boala ciudata (i se micsoreaza trupul) si, in final, prozatorul o omoara, simbolic vorbind. Pacat! Este un personaj original, prezent deja, daca nu ma insel, in \u201eHotel Europe\u201c si in alte scrieri. Tipul sotiei suspicioase, artagoase, rationaliste si neiertatoare. Este martorul vigilent si lectorul irascibil din roman. Impresia mea este ca prozatorul s-a grabit sa elimine acest personal incomod, mai avea inca nevoie de el in strategiile sale epice… Milena, alt personaj ce se retine, este scriitoare si cu ea naratorul are o idila mai degraba mediatica \u201eUn personaj \u2013 zice naratorul lui D. Tepeneag \u2013 nascut din mailurile vietii\u201c. O femeie din estul Europei de o senzualitate plina de secrete.
\nMai pregnanta este, la lectura, Beatrice, senzuala, profesionista, cu s\u00e2nii \u201eca niste pere zdravene tepeneage\u201c, o prezinta naratorul cu vadita concupiscenta. Ea este eroina unor scene sexuale greu de povestit si imposibil de reprodus intr-un comentariu critic. D. Tepeneag nu se sfieste sa le scrie si ma intreb daca discursul lui despre felul in care se scrie romanul avea nevoie de ele. Mai circula cu acest camion incarcat cu lazi de dinamita si alti eroi si eroine ciudate: o batr\u00e2na cu o umbrela (celebra umbrela) bulgareasca, o americanca \u2013 Daisy \u2013 insatiabila sexual si, in primul r\u00e2nd, in roman este vorba mereu de Tvetan, soferul bulgar care strabate neincetat drumurile europene si, pe unde trece, face prapad (sexual). Prozatorul combina in asa fel lucrurile inc\u00e2t priapicul Hercule balcanic sa se uneasca, in final, cu insatiabila Beatrice ce se lasase mai inainte posedata de o echipa de sapatori. Instalati in camionul bulgar, eroii se pregatesc sa intre intr-un tunel care nu se stie unde se termina… \u201eDispozitivul osiriac\u201c are, se poate observa, si o nota de senzational si de cruzime sexuala. D. Tepeneag, un incoruptibil \u201eformalist\u201c, experimentalist, strateg al metaromanului, le exploreaza intr-un discurs epic in care intestinele romanului sunt programatic scoase la vedere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
D. Tepeneag, autor a 26 de carti (daca numaratoarea mea este exacta!), publica acum un nou roman \u2013 \u201eCamionul bulgar\u201c \u2013 pe care il subintituleaza, deloc poetic, \u201eSantier sub cerul liber\u201c. Un roman, ma grabesc sa spun, in autentic \u201estil Tepeneag\u201c, adica autoreferential, cu un scenariu epic fragmentat si derutant, cu treceri neanuntate de la… Cite\u0219te mai mult »Romanul ca un santier sub cerul liber. Experimentul D. Tepeneag<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4743,4742,4744],"class_list":["post-6306","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-camionul-bulgar","tag-d-tepeneag","tag-proza-romaneasca-actuala"],"views":2832,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6306","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6306"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6306\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6306"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6306"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6306"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}