{"id":6299,"date":"2011-02-10T15:12:37","date_gmt":"2011-02-10T13:12:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6299"},"modified":"2011-02-10T15:13:11","modified_gmt":"2011-02-10T13:13:11","slug":"d-great-coman","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/d-great-coman\/","title":{"rendered":"D Great Coman"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Migrarea poetilor \u00eenspre proza pare sa fie la fel de fireasca precum e aceea a animalelor care-si cauta hrana. Si nu fiindca poezia si-ar fi epuizat, pentru ei, resursele, ci fiindca scriitorii se aseamana tare bine cu nebunul fericit care \u00eei cere stelei Sirius sa latre numai fiindca celalalt nume al ei e Steaua Cainelui: emfatic, totul \u00eei apartine, totul se cade si totul i se cuvine. Dar daca drumul dinspre poezie \u00eenspre proza e firesc si oarecum la \u00eendemana, calea-ntoarsa e mai anevoioasa. Nu-l vad \u00eensa pe Dan Coman, desi a \u00eenceput un flirt cald cu epicul, sa nu gaseasca drumul \u00eenapoi spre poezie ori, mai rau, sa capete cetatenie de prozator. Mai degraba, face, cu glasul prozei, o (alta) apologie poeziei. Motivul e unul cat se poate de simplu: chiar pe pamantul gras al naratiunii, Dan Coman ramane, \u00een fibra lui adevarata, poet. De aici, posibilele concluzii sunt doua: fie poetul Dan Coman se joaca de-a proza, fie poetul Dan Coman \u00eesi tradeaza, ca vechii israeliti lungile serii de Mesia, poeticitatea. <\/strong><\/em>
\n\u201eIrezistibil\u201c (Cartea Romaneasca, 2010) se construieste pe temelia pe care Dan Coman a sapat-o odata cu al doilea sau volum, \u201eGhinga\u201c (Vinea, 2005). Nu poate sa se desprinda usor, si bine face, de tentatiile suprarealismului si nici de cele ale subminarii constante a propriului discurs. \u00cen fond, \u201eIrezistibil\u201c nu este, \u00een premisele lui, un roman veritabil, ci se apropie, prin mecanismele lui interne, de pamflet, daca nu chiar de parabola grotesca. Acizii satirei, ai anecdotei groase nu pot decat sa-l valideze sau sa-l invalideze pe acest personaj, un \u201eDan Coman\u201c serafic acaparat de un machiavelic, dar savuros D Great Coman. Autoironic pana la flagelare, Dan Coman \u00eesi desavarseste acum autofictiunea tragica pentru care nu a gasit suficienta vointa sau viziune \u00een poezie. Tocmai pe linia aceasta as identifica izobara care uneste poezia lui Coman de \u00eenceputurile sale prozastice: asa cum era \u00eencercata o moneda de aur cu dintii, Coman \u00eesi \u00eencearca \u201eirezistibilitatea\u201c \u00een cinci povestiri de sine statatoare, unite prin prezenta aceleiasi voci narative, cea a unui tanar barbat care, prin veritabile scamatorii ale destinului, ajunge poet de prima mana, adulat de critica, lingusit de congeneri, idolatrizat de trepadusii culturali, visat de femei, asemenea unui star rock, dar care, ca odinioara personajele romantice, \u00eesi pierde umbra. Cum ascensiunea rapida \u00eencepe sa fie curand bantuita de fantoma imposturii, poetul locuit de o identitate josnica, macinat de ganduri insidioase si perverse de glorie literara lasa locul unui fante fara onoare, unui stipendiar literar, pentru care scrisul \u00eensusi devine corvoada, daca nu se risipeste iute, ca un fum.
\n\u00cenainte si dupa Debut
\nNu \u00eentamplator, momentul debutului literar al acestui scriitor \u00eentr-un oarecare volum colectiv, pentru cheltuielile caruia \u00eensasi bunica-si oferise, involuntar, banii stransi pentru zile negre \u201e\u00een cutia de pantofi de sub pat\u201c, se desfasoara concomitent cu \u00eenmormantarea acesteia. Tiparita si oficializata, poezia se volatilizeaza, devine marfa sau parte a banalului ritual de \u00eemperechere, margaritar pentru o femeie ingrata, \u201epentru care…\u201c: \u201ePe trepte statea Ioana. Am apucat sa vad cum si-a strecurat scurt nasul \u00eentre paginile cartii. Cand am ajuns langa ea si-a aprins o tigara. Cat mai stai, m-a \u00eentrebat fara sa se \u00eentoarca. \u00cen seara asta plec, trebuie sa fiu\u00a0 neaparat maine pentru un interviu la TVR, i-am raspuns asezandu-ma pe trepte si atingandu-i marginea unei sandale cu varful pantofilor. Mi-a \u00eentins Camera, ziceai ca-ti iei si tu un pseudonim, ce naiba, nu-ti dai seama ce aiurea suna Dan Ratoi? Apoi chicoti. Apoi \u00eesi stinse tigara \u00eendepartandu-si astfel sandaua de pantofii mei. Luna viitoare vin iar la Cluj, la control, ne vedem atunci. Ma duc acum, n-am chef sa-mi aud povesti.\u201c (p.26).
\nTotul este derizoriu si caricatural: cand poezia \u00eenseamna atat de mult pentru personaj, ea e nula pentru celelalte; cand se devalorizeaza cu totul pentru el, capata greutate pentru \u201epublic\u201c. Aceasta proportionalitate inversa este, pana la urma, o lectie indirecta si un trompe l’\u0153il: poezia \u201emarketizata\u201c \u00eenceteaza sa mai fie poezie. \u00cenaintea debutului, prietenii din \u201eCamera\u201c traiesc poetic, respira literatura si exista numai pentru ea si prin ea; \u00een urma debutului ramane pragmatizarea, eficientizarea scrisului, cresterea randamentului, profesionalizarea, externalizarea. Cand survine succesul de circumstanta, poezia nu e orfica, nu e taumaturgica, ci doar un simplu produs de serie. Astfel, \u201eIrezistibil\u201c se alcatuieste ca\u00a0 manifesto pentru re\u00eentoarcerea la poezie ca act viu, interiorizat, exaltat, dincolo de orice standardizare sociala sau integrare, aproape cu de-a sila, \u00een circuitul cultural. Odata atins pragul \u201ecanonicului\u201c, statutul scriitorului se altereaza \u00een esenta lui; cum sumerianul \u201ecanon\u201c desemna o trestie si implica ideea de verticalitate ori de individualitate incoruptibila, el nu mai traduce, \u00een perspectiva lui Coman, decat sensul limitativ al grecilor: etalon si granita.
\n\u201eDomnule Poet, bine ati venit!\u201c
\nSuperficial ca ceilalti, corect decupat si mimetic, functionand la limita avariei poetice, personajul Coman din \u201eIrezistibil\u201c se recompune ori se caricaturizeaza de buna voie pentru a capata un feedback pozitiv din partea \u201epublicului cititor\u201c, fata de care prezinta simptomele tragice ale adictiei. Adaptarea este, bine\u00eenteles, dificila, dar cum altfel sa-ti multumesti si sa-ti tii aproape adulatorii? Monumentala este, asadar, povestirea \u201eO \u00eentalnire cu cititorii\u201c, o naratiune despre poetul-saltimbanc, despre poezia de balci, despre falsa carisma si despre embrionii mutanti care-i premerg \u201epoetului de stadion\u201c…
\n\u00centr-un decor idilic si \u00eenmuiat de o spoiala dubioasa de cultura, poetul Coman e asteptat \u201ecu nerabdare si cu mare drag\u201c sa ia contact cu tineretul studios. Manifestarea este pusa la cale de o profesoara de limba romana, dornica de \u201eactivitati culturale\u201c. De aici, un iures absurd de \u00eentamplari \u00een care tanarul poet este atras fara voia lui: copiii de clasa a cincea \u00eei declama poeziile, primarul, preotul si consoartele acestora, al caror \u201eoaspete de seama\u201c e, \u00eel agaseaza \u00eentr-o goana teribila de a-l cinsti cu orice chip si-apoi se inflameaza fiindca poetul, care evident arata si se comporta altfel decat si-au imaginat, le refuza stradaniile etc. Totul culmineaza cu un simulacru de act sexual, care fardeaza, de fapt, \u201eviolul\u201c expunerii publice, care transforma un act intim, al creatiei, \u00een exhibitionism si abuz. \u201eMetafora\u201c este mai mult decat clara: poezia nu se \u00eemplineste decat \u00een tacere. Restul e un lung proces de mistificari, colportari, operatii de \u00eenfrumusetare si de ajustare, care transforma artistul \u00eentr-un produs detestabil, \u00een carcase rotofeie bune de asezat \u00een prezidii, prin felurite \u201ecomitete si comitii\u201c, iar poezia nu mai e nimic altceva decat troc si prostitutie.
\nToate cele cinci povestiri sunt, de altfel, istorioare initiatice si alegorice despre poetul adevarat care, facandu-se \u201eD Great\u201c, \u00eesi pierde poezia. E si acesta un pact faustic. \u201eCel mai important poet al generatiei\u201c este cu atat mai putin al sau cu cat este al celorlalti, iar conventia narcisiaca vizibila \u00eenca din titlu (obsesie itineranta la Dan Coman) seamana cu tehnicile de meditatie ale calugarilor tibetani care-si petreceau peste genunchi si-n jurul gatului o sfoara: relaxandu-si genunchii, sfoara \u00eempiedica oxigenarea creierului, ceea ce duce inevitabil la o agonie lenta. Clamandu-si succesul si \u201e\u00eemplinirea\u201c meschina, Coman practica o misterioasa si ritualica sinucidere: ceea ce trebuie sa existe este poezia, iar homunculii care-si cladesc imperii pe nisip prin practicarea ei trebuie, cel putin \u00een efigie, ucisi.
\n\u201eIrezistibil\u201c nu este, asadar, o simpla culegere de povestiri \u201eanecdotice\u201c, nici transcriptie banala a unei deveniri, fie ea si aceea a unui scriitor. Dan Coman \u00eencearca, precum un mim tragic, sa vorbeasca despre moartea poeziei si a poetului, asa cum \u00eei apareau cand s-a \u00eentamplat \u201e\u00eendragostirea\u201c; o carte curajoasa, de abjuratie, ultralucida, \u00een pofida constelatiilor onirice ori a rasului gros care seduc \u00eentaia oara. Poate deloc \u00een virtutea hazardului, \u201eApropierea\u201c, romanul abia aparut al lui Marin Malaicu-Hondrari, cu instrumente mai putin violente, de aceea mai bine ascunse, creste si el \u00een jurul aceluiasi registru obsesional: poezia, \u00een cautarea unui manual de \u00eentrebuintare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Migrarea poetilor \u00eenspre proza pare sa fie la fel de fireasca precum e aceea a animalelor care-si cauta hrana. Si nu fiindca poezia si-ar fi epuizat, pentru ei, resursele, ci fiindca scriitorii se aseamana tare bine cu nebunul fericit care \u00eei cere stelei Sirius sa latre numai fiindca celalalt nume al ei e Steaua Cainelui:… Cite\u0219te mai mult »D Great Coman<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4737,25,267,4736,4665],"class_list":["post-6299","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-irezistibil","tag-cartea-romaneasca","tag-dan-coman","tag-drumul-dinspre-poezie-spre-proza","tag-poezie-romaneasca-actuala"],"views":1909,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6299"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6299\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}