{"id":6296,"date":"2011-02-10T15:10:17","date_gmt":"2011-02-10T13:10:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6296"},"modified":"2011-02-10T15:10:30","modified_gmt":"2011-02-10T13:10:30","slug":"calatorie-la-radacinile-raului-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calatorie-la-radacinile-raului-i\/","title":{"rendered":"Calatorie la radacinile raului (I)"},"content":{"rendered":"

\u00cen iunie 1974, c\u00e2nd apare \u201eFetele tacerii\u201c, autorul sau \u00eenca nu \u00eemplinise 36 de ani. Era al doilea lui roman si era o carte asteptata cu o curiozitate lacoma de mari evenimente. Asteptare, curiozitate si interes pe de-a-ntregul explicabile. Cel dint\u00e2i roman al lui Augustin Buzura, \u201eAbsentii\u201c, publicat \u00een 1970, \u00eei adusese aproape fulgerator scriitorului o ampla si dubla notorietate, literara si deopotriva politica, fix\u00e2ndu-i \u00eensa, totodata, un barem foarte \u00eenalt. \u00centrebarea acum, reductiva, simplificatoare, \u00eensa dominanta, era daca va fi ramas, daca va fi reusit sa ram\u00e2na Augustin Buzura la acelasi nivel. Avea sa confirme ori avea sa infirme noua lui carte aceasta dubla reputatie?<\/strong><\/em><\/p>\n

Prima, reputatia literara, fusese dob\u00e2ndita pe cale naturala, \u00een virtutea inexplicabilelor reguli de valorizare si selectie a operelor artistice resimtite ca importante si deschizatoare de noi orizonturi. Abia restaurate \u00een acei ani, dupa o eclipsa de peste un deceniu provocata de\u00a0 teroarea ideologica a realismului socialist, aceste reguli functionau chiar cu un fel de entuziasm al redescoperirii normalitatii. Scurta vreme dupa ce aparuse, \u201eAbsentii\u201c se impusese ca un mare roman, ce explora pentru prima data \u00een literatura rom\u00e2na universul nevrozelor din societatile \u00eenchise, \u00een particular al lumii supuse tiraniei politice comuniste. Chiar daca \u00een recenzii si cronici nu se putea spune lucrurilor pe nume si era nevoie de perifraze abile si eufemisme, devenise unul dintre cele mai comentate romane ale momentului. Saptam\u00e2nalul \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, pe atunci publicatia literara cea mai importanta a tarii, cu un tiraj de 50 000 de exemplare, \u00eei consacrase o spectaculoasa \u201emasa rotunda\u201c, pe c\u00e2teva pagini si cu participarea a cinci critici, procedeu fara precedent, dar si nerepetat vreodata dupa aceea, iar Uniunea Scriitorilor \u00eei decernase premiul national de proza pentru anul 1970. Un veritabil fenomen literar si de societate, cu at\u00e2t mai remarcabil cu c\u00e2t \u201eAbsentii\u201c aparuse \u00eentr-un moment de efervescenta a romanului rom\u00e2nesc, nicidecum \u00eentr-unul de precaritate. Remarcabil, dar nu si neobisnuit. Epocile de stralucire artistica sunt generoase si stimuleaza energiile creatoare, cele de saracie sunt meschine si sterilizante.\u00a0 \u201eMorometii\u201c vol.II, \u201e\u00cen absenta stap\u00e2nilor\u201c, \u201eVestibul\u201c (1967), \u201eAnimale bolnave\u201c, \u201eIntrusul\u201c, \u201eSatra\u201c, \u201e\u00cengerul a strigat\u201c, \u201eInterval\u201c, \u201eViata si opiniile lui Zacharias Lichter\u201c, \u201eCobor\u00e2nd\u201c, \u201eMaimutele personale\u201c, \u201eIarna Fimbul\u201c, \u201eCercul\u201c (1968), \u201ePrincepele\u201c, \u201eF\u201c, \u201eIngeniosul bine temperat – Dictionar onomastic\u201c, \u201ePrins\u201c (1969) sunt c\u00e2teva dintre romanele ce alcatuiesc extraordinarul, foarte variatul si totodata densul peisaj literar al prozei din acei ani.
\nNotorietatea politica, de scriitor non-conformist, continuu hartuit de cenzura si de alte\u00a0 institutii represive ale regimului, fusese \u00eensa aproape \u00een exclusivitate opera stupiditatii oficialitatilor. Dupa aproximativ un an de la aparitie si \u00een ciuda unei recunoasteri publice si literare ce ar fi trebuit sa functioneze dupa regulile lumii de atunci ca un scut, romanul lui Augustin Buzura a fost interzis, trecut pe \u201elista neagra\u201c, s-a cerut epurarea din biblioteci si, \u00een cazul \u00een care ar mai fi existat \u00een librarii exemplare nev\u00e2ndute, retragerea si distrugerea lor.\u00a0 Ocazia (sau pretextul) institutionalizarii acestor masuri brutale si mai ales aberante \u00een raport cu \u201enoul curs\u201c, cum a numit istoricul disident Vlad Georgescu liberalizarea relativa a politicii comunistilor rom\u00e2ni de dupa 1964-1965, fusese furnizat\u00e3 de lovitura propagandistica din 1971, cunoscuta sub denumirea \u201eTezele din iulie\u201c si nici astazi elucidata de istorici. \u00cen prelungirea si pentru aplicarea \u201emasurilor\u201c de\u00a0 ordin general decretate atunci de Nicolae Ceausescu, au fost \u00eentocmite liste negre de carti deja tiparite, rom\u00e2nesti si traduse, a caror publicare capatase peste noapte caracterul de erori politice, au fost revizuite \u00een sensul unei ideologizari grosolane\u00a0 planurile editoriale, repertoriile teatrelor, proiectele cinematografice si programele televiziunii. Epurarile nu erau \u00eensa justificate \u00een nici un fel, acuzatiile erau vagi si formulate \u00eentr-un limbaj ce reamintea fara dubiu epoca stalinista, criteriile de selectie a cartilor sau spectacolelor socotite dintr-o data ca \u201enecorespunzatoare\u201c sau chiar \u201enocive\u201c si de aceea puse la index ram\u00e2neau constant opace. Denumirea Ministerului Culturii a fost si ea modificata \u00een sensul accentuarii vizibile a functiei propagandistice. Se chemase, din 1962, tehnic si neutru, \u201eComitetul de stat pentru cultura si arta\u201c, iar dupa \u201eteze\u201c, c\u00e2nd \u00eei este schimbat si seful, se va numi \u201eConsiliul Culturii si Educatiei Socialiste\u201c. Era minister, \u00eensa unul cu sarcini speciale, minister ideologic.
\nVor fi fost, macar \u00een parte, interdictiile, epurarile si \u00eengradirile ce reprezentau punerea \u00een aplicare a \u201etezelor\u201c si expresia unui exces de zel din partea unor aparatcici culturali si ideologici care credeau ca e momentul oportun pentru a se \u201eafirma\u201c?! La una dintre marile sedinte ideologice care au urmat prezentarii \u201etezelor\u201c, un obscur activist de prin Prahova a avut tupeul sa apostrofeze ostentativ si vehement o t\u00e2nara femeie, si ea activista, participanta la acea slujba partinica de sprijinire a anuntatelor \u201emasuri\u201c, ca are fusta prea scurta. Insul a fost remarcat pentru vigilenta anti-mini-jupe si numit cu promptitudine adjunct al ministrului Culturii, demnitate din care avea sa fie scos, \u00eensa, discret si destul de repede, pentru incompetenta crasa. Acest episod si altele de aceeasi natura pot fi \u00eensa interpretate si ca o dovada a potentialului stihinic existent \u00een partidul comunist si \u00een societatea rom\u00e2neasca. Dezlantuirile distructive, bestialitatile si salbaticiile \u201egarzilor rosii\u201c din China revolutiei culturale maoiste erau perfect posibile si \u00een Rom\u00e2nia anului 1971 daca ar fi fost dorite,\u00a0 provocate si stimulate. N-au fost. Acumularile de ura si de violenta din strafundurile sociale autohtone aveau sa fie \u00eensa eliberate prin explozii de violenta colectiva duse p\u00e2na \u00een prag de razboi civil abia dupa decembrie 1989, dupa caderea regimului comunist.
\nVor fi fost acele interdictii si epurari din 1971, macar \u00een parte, si triviale revanse practicate sub acoperire \u201eprincipiala\u201c de scriitori si artisti cu functii importante \u00een partid?! N-ar fi fost nici prima, nici ultima data c\u00e2nd sub masca devotamentului partinic se reglau conturi personale si se plateau polite. \u00centreg tirajul volumului de eseuri critice \u201eLampa lui Aladin\u201c de Ion Negoitescu, tiparit, dar nu si ajuns \u00een librarii \u00een momentul \u201etezelor\u201c, a fost distrus, iar dupa informatii care au circulat neoficial \u00een epoca, la originea acestei decizii s-ar fi aflat primul adjunct al ministrului Culturii, un activist cu veleitati de critic si istoric literar, pe care Negoitescu \u00eel ironizase cr\u00e2ncen \u00eentr-o revista literara, pe la \u00eenceputul anului. Asemenea vendete \u201eculturale\u201c erau favorizate si de caracterul informal si anonim al masurilor punitive de dupa \u201eteze\u201c (listele de carti puse la index, de autori indezirabili, de emisiuni de televiziune scoase din programe, de spectacole suspendate etc. nu au fost niciodata facute publice, uneori nici nu au existat instructiuni scrise, doar dispozitii verbale).
\nUnde, pe cine, la ce nivel, cum si de ce a deranjat romanul lui Augustin Buzura, nu se stie \u00eensa si probabil nici nu se va sti vreodata. Nici de ce fusese trecut at\u00e2t de imprudent pe lista cartilor interzise, nu totusi prea multe, fiindca la Bucuresti, spre deosebire de exemplu de Moscova, Praga sau Berlinul rasaritean din acei ani, scriitorii importanti erau \u00een mod abil evitati de represalii oficiale si mediatizate, anume pentru a se evita transformarea lor \u00een victime de prestigiu ori \u00een opozanti indirect validati ca atare. Daca \u00een Cuba se inventase comunismul tropical, \u00een Rom\u00e2nia de dupa 1964-1965 se descoperise comunismul turcit. Sau otoman?! Teroarea soft, non-violenta, dar sufocanta. Doar trei fusesera, \u00een definitiv, autorii proeminenti aflati pe lista neagra, rom\u00e2nii I.Negoitescu si Augustin Buzura si clasicul britanic Thomas de Quincey, a carui traducere \u00een rom\u00e2neste (\u201eConfesiunile unui opioman englez\u201c) chiar fusese citata de Ceausescu \u00eensusi ca un exemplu de grava abatere ideologica, foarte probabil fiindca \u00eel socase titlul, nicidecum pentru ca ar fi si citit cartea. \u201eAbsentii\u201c era \u00eentr-adevar un roman sumbru, forma epica a unei disperari fara iesire, dar era totusi un roman, o opera de fictiune, nu un manifest politic. Nu era nici unica scriere \u201e\u00eentunecata\u201c aparuta \u00een acei ani. Nici \u201eF\u201c, nici \u201eAnimale bolnave\u201c, nici \u201eIntrusul\u201c, nici \u201ePrincepele\u201c, nici \u201e\u00cengerul a strigat\u201c nu erau carti \u201eluminoase\u201c ori \u201eoptimiste\u201c, dimpotriva, chiar daca nu aveau potentialul exploziv al exasperarii furioase din \u201eAbsentii\u201c.
\nDaca interdictia din 1971 fusese totusi explicita, atitudinea oficiala ulterioara fata de \u201eAbsentii\u201c avea sa capete aspectul incoerent al unei permisivitati capricioase si fluctuante, fara a se sti vreodata \u00een functie de ce anume. Romanul nu a fost reeditat niciodata p\u00e2na la rasturnarea regimului comunist, dar p\u00e2na \u00een 1988, c\u00e2nd a fost din nou interzis, s-a \u00eengaduit, pe tacute, ca si cum nimic n-ar fi fost, sa i se citeze totusi titlul, apoi chiar sa fie analizat si elogiat, mai mult \u00eensa \u00een carti de critica dec\u00e2t \u00een revistele literare si culturale. Nu totusi \u00een permanenta, nici pretutindeni.
\nAceasta ostracizare, chiar daca oscilanta, foarte caracteristica \u00eensa pentru teroarea v\u00e2scoasa din Rom\u00e2nia ultimelor doua decenii ale regimului Ceausescu, a avut un efect de bumerang si c\u00e2t se poate de previzibil. Faima politica a romanului \u201eAbsentii\u201c si a autorului sau avea sa creasca ne\u00eencetat, dar si cu o caracteristica deturnare. Cartea lui Augustin Buzura a fost citita\u00a0 mai mult, de nu chiar \u00een primul r\u00e2nd, ca o scriere politica travestita \u00een literatura, nu ca o scriere de fictiune. Optica ambigua si nu chiar inocenta \u00een care au fost apoi constant situate toate ulterioarele romane ale scriitorului. Permitea ca despre Augustin Buzura sa se poata afirma oric\u00e2nd, daca ar fi fost nevoie, ca de fapt nici nu e scriitor, ca nu are talent, ca este un intrus si chiar un impostor \u00een lumea literara. Iar nevoie ar fi fost \u00eentr-un singur caz: daca scriitorul devenea un opozant politic fatis al regimului. Negarea \u201etalentului\u201c si a calitatii de \u201eartist\u201c era arma de descurajare si de anihilare preferata de autoritatile comuniste din Rom\u00e2nia \u00een lupta lor \u00eempotriva tendintelor si veleitatilor contestare din lumea creatorilor.<\/p>\n

\u201eFetele tacerii\u201c este o victima indirecta si paradoxala a acestei perspective, \u00een a carei capcana au intrat si c\u00e2tiva critici literari nu chiar de m\u00e2na a doua. C\u00e2nd a aparut, la \u00eenceputul verii lui 1974, nu a dezamagit asteptarile, nici literare, nici politice. \u00centreg tirajul de 6000 de exemplare, pe atunci \u00eensa un tiraj cvasi-confidential pentru romanul unui autor consacrat, s-a epuizat \u00een doar c\u00e2teva zile. Nefiind vreodata reeditat \u00eenainte de caderea regimului, desi Uniunea Scriitorilor \u00eei atribuise premiul pentru proza, \u201eFetele tacerii\u201c s-a v\u00e2ndut vreme de un deceniu si jumatate pe sub m\u00e2na, \u201ela negru\u201c, deseori \u00een copii xeroxate. O carantina\u00a0 neinstitutionalizata si nerecunoscuta ca atare, \u00eensa de aceasta data si dupa criteriile ideologice ale autoritatilor de atunci pefect explicabila.
\n\u201eFetele tacerii\u201c este cel mai radical politic dintre toate romanele lui Augustin Buzura. Nu \u00een sensul sacrificarii literaturii, fiindca nu este o scriere politica deghizata literar si nici un rechizitoriu mai mult sau mai putin \u00eend\u00e2rjit \u00eendreptat \u00eempotriva regimului. Este un roman complex, polifonic, av\u00e2nd arhitectonic forma unei piramide rasturnate si scufundate, cu baza la suprafata, \u00eenselator plata, inofensiva si accesibila, masc\u00e2nd abil intrarea-capcana \u00een labirintul galeriilor ce duc p\u00e2na la v\u00e2rful aflat \u00een ad\u00e2ncimile infernului. Exista de altfel \u00een roman, si chiar spre sf\u00e2rsit, o ratacire aproape fatala \u00een labirintul unei mine parasite, trei personaje sunt la un pas de a pieri acolo. Este simbolul cert, nu \u00eensa si artificial ostentativ, al parcurgerii unui itinerariu initiatic. Radicalitatea politica a \u201eFetelor tacerii\u201c tine de\u00a0 amploarea, forta si intensitatea unei dezbateri ce pune obsesiv si vehement sub semnul \u00eentrebarii evolutia \u00een modernitate a societatii rom\u00e2nesti, fara sa o reduca \u00eensa la denuntarea unui regim politic sau a altuia. E sensul strabaterii unui traseu ce seamana cu o pogor\u00e2re \u00een Maelstr\u00f6mul istoriei si psihologiei colective rom\u00e2nesti.
\nLa primul nivel de lectura, \u201eFetele tacerii\u201c consta \u00een confruntarea a doua marturii despre colectivizarea silnica a unui sat, facuta sub amenintarea pustii, la \u00eenceputul anilor 1950. Una dintre marturii apartine fostului activist care a condus operatiunea, cealalta unei foste victime, fiul celui mai \u00eenstarit taran, care statuse ani de-a r\u00e2ndul ascuns \u00eentr-o hruba pentru a scapa de arestare si puscarie (un simbol discret, poate, al teoriilor despre \u201eboicotul istoriei\u201c). Ar fi, asadar, un roman despre teroarea de stat prin care, dupa modelul sovietic din anii 1930, fusese atunci impusa colectivizarea \u00een Rom\u00e2nia, ca si despre \u00eempotrivirea taranilor. Fiindca sunt evocate, si nu \u00een treacat, actiunile unui grup de partizani anticomunisti si s\u00e2ngeroasele actiuni represive ale Militiei si Securitatii \u00eempotriva lor. Nu era o premiera \u00een literatura scrisa si publicata \u00een Rom\u00e2nia dupa 1948, existenta partizanilor anticomunisti si zdrobirea lor fusesera chiar motive frecvente \u00een proza si \u00een poezia din perioada realismului socialist (1948-1965). Era \u00eensa pentru prima data c\u00e2nd partizanii anticomunisti nu mai \u00eentruchipau Raul absolut, dusmanul ce trebuia neaparat rapus, \u201elupii\u201c necrutator v\u00e2nati de fortele Binelui, obligatoriu reprezentate de trupele Securitatii. \u00cen \u201eFetele tacerii\u201c actiunile disperate ale grupului de partizani si apoi anihilarea lui printr-un masacru capata, dimpotriva, dimensiuni de tragedie personala si colectiva.
\nAutorii celor doua marturii sunt, \u00een momentul naratiunii, batr\u00e2ni si marginalizati de o istorie ce-si continua nepasatoare mersul, uit\u00e2ndu-si parca protagonistii, \u00eenghitindu-i, chiar \u00eengrop\u00e2ndu-i de vii. Radu Gheorghe, fostul activist, este acum pensionar si sufera de un fel de agresiva isterie autojustificativa, iar Carol Magureanu, foarte bolnav, aproape muribund, se justifica si el, dar calm, rapsodic si adopt\u00e2nd postura unui melancolic \u00eentelept aflat cu un picior \u00een groapa. Ambii se spovedesc lui Dan Toma, un \u00eenca t\u00e2nar si cam abulic jurnalist, obsedat de propria ratare \u00een mediocritate si conformism, \u00eencerc\u00e2nd fiecare sa-l convinga de propriul adevar si mai ales de onestitatea relatarii. Este cel de al doilea nivel de lectura, fiindca romanul lui Augustin Buzura deschidea astfel, si era o premiera deopotriva literara si culturala \u00een Rom\u00e2nia de atunci, dezbaterea despre transmiterea memoriei istorice \u00eentre generatii prin intermediul \u00eempartasirii de experiente individuale concrete. Viziunea scriitorului este \u00eensa una at\u00e2t de lipsita de sperante \u00eenc\u00e2t nu-si \u00eengaduie nici macar luxul cinismului. Daca personajul central din \u201eGluma\u201c, romanul cehului Milan Kundera, descopera ca totul se uita si nimic nu se repara, personajele din \u201eFetele tacerii\u201c constata ca nimic din vietile si experientele lor nu intereseaza. T\u00e2narul jurnalist, a carui profesie presupune curiozitate, dorinta de a afla si de a \u00eempartasi rezultatele investigatiilor, se abrutizeaza el \u00eensusi prin oportunism si disimulare si \u00eesi preface meseria \u00eentr-un instrument de abrutizare a celorlalti. Fostul activist si fosta lui victima continua sa se \u00eenfrunte, iar confesiunile lor vizeaza de fapt anihilarea, acum doar prin cuvinte, a celuilalt. Dialogul ram\u00e2ne imposibil. Ura si ranchiuna s-au distilat, \u00eensa nu au disparut, pot reizbucni oric\u00e2nd.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, exista si un al treilea nivel, al atitudinii tinerilor fata de tragediile si dramele trecutului apropiat. Melania, fiica fostului activist, \u00eesi acuza tatal de crime si \u00eenclina sa-i dea dreptate dusmanului acestuia, Carol Magureanu. O face \u00eensa oarecum plictisita, fiind mai preocupata de propria nefericire, de lipsa de orizont si de uniformitatea vietii mizere si vegetative pe care o duce. Iubita a lui Dan Toma si probabil viitoarea lui sotie, Melania \u00eempartaseste cu acesta senzatia ca sunt \u201ecoplesiti de un spatiu negru, murdar\u201c, de un rau impalpabil, \u00eensa cu at\u00e2t mai nociv.\u00a0 Fara a fi solidari \u00een \u00eenfruntarea acestei terori lipsite de chip si nume, cei doi \u00eesi lasa mai degraba sentimentele sa se dizolve sub actiunea insidioasa a ambiantei. Romanul si \u00eencepe de altfel cu o scena de menaj, cei doi se disputa fara motiv, cu o agresivitate indusa de lumea \u00een care traiesc. Aceleiasi generatii \u00eei apartin un procuror, Ursu, si prietena lui, Anca, ambii cinici \u00een mod ostentativ, adaptati si adaptabili, refugiati \u00een jalnice orgii provinciale, dar mai ales fara memorie, ca si tinerii din satul ce fusese c\u00e2ndva un spatiu de confruntari s\u00e2ngeroase, acum uitate, scufundate \u00eentr-o indiferenta de nou cimitir, cimitirul amneziei.
\nNumitorul comun, factorul unificator al acestor planuri narative \u00eel constituie acumularea de ura, violenta si agresivitate. Nu exista probabil niciun roman \u00een literatura rom\u00e2na care sa egaleze macar, nu sa depaseasca, \u201eFetele tacerii\u201c \u00een materie de atrocitati traite, sav\u00e2rsite, suportate. Brutala, primitiva, abrutizata, lumea cartii lui Augustin Buzura sta pe un cazan de ura care fierbe. Romanul propune de fapt o calatorie la radacinile raului, un rau pe care circumstantele istorice si politice doar \u00eel modeleaza, dar nu-l zamislesc. Radicalitatea viziunii lui Augustin Buzura interiorizeaza istoria si politicul \u00eentr-un strigat de furie, deznadejde si revolta fara egal \u00een literatura rom\u00e2na.
\nInterzisa \u00een spatiul public rom\u00e2nesc dupa instalarea regimului comunist la sf\u00e2rsitul anilor ’40 ai secolului XX, dezbaterea politica avea sa-si faca totusi loc, \u00eensa pe calea ocolita a culturii, prin literatura \u00een primul r\u00e2nd. Fara a fi \u00een sine inedit, fiindca de cel putin trei veacuri \u00een lumile occidentale sau realmente influentate de Occident cultura fusese spatiul privilegiat si, la nevoie, de refugiu pentru dezbaterea politica, fenomenul era aproape o noutate pentru Rom\u00e2nia. O tara unde politica s-a substituit constant politicului, iar ideologiile au furnizat mai ales retorica si recuzita pentru necontenita travestire \u00een termeni moderni a unui sistem social de speta despotismelor orientale, bazat pe caste si clanuri. De aceea, se poate presupune, preocuparea pentru libertate, esentiala pentru dezbaterea politica, fusese mai degraba absenta \u00een cultura si literatura rom\u00e2na. Cu exceptia unui scurt moment de la jumatatea secolului al XIX-lea, \u201emomentul pasoptist\u201c, confruntarile de idei se purtasera, si \u00eenca de la constituirea statului rom\u00e2n modern, pe cu totul alte teme, ciclic reluate de altfel si uneori chiar \u00een aceiasi termeni, semn, probabil, de ad\u00e2nca tihna spirituala, \u00een ciuda unei mari agitatiuni stilistice de aspect \u00een genere convulsiv. Omul revoltat, \u00een conflict cu autoritatea si alergic la putere, oricare ar fi acea autoritate si acea putere, inclusiv de ordin metafizic, nu este o prezenta familiara literaturii si culturii rom\u00e2ne. \u00cen masura \u00een care contine o cautare a omului revoltat, \u201eFetele tacerii\u201c este si un roman despre posibilitatea sau imposibilitatea revoltei \u00een spatiul rom\u00e2nesc. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

(Din prefata la romanul \u201eFetele tacerii\u201c de Augustin Buzura, \u00een curs de aparitie la Editura Curtea Veche \u00een cadrul colectiei \u201eBiblioteca pentru toti\u201c editata de \u201eJurnalul National\u201c)<\/p>\n

Ianuarie 2011<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen iunie 1974, c\u00e2nd apare \u201eFetele tacerii\u201c, autorul sau \u00eenca nu \u00eemplinise 36 de ani. Era al doilea lui roman si era o carte asteptata cu o curiozitate lacoma de mari evenimente. Asteptare, curiozitate si interes pe de-a-ntregul explicabile. Cel dint\u00e2i roman al lui Augustin Buzura, \u201eAbsentii\u201c, publicat \u00een 1970, \u00eei adusese aproape fulgerator scriitorului… Cite\u0219te mai mult »Calatorie la radacinile raului (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4731,4732,4733,4730,4728,4735,4729,4734,1278],"class_list":["post-6296","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-raport-asupta-singuratatii","tag-tentatia-risipirii","tag-teroarea-ilizuiei","tag-absentii","tag-fetele-tacerii","tag-carti-de-augustin-buzura","tag-roman-augustin-buzura","tag-romane-augustin-buzura","tag-uniunea-scriitorilor"],"views":2135,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6296","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6296"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6296\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6296"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6296"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6296"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}