{"id":6293,"date":"2011-02-10T15:04:46","date_gmt":"2011-02-10T13:04:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6293"},"modified":"2011-02-10T15:05:15","modified_gmt":"2011-02-10T13:05:15","slug":"cioran-existentialistul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cioran-existentialistul\/","title":{"rendered":"Cioran, existentialistul"},"content":{"rendered":"

Despre suferinta de a trai, despre paradisul vietii ca loc de tortura<\/strong><\/p>\n


\nLa Cioran, at\u00e2t la nivelul istoriei c\u00e2t si la cel al individului, ruinarea vine din interior. Libertatea, de asemenea. El marturiseste ca \u00een tinerete frecventa numai cartile de filozofie; la 40 de ani, numai literatura; apoi a descoperit interesul pentru istorie si s-a trezit \u00eenvins. Drumul, sintetiz\u00e2nd, ar fi: speculatia, imaginarul real si interpretarea realitatii. Istoria pentru el are un curs, dar nu are un sens. Imperiul Roman s-a prabusit macinat din interior. Atunci, la ce bun sa fi fost creata, timp de secole, o civilizatie ,,care acum este, \u00een mod vizibil, macinata din interior\u201c? O astfel de civilizatie este minata din interior de cei ce au facut-o iar acestia, europenii adica, vor fi antrenati \u00een catastrofa decompozitiei. ,,Nu un anume pericol exterior este grav, ci ei (europenii, n.n.) sunt pe deplin\u00a0 copti pentru a disparea\u201c. Mersul lumii si rostul individului sunt \u00eentrebari obsesive ale existentialistilor.<\/strong><\/em>
\nCioran extrapoleaza conceptul lui privind ruinarea istoriei din interior si la existenta individului. C\u00e2nd spune: singura modalitate de a suporta viata este sa ai obsesia sinuciderii, el exprima, \u00een forma concentrata, o buna parte din substanta fram\u00e2ntarilor existentialistilor. Explicatia imediata, de luat \u00een seama, o ofera chiar filozoful c\u00e2nd spune ca obsesia sinuciderii a fost singura solutie la care a putut recurge pentru controlul relativ al suferintei pe care i-a provocat-o, aproape toata viata, o insomnie rebela. Oric\u00e2t am fi dispusi sa-l credem, este firesc sa consideram ca, la nivelul creatiei lui, planul personal ram\u00e2ne restrictiv si nu acopera semnificatia si valoarea operei literar-filozofice construita \u00een jurul acestui motiv. Literar, el ajunge la un regal stilistic, la un rasfat estetic. Pe un alt plan dec\u00e2t cel literar, mobilul torturii obsesive a insomniei si considerarea sinuciderii ca remediu devin motive de speculatii filozofice specifice registrului preferat de Cioran: cel al dispretului pentru viata si pentru ceea ce reprezinta norma obisnuita de viata. Paginile despre insomnie si despre sinucidere sunt, ca de altfel tot ce a scris Cioran, excelente. Lectorului i se cere o buna introducere \u00een stilistica, un minim acces la tehnica speculativa a rationamentului. Si, ca sa glumim, o rezistenta nativa la presiunea suferintei. Pe fond, suntem \u00een fata unei contributii exceptionale, cu totul particulare, la fram\u00e2ntarile existentialiste privind ideea de libertate a individului. Opinia cu valoare de silogism a lui Soren Kierkegaard potrivit careia \u00eenainte de a fi conceput ca fiinta individul are constiinta de a fi existat o regasim la Cioran dezvoltata \u00een felul lui, asa cum ne obisnuise si Br\u00e2ncusi sa g\u00e2ndeasca lumea, adica diferit. Diferit de altii, asa cum a tinut sa-si asigure locul printre filozofi. Cioran crede ca destinul ne este la \u00eendem\u00e2na, ca nu se afla sub puterea factorilor exogeni, oricare ar fi acestia. Este si aici o continuare a luptei lui \u2013 c\u00e2t este de sincera ram\u00e2ne de discutat -, cu Dumnezeu. Nu problema razvratirii lui Cioran \u2013 daca nu o socotim ceea ce trebuie, un motiv literar \u2013, intereseaza aici, ci felul lui de a se aseza printre existentialisti. Chestiunea rational\/irational \u00eempotriva puterii divine tine tocmai de factura raspunsului lui la problematica aruncata \u00een arena ideilor de catre existentialisti. Cea \u00een jurul libertatii. Cioran are raspunsul lui, cu totul diferit de al unui Camus sau Sartre \u00een care se amesteca, \u00een doze diferite, ideea de revolta sociala. Cioran pune libertatea \u00een raport cu viata. Putem sa punem capat vietii \u00een totala libertate de vointa. Pe plan imediat, el sugereaza aceasta alegere ca terapie a obsesiei sinucierii. Urmariti constient de g\u00e2ndul sinuciderii ne salvam viata. At\u00e2t c\u00e2t putem sa suportam viata. Filozofic, lucrurile sunt mai profunde. Suferintei de a trai, daca ea apare, i se pune capat prin angajarea propriei responsabilitati \u00een privinta libertatii de a trai.
\n\u00cen ideologia lor, at\u00e2t c\u00e2t se poate vorbi despre ideologie la existentialisti, libertatea a fost axul \u00een jurul caruia se tesea existenta. Camus cauta libertatea prin revolta bl\u00e2nda, Sartre pretindea ca miscarea ampla, revolutia adica, este calea pentru obtinerea acesteia. Nici la unul, nici la celalalt strategia nu avea prea multa limpezime. Nici la Cioran nu are, numai ca el este transant. Crud si transant. Ceva le scapa tuturor \u00een rezultatul solutiei alese. Cioran pledeaza pentru scoaterea destinului din m\u00e2inile altcuiva \u2013 evident, ale lui Dumnezeu \u2013 si plasarea lui \u00een gratia singulara a vointei. \u00cen acest fel considerarea actului propriu esential \u00een obtinerea libertatii de a trai, cel putin cea \u00een privinta responsabilitatii vietii, pare la \u00eendem\u00e2na individului. El nu vede rosturile revoltei (Camus, prietenul lui pretuit) sau revolutiei (Sartre, pe care \u00eel evita). Acestea nu conduc la libertate \u00een toate cazurile. Solutiile lor pentru conditia existentei \u00een istorie sau la nivel de individ nu conduc sigur la rezultatele dorite. Dupa ele ram\u00e2ne drojdia suferintei. La nivel particular, Cioran crede, cel putin pentru el, ca ideea sinuciderii, care lasa individului libertatea de a trai at\u00e2t c\u00e2t suporta viata, este pozitiva, constructiva. Frontiera dintre solitudine si moarte este la \u00eendem\u00e2na individului. El a povestit cum a salvat un sinucigas de la gestul fatal conving\u00e2ndu-l sa accepte sa traiasca cu ideea sinuciderii. I-au fost de ajuns c\u00e2teva plimbari prin Jardin de Luxemburg. Nefericitul a scapat cu viata si, ulterior, i-a multumit filozofului. Cu un al doilea nu i-a mai reusit! Petre Tutea avea, deci, numai pe jumatate dreptate c\u00e2nd spunea ca pesimistii si scepticii nu pot ajuta pe nimeni; el comenta chiar pe marginea sentimentului de disperare din scrierile lui Cioran.
\nTerapia propusa de Cioran pentru libertatea de a trai, dupa cum se vede, nu da \u00eentotdeauna rezultate. Dar, trebuie spus, nici cea a revoltei bl\u00e2nde a lui Camus din ,,L’Homme r\u00e9volt\u00e9\u201c si nici cele ale apologeticii terorii revolutionare sau luminii reci a g\u00e2ndirii, pe care a gasit-o Michel-Antoine Burnier la Sartre, \u00een ,,L’Etre et le N\u00e9ant\u201c, nu sunt nesigure. Omul nu poate fi scos de sub ghearele istoriei. O recunoaste p\u00e2na si Cioran, singuraticul, insomniacul si b\u00e2ntuitul de suferinta pe care i-o produce g\u00e2ndul sinuciderii. ,,Suferinta, la \u00eenceputurile ei, spera \u00een revenirea v\u00e2rstei de aur aici, pe pam\u00e2nt, \u00eesi cauta \u00een ea un reazem, \u00eentr-un fel se fixeaza \u00een ea; dar pe masura ce se ad\u00e2nceste, suferinta \u00eei \u00eentoarce spatele, preocup\u00e2ndu-se numai de sine \u00eensasi\u201c (,,V\u00e2rsta de aur\u201c din ,,Istorie si utopie\u201c 1960).
\nDin terapia suferintei propusa de Cioran, am putea crede ca libertatea individului, cu c\u00e2t este mai mare, cu at\u00e2t \u00eei poate alimenta mai bine resursele vietii. Mai mult, sta \u00eentr-un fel la \u00eendem\u00e2na individului sa-si \u00eentretina vointa de viata si sa iasa de sub dependenta destinului. Daca aceasta lectura este corecta, atunci este poate cazul sa \u00eentelegem \u00eentr-un fel anume pesimismul si disperarea la Cioran. Surprizele vin pe masura ce intram \u00een explicatiile filozofului. ,,C\u00e2nd actionam, avem convingerea ca suntem liberi. Dar de \u00eendata ce examinam actiunea noastra, constatam ca, la sf\u00e2rsit, am sucombat unei iluzii sau unei jumatati de iluzie. Daca am fi pe deplin constienti ca actiunile noastre, actele noastre sunt determinate, noi nu am mai putea actiona deloc. Orice actiune presupune iluzia de a fi independent\u201c. Sunt precizarile filozofului facute lui Georg Caryal Focke, \u00een 1992, deci atunci c\u00e2nd, renunt\u00e2nd sa mai scrie, privea cu mai mult calm \u00eenapoi.
\nSpleen-ul existentialist a capatat la Cioran ceva \u00een plus prin alura detestarii. El a acceptat sa vorbeasca chiar despre eul detestabil, un fel de disconfort pe care \u00eel resimtea traind. Viata, \u00een acest fel, nu mai poate fi acceptata ca fagaduinta. Acest tip particular de rationament al lui Cioran poate fi considerat ca amendament la filozofia existentialistilor. Jean-Paul Sartre scria: ,,Trebuie expuse \u00een teatru situatiile simple si omenesti si libertatile ce se aleg \u00een asemenea situatii… Ceea ce poate arata teatrul mai emotionant este un caracter pe cale sa se formeze, clipa alegerii ce angajeaza o morala si o viata\u201c. Pe Cioran nu \u00eel intereseaza perspectiva oferita de viata, ci povara ei. La Sartre, atunci c\u00e2nd vedea lumea \u00eenchisa, fara de sperante (,,Mustele\u201c, de ex.), eroii cauta fara busola un dram de libertate. La Cioran aceasta libertate si-o ia individul, prin propria vointa. At\u00e2ta c\u00e2t poate. Opinia lui vine nu neaparat si nu numai din propria experienta de viata, ci si din cea istorica. Aceasta \u00eel tine aproape de existentialisti. Kierkegaard (1813-1855), Gabriel Marcel (1889-1973), Albert Camus (1913-1960),\u00a0 Jean-Pual Sartre (1905-1980), Simone de Beauvoir (1908-1986) au avut, de asemenea,\u00a0 experientele lor. Am dat \u00een paranteza anii de viata ai unora dintre exponentii existentialismului pentru a vedea ca, \u00een mare, cu exceptia parintelui lor filozofic, Kierkegaard, toti au trait \u00een coordonate istorice similare cu cele ale vietii lui Cioran. Particularitatile la rom\u00e2n vin din conditia de viata aleasa deliberat de acesta, nu din notorietatea \u00een contemporaneitate. Privita de sus, (din opera lor, evident) lumea creata de ei are constiinta insinuarii absurdului \u00een propria existenta. De aici se naste angoasa, nelinistea al carei leac \u00eel cauta cu mai multa sau mai putina luciditate fiecare. Toti, \u00eensa, percep marginile neantului: suferinta de a trai si tortura vietii. Angoasa la Cioran, asa cum ne lasa, uneori, sa credem el \u00eensusi, s-a nascut at\u00e2t din ceasurile insomniei maladive, dar si din derizoriul vietii, din pacatul originar. Acum intram \u00een miezul speculatiilor lui Cioran: partea de vina a lui Dumnezeu pentru conditia umana este \u00een momentul creatiei. Purt\u00e2nd acest pacat originar, individului \u00eei ram\u00e2ne ca leac acceptarea voluntara a ideii calvarului vietii. Camus gasea remediul \u00een revolta potolita (refuza revolutia care conducea la haos si la varsare de s\u00e2nge; de aici si despartirea lui de Sartre). La Cioran, ideea nu este salvatoare, ci \u00eencercare, proba a ideii ca individul ar putea sa gaseasca \u00een propria vointa cheia salvarii individuale. El o exprima bizar, ca de fiecare data, prin recurgerea la alternativa vietii: moartea. Si aceasta alternativa, garantata prin deliberarea actului de sinucidere, este scoasa de sub puterea Istoriei sau a Creatorului. Este mai mult o idee dec\u00e2t o actiune; nu orice individ este suficient de puternic pentru a trai suferinta. Este o cheie care poate fi extinsa, cred, si \u00een privinta atitudinilor lui politice, inclusiv la aventura lui intelectuala de apropiere de miscarea legionara: ideea nu presupune neaparat actiune. Dintre filozofii moderni doar Heidegger a mers prea mult pe acest drum. Si a gresit fundamental. Traieste cu ideea pentru a te elibera de calvarul vietii, crede Cioran. C\u00e2t este de bine, nu ma pronunt. Noica vorbea nu neaparat \u00een dodii c\u00e2nd spunea ca nimeni nu s-a sinucis cu cartile lui Cioran \u00een m\u00e2na.
\nO marturisire gasita \u00een prefata pe care o scrie filozoful la importantul (incomplet, totusi) opus publicat la Gallimard, \u00een 1995, \u201e\u0152uvres\u201c, ne pune pe drumul bun al descifrarii codului g\u00e2ndirii lui Cioran: realului concret \u00eei gaseste alternativa \u00een idee. ,,Terminasem studiile si pentru a-mi pacali parintii, dar si pentru a ma pacali pe mine (s. m.), m-am facut ca lucrez la o teza de doctorat\u201c. Deci nu a lucrat, ci s-a facut ca lucreaza pentru a \u00eensela nu numai pe cineva, ci si pe el \u00eensusi. Cioran converteste obsesia sinuciderii \u00een forta care \u00eel ajuta sa \u00eensele viata. Cu aceasta se \u00eenseala pe el \u00eensusi ca sa suporte viata. Miezul existentei este mutat din real \u00een ideea de real. Acesta este punctul de plecare spre speculatie, spre filozofie. El \u00eensusi marturiseste ca ,,jargonul filozofic \u00eemi flata vanitatea si ma facea sa nu dau importanta celor care uzau de limbajul normal\u201c. Sa traiesti cu ideea de moarte nu este simplu. Filozoful venise la Paris cu o stare de surescitare care \u00eei provocase insomnii cronice. Adica, venise cu suferinta. \u00cen literatura rom\u00e2na, viata ca suferinta este traita explicit de Bacovia: ,,Dormeau ad\u00e2nc sicriele de plumb, \/ Si flori de plumb si funerar vesm\u00e2nt \u2013 \/ Stam singur \u00een cavou… si era v\u00e2nt…\/\u00a0 Si sc\u00e2rt\u00e2iau coroanele de plumb.\u201c (Plumb). Firescul mortii, cum spune Marin Preda, este complicat de om (din memorie: moartea este simpla, numai omul o complica). Literatura existentialistilor este populata de personaje care se angajeaza \u00een actiune pentru a scapa de tortura vietii: angoasa. Cioran opune acestei angoase una si mai teribila, cea a obsesiei sinuciderii ca leac pentru salvare. Insomnia este numai una dintre sursele angoasei. ,,Fenomenul capital, dezastrul prin excelenta este starea de veghe ne\u00eentrerupta, acest neant fara de sf\u00e2rsit. Ore \u00een sir ma plimbam noaptea pe strazile pustii sau, uneori, pe cele frecventate doar de \u00eensingurati profesionisti, (insomnia fiind) \u00eensotitoarea mea ideala \u00een momentele de suprema confuzie. Insomnia este o luciditate vertiginoasa care converteste paradisul \u00een loc de tortura. Orice este de preferat acestei stari de veghe permanente, acestei absente ucigatoare a uitarii. \u00cen timpul acestor nopti infernale am \u00eenteles vanitatea filozofiei\u201c. Cioran scrie \u201einanit\u00e9 de la philosophie\u201c; optez pentru echivalentul ,,vanitatea filozofiei\u201c desi\u00a0 \u201einanit\u00e9\u201c are si echivalentul ,,zadarnicie\u201c. Pentru ca, mai departe, filozoful adauga: ,,Aceste ore sunt, de fapt, o respingere a g\u00e2ndirii prin g\u00e2ndire, este constiinta exasperata de ea \u00eensasi, o declaratie de razboi, un ultimatum infernal al spiritului \u00eensusi. Mersul pe jos \u00eempiedica sa pui si sa repui \u00eentrebari fara raspuns, \u00een vreme ce \u00een pat, insolubilul te fram\u00e2nta p\u00e2na la ameteala\u201c. \u00centr-o astfel de stare de spirit, marturiseste Cioran, a scris ,,Pe culmile disperarii\u201c ca leac de vindecare a suferintei, ,,o eliberare, o explozie salutara. Daca nu as fi scris-o, as fi pus, cu siguranta, sf\u00e2rsit noptilor mele\u201c. El iese din temperatura existentiala, poate chiar din cea a istoriei, nu prin sacrificarea conditiei propriei vieti, ci prin trairea \u00een solitudine cu credinta ca libertatea de a trai \u00eei apartine. Nu suntem \u00een fata unui panaceu. Amestecul nu este posibil \u00een toate cazurile. Pentru fiecare problema de viata, constata filozoful, este nevoie de o anume temperatura; numai nenorocirea se acomodeaza la orice temperatura\u201c (\u201eAmurgul g\u00e2ndurilor\u201c).
\nTotul contrariaza, contravine normei, firescului, dar prin aceasta Cioran nu este surprinzator, ci profund. Atunci c\u00e2nd propria lui suferinta era mai chinuitoare, filozoful a preferat singuratatea. Dar Cioran nu a fost neaparat un izolat. \u00cen ultima parte a opusului ,,\u0152uvres\u201c sunt adunate c\u00e2teva confesiuni despre cei pe care i-a cunoscut. Cei pe care \u00eei frecventa faceau parte din lumea rafinata a ideilor. C\u00e2nd vorbeste despre Joseph de Maistre parca \u00eesi face autoportretul: ,,Printre g\u00e2nditori ca Nietzsche sau Saint Paul care au avut gustul si geniul provocarii, un loc deloc neglijabil revine lui Jean de Maistre. Ridic\u00e2nd cea mai mica problema la nivel de paradox si la demnitatea scandalului, manevr\u00e2nd anatema cu o cruzime amestecata cu fervoare, el a ajuns sa creeze o opera bogata \u00een enormitati, un sistem care nu \u00eenceteaza sa ne seduca si sa ne exaspereze\u201c (p.1519). Seductia confera fascinatia estetica a scriiturii lui Cioran, exasperarea este conditia pe care, cel putin asa pretinde el, i-o procura viata. Timpul este un erzat metafizic iar cultul frumosului i se pare o delicata lasitate, o dezertare subtila. ,,Sub \u00eenc\u00e2ntarea unei sonate sau a unui peisaj, ne dispensam de viata, cu un z\u00e2mbet de bucurie dureroasa si de superioritate visatoare\u201c. Acest contact cu ideile sofisticate nu pare sa-l \u00eendeparteze de o suferinta pe care nu a definit-o dec\u00e2t t\u00e2rziu, si nici atunci \u00een termenii cei mai precisi: regretul ca a parasit o lume a trairii simple, cea \u00een care s-a nascut. Lui Michel Jakob, \u00een 1988, dupa experienta pariziana, \u00eei marturiseste ca i-ar fi prins mult mai bine daca nu ar fi parasit satul lui natal. Nu vorbeste \u00een termenii lui Blaga despre cosmosul perpetuat si salvat la sat, nici \u00een cei ai lui Cosbuc, ai ruperii, ai desprinderii de lume originara. Nu, Cioran banuieste ca daca ar fi continuat sa pazeasca turmele de oi ,,as fi \u00eenteles lucrurile esentiale la fel de bine ca \u00een prezent. As fi ramas mai aproape de adevar\u201c. El este, deci, nu conservator, ci retrograd \u00een sensul cuminte al cuv\u00e2ntului. Nu crede \u00een progres. Temeiul regretului este aceeasi fram\u00e2ntare existentialista: capacitatea individului de a percepe lumea. Confesiunea are greutatea ei si nu trebuie luata ca o tema epistolara. Pentru relevarea adevarului, la sf\u00e2rsitul vietii, el \u00eencearca sa se aseze \u00eentr-o alta perspectiva dec\u00e2t cea \u00een care a trait. Ar fi fost posibil ca, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een mediul originar, primar, simplu, sa se gaseasca l\u00e2nga acelasi adevar. Adevarul este acolo, la \u00eenceputul lumii. Fram\u00e2ntarea vine de la frecventarea lui Nietzsche care opunea sentimentului paralizant al disolutiei universale (\u201eDumnezeu a murit pe cruce\u201c) ideea eternei re\u00eentoarceri. Nimic nu exista, totul revine. Unde aflam, pe drumul \u00eentre nihilismul religios si ateism, adevarul?<\/p>\n

P.S.<\/strong> Sunt surprins ca ne aducem aminte si ,,oficial\u201c de Cioran. \u00centelept este sa nu ne folosim de el \u00een politica. Sa-l pretuim altfel. Adica cum se cuvine. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre suferinta de a trai, despre paradisul vietii ca loc de tortura La Cioran, at\u00e2t la nivelul istoriei c\u00e2t si la cel al individului, ruinarea vine din interior. Libertatea, de asemenea. El marturiseste ca \u00een tinerete frecventa numai cartile de filozofie; la 40 de ani, numai literatura; apoi a descoperit interesul pentru istorie si s-a… Cite\u0219te mai mult »Cioran, existentialistul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1864,4724,4725,4726,4727],"class_list":["post-6293","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-emil-cioran","tag-existentialism","tag-mersul-lumii","tag-rostul-individului","tag-ruinarea-istoriei-din-interior"],"views":3739,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6293","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6293"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6293\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6293"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6293"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6293"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}