{"id":6283,"date":"2011-02-10T14:57:34","date_gmt":"2011-02-10T12:57:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6283"},"modified":"2011-02-10T14:59:27","modified_gmt":"2011-02-10T12:59:27","slug":"consilierul-lui-nero","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/consilierul-lui-nero\/","title":{"rendered":"Consilierul lui Nero"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

In \u201eSalonul literar\u201c de la Odobesti, redactorul sef al publicatiei vr\u00e2ncene, Culita Ioan Usurelu, semneaza un interviu exceptional cu acad. Eugen Simion. De ce si in ce sens \u201eexceptional\u201c? Interviul, respectiv raspunsurile criticului si istoricului literar sunt exceptionale prin accentul coplesitor de normalitate si firesc pe care il contin. Ca sa reiau titlul unei excelente carti din 1979 a lui Mircea Iorgulescu, este vorba despre ilustrarea stralucita a \u201efirescului ca exceptie\u201c, un paradox de mare actualitate dar cu radacini mai vechi, si nu doar \u201ecomuniste\u201c, in cultura rom\u00e2na. O cultura napadita din c\u00e2nd in c\u00e2nd de naprasnice viziuni \u201ecioraniene\u201c nutrite de o voluptate a autoflagelarii rareori int\u00e2lnita. <\/strong><\/em><\/p>\n

Acestei inclinatii a spiritului nostru vesnic neasezat si neispravit i s-a spus in mai multe feluri cel mai nimerit fiind, mi se pare, acela de \u201eadamism\u201c: la fiecare macaz al istoriei niste acari nebuni muta vagoanele cu valorile rom\u00e2nesti de toate felurile pe o linie care impinge trenul sa deraieze. \u201eCuratenia\u201c aceasta pustiitoare prin ograda valorilor si miturilor nationale e pusa sub semnul revizuirilor lovinesciene, c\u00e2nd, de fapt, e vorba de pulsiuni \u201erolleriste\u201c cu efecte devastatoare pentru trecutul mai apropiat sau mai indepartat. Sub acest aspect, respectul firesc al valorilor si al continuitatii lor a devenit o exceptie. De aceea este exceptional un interviu ca acela acordat \u201eSalonului literar\u201c de acad. Eugen Simion: criticul nu spune mari noutati, dar ram\u00e2ne de o rara consecventa in sustinerea unor criterii de judecata literara si revizuire estetica formulate si exemplificate in practica scrisului lor de marii critici rom\u00e2ni, Maiorescu, Lovinescu, Calinescu. Astfel, despre revizuiri: \u201eAm scris de multe ori despre aceasta tema. Volumul al saselea din \u00abFragmente critice\u00bb se cheama \u00abNe revizuim, ne revizuim\u2026\u00bb. Spun aici cam tot ce stiu p\u00e2na acum despre revizuirile morale si revizuirile critice. Atrag atentia asupra faptului ca ele nu trebuie confundate. Nu trebuie sa refuzam opera numai pentru faptul ca autorul ei n-a fost, intr-un moment al existentei lui, la inaltimea talentului sau. At\u00e2t, nimic mai mult. De 20 de ani nu facem, din nefericire, dec\u00e2t sa amestecam criteriile si sa vorbim despre revizuiri fara a le face in sens lovinescian. O imensa, insuportabila \u00abpalavrageala\u00bb, cum spuneti. Am facut eroarea sa-i iau in seama pe acesti oameni de vorbe si acum imi pare rau ca mi-am pierdut timpul cu ei\u201c. Despre revizuirea lui Eminescu: \u201eEminescu este victima a doua fatalitati, a doua tipuri de paranoia: 1) una care il supraliciteaza, teroriz\u00e2ndu-ne pe toti prin discursuri encomiastice si goale, insultatoare, in fond, pentru poet prin lipsa lor de masura si imaginatie si 2) alta \u2013 paranoia negationista \u2013 ca raspuns la cea dint\u00e2i. Nu stiu care este mai nociva. Este limpede ca nu avem de ales intre detractorii si zelatorii lui Eminescu\u201c. Cum reactioneaza criticul fata de \u201erevizuirea\u201c lui Marin Preda? \u201eCum sa reactionez? Scriind despre opera lui si incerc\u00e2nd, astfel, sa dovedesc ca detractorii lui Preda n-au dreptate. Unii, mai vechi, s-au compromis singuri prin tenacitatea urii lor nediferentiate (Gh. Grigurcu, Al. George), altii mai noi si mai titrati (Eugen Negrici) trebuie demontati cu argumente estetice. Am facut si fac acest lucru, trebuie sa marturisesc, cu neplacere. Nu-mi place sa fiu avocatul apararii, nici al acuzarii. Vaz\u00e2nd insa ca putini dintre criticii literari de azi se arata preocupati de ceea ce se int\u00e2mpla cu valorile noastre spirituale, am intervenit de c\u00e2te ori am putut si am avut unde caci nu-i usor sa gasesti un loc unde sa raspunzi unui atac in presa noastra libera si independenta\u201c. Adevaruri crude si nu tocmai insolite despre \u201eindependenta\u201c de opinie in presa si institutiile culturale de azi: \u201eCe-mi displace, ce ma ingrijoreaza e faptul ca unor cronicari literari le este teama sa scrie despre cartile mele. Sa nu se supere cine stie cine\u2026 sa nu se supere, de pilda, dl Roman Horia Patapievici si sa le taie bursele sau directorul unei reviste literare sa le interzica sa mai publice. Aceasta lasitate este primejdioasa. Nu-i critic cu adevarat cel care nu invinge in el teama de a spune ce crede despre o carte indiferent de cine este scrisa. Se practica, cred, complotul tacerii. Socoteala proasta in critica, dupa opinia mea. Diplomatie perdanta\u201c. Chestionat asupra propriului trecut, ce nu-i lipsit de persecutii, criticul ii desfide pe profesionistii suferintei dar si pe anumiti disidenti ce-si reclama rasplata jertfei patriotice pentru nevrozele suferite in trecut: \u201eCe rost are sa ma vait, azi, de ceea ce mi s-a int\u00e2mplat acum 50 de ani? N-am vocatie de bocitoare si nu-i iubesc pe ilegalistii care ne asasineaza cu dosarele lor. Altceva este important, dincolo de suferintele noastre. Opera. Unde-i Opera? Ce-ai facut, cu alte vorbe, cu suferinta, cu injustitia ta? Vrei doar rasplata jertfei tale patriotice? Daca numai asta vrei, vrei putin. Imi plac oameni ca N. Steinhardt care, trec\u00e2nd prin puscarie, au luminat prin scrierile lor calea suferintei, au descatusat umanul din spiritul lor atins de cruzimile istoriei. Am invatat multe c\u00e2t timp am fost cinci ani somer la inceputul carierei mele intelectuale. Am invatat intre altele, ca nu trebuie sa fii prizonierul urii. Ura este contagioasa si pentru spirit, ura este paralizanta si sterila\u201c. Cu privire la \u201emica diversiune\u201c cu acuzatia legata de editarea in format electronic a manuscriselor eminesciene, desi \u201evexat\u201c, criticul e generos cu detractorii sai: \u201eNu ascund faptul ca istoria sa retina ca in anii de gratie 2009 \u2013 2010 au existat indivizi care au protestat si s-au adresat Procuraturii cer\u00e2nd pedepsirea mea penala pentru ca am cheltuit banii natiunii public\u00e2nd, in facsimil, manuscrisele lui Eminescu. Poate numele pe care le-ati pronuntat vor ram\u00e2ne in istorie in acest fel. Dar ce sa zic de ele c\u00e2nd Presedintele Uniunii Scriitorilor numeste manuscrisele in discutie \u00abmaculatoarele lui Eminescu\u00bb?\u201c. Desigur, cu o constiinta de sine regretabila, \u201erepetentul national\u201c ne-a lasat, prin m\u00e2na lui Maiorescu, bietele lui \u201emaculatoare\u201c cu pretul actual al carora milioane de premianti sarmani ar fi capatat azi caietele pe care nu le au\u2026 In fine, in mod nu tocmai surprinzator, dl Eugen Simion se teme de\u2026 filozofi: \u201eIn tineretea sa, Noica visa, intr-adevar, un stat condus de filosofi, mai t\u00e2rziu si-a schimbat insa g\u00e2ndul, cit\u00e2ndu-l pe Erasmus, care, la r\u00e2ndul lui, coment\u00e2ndu-l pe Platon, punea la indoiala folosul pe care il aduc filosofii c\u00e2nd se amesteca in treburile politicii: g\u00e2ndindu-ma cine a fost ministrul (consilierul) lui Neron, tot mai vreti ca filosofii sa vina la putere?! Nu-i nimic de adaugat\u2026\u201c. Cu aceasta parere a dlui Simion despre \u201econsilierul\u201c imparatului nebun nu pot fi intru totul de acord. Realitatea il dezminte. Suntem obligati sa observam ca, in realitate, indepartatul model al consilierului Seneca s-a intrupat intr-un filozof contemporan devenit consilierul imparatului, care numai nebun nu este, chiar de-i gol. S-apoi, cum sa uitam ca alt filozof, un \u201eKierkegaard\u201c al zilelor noastre, a devenit si el ministrul imparatului?
\nAdevarul (!) e ca, in ciuda punerii la indoiala de catre Noica a folosului pe care-l aduc filozofii c\u00e2nd se amesteca in treburile politicii, modelul respectiv este productiv. Aduce beneficii, inclusiv ori mai ales patriotice. Asta se poate vedea si pe micul ecran, c\u00e2t o fi el de \u201emic\u201c. I-am vazut recent pe filozofi convers\u00e2nd pe micul ecran. Benefica \u2013 intruc\u00e2t spirituala \u2013 pentru popor, prestatia lor filozofica mi-a st\u00e2rnit, deodata, un dor fara satiu de Teodor Mazilu. In definitiv, la ce ar folosi asemenea emisiuni de nu ne-ar rascoli memoria si constiinta, fac\u00e2ndu-ne sa redescoperim intr-o lumina noua pe cei aparent uitati, mari scriitori si mari filozofi? Pe mine, unul, emisiunea respectiva, printr-un puternic efect de contrast, m-a impins sa-l recitesc si sa-l descopar inca o data pe Teodor Mazilu, cu \u201eAcesti nebuni fatarnici\u201c ai lui si cu \u201eProstii sub clar de luna\u201c, cu \u201eDon Juan moare ca toti ceilalti\u201c, \u201eFrumos e in septembrie la Venetia\u201c dar si cu \u201eO sarbatoare princiara\u201c. Ce descoperim in lumea lui Mazilu? Int\u00e2i, ca e o lume mult mai apropiata, confraterna, de aceea a noastra de azi, dec\u00e2t lumea vesela si luminoasa a verilor nostri din piesele marelui Ion Luca Caragiale. Si mai descoperim, ascult\u00e2ndu-l pe Mazilu, ca acest alt mare scriitor rom\u00e2n ne-a descris pe noi insine pe c\u00e2nd noi inca nu eram: ce satisfactie mai mare dec\u00e2t sa descoperi viitorul de azi in trecutul prezentului de ieri? Personajele lui Mazilu sunt abia azi vizibile slabei puteri a dioptriilor noastre de ieri: dar ele vorbeau atunci ca sa le auzim si vedem azi in toata splendoarea si sonoritatea lor. Iata c\u00e2teva exemple: \u201eGogu: N-ai spus ca te apuca greata numai c\u00e2nd te g\u00e2ndesti la ce afaceri murdare inv\u00e2rtesc? Clementina (il asculta nedumerita): Greata, am spus eu ca m-apuca greata? (cu demnitate) Poate ma confunzi Gogule \u2026 Gogu (tiranic): Nu te confund. Ai spus ca te-apuca greata. Clementina (sincer indignata): Pe mine, greata? Eu, iubita ta ?! Gogule, uita-te in ochii mei! Gogu: Clementina, degeaba negi \u2026 Ai spus ca nu duc o viata demna, ca ar trebui sa muncesc cinstit, ca toti oamenii. Clementina (pare zdrobita de acuzatiile barbatului): Am spus eu ca trebuie sa muncesti cinstit? Poate a fost o scapare, Gogule. Cine stie ce era in capul meu in momentul acela \u2026 Gogu (continua atacul) : Ai spus ca ai si tu parerile tale despre viata. Ca, in definitiv, nu esti o roaba. De c\u00e2te ori nu ne-am certat pe tema asta? Ca tu detesti minciuna \u2026 Clementina (profund indignata): Eu detest minciuna? Minciuna, Gogule? Gogu: Da, minciuna. Ai spus ca si tu esti om. Clementina (isi pierde rabdarea, nu-si aduce deloc aminte de asa ceva): Am spus eu ca sunt si eu om?! Gogu: Da, chiar asa ai spus. Ca, in definitiv, si tu esti om. Clementina (dramatic): Nu-i adevarat\u201c.
\nAcelasi Gogu despre delictul increderii: \u201eCe motive ai avut sa ai incredere in mine? Ti-am dat eu vreun motiv? A fost atitudinea mea de asa natura? Nimeni n-are incredere in mine. Nici mama, care m-a nascut si m-a alaptat. Taica-meu se uita chior\u00e2s la mine. Fratii mei se sperie numai c\u00e2nd ma vad. Nimeni n-are incredere in mine si pe buna dreptate. Absolut nimeni. Nici macar la serviciu. Tuturor le par neserios, aproape suspect. (Cu dispret) Te-ai gasit tocmai tu sa ai incredere in mine\u201c. Sau: \u201eEu pastrez totdeauna o rezerva de lasitate si atunci stiu ca nu mi se poate int\u00e2mpla nimic. Lasitatea ma face invincibil\u201c.
\nIata noul decalog: noua religie a unei lumi ce ni se dezvaluie cu o sinceritate plina de fervoare teatrala. E lumea noastra. Sa nu-l credeti pe autor, pe Teodor Mazilu. Eroii lui nu sunt nici \u201eprosti\u201c, nici \u201enebuni fatarnici\u201c, ci unii foarte inteligenti si care alcatuiesc o brava lume noua cu \u201eetica pe dos\u201c, cu \u201eo morala inversa care nu poate accepta sentimentul ca baza a ceva durabil\u201c \u2013 cum scrie cu mare acuitate G. Dimisianu intr-un studiu fundamental din secolul trecut. O lume dura in care cinismul cel mai atroce face legea si unde sentimentele sunt detestabile ca niste infractori de drept comun. Departe de a fi prosti, eroii lui sunt chiar filozofi, raspund si se supun raspunsului la aceasta intrebare paradoxala: \u201eTu crezi ca pentru a fi inteligent e suficient sa fii prost?\u201c. Nu, mai e nevoie de multa ticalosie. Se spune ca discut\u00e2nd cu H. Colpi, regizorul francez care turna \u201eCiulinii Baraganului\u201c, Mazilu i-ar fi destainuit acestuia, ca unul dintre eroii sai: \u201eUnde se ascunde prostia? In inteligenta\u201c. Consilierii lui Nero erau oameni extrem de inteligenti si, daca-l socotim pe Seneca, erau chiar filozofi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In \u201eSalonul literar\u201c de la Odobesti, redactorul sef al publicatiei vr\u00e2ncene, Culita Ioan Usurelu, semneaza un interviu exceptional cu acad. Eugen Simion. De ce si in ce sens \u201eexceptional\u201c? Interviul, respectiv raspunsurile criticului si istoricului literar sunt exceptionale prin accentul coplesitor de normalitate si firesc pe care il contin. Ca sa reiau titlul unei excelente… Cite\u0219te mai mult »Consilierul lui Nero<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4718,1141,4719],"class_list":["post-6283","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-salonul-literar","tag-eugen-simion","tag-odobesti"],"views":2109,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6283","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6283"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6283\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6283"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6283"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6283"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}