{"id":6278,"date":"2011-02-10T14:54:39","date_gmt":"2011-02-10T12:54:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6278"},"modified":"2015-01-15T17:12:58","modified_gmt":"2015-01-15T15:12:58","slug":"romania-si-statul-indiferent","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-si-statul-indiferent\/","title":{"rendered":"Rom\u00e2nia \u015fi statul indiferent"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ruleaza acum pe la televiziunile noastre un film publicitar al berarilor de la Carlberg, \u00een care niste alpinisti sunt serviti cu bere pe un colt de stanca, iar pe fondul mutrelor lor uluite sloganul spune: \u201enoi nu ne ocupam de livrari, dar daca am face-o, probabil ar fi cele mai bune din lume\u201c. Mi-am adus aminte de aceasta reclama la o dezbatere despre reforma administratiei si nevoia statului minimal, unde sloganul ar fi trebuit sa fie, dupa formula Carlsberg, \u201eRomania nu face reforma adminstratiei, dar daca ar face-o, ar fi, probabil,\u00a0 cea mai proasta reforma din lume\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nDe ce? Pentru ca nu ne intereseaza cu adevarat si chiar daca ne-ar interesa, nu avem rabdarea de a ne apropia rational de subiect si de a face un proiect cinstit. Un proiect pe care sa-l gandim \u00een sfarsit cu capetele noastre. Am avut oczia sa discut cu multi oameni despre reforma statului \u00een ultimul an si am constatat cu stupoare ca foarte putini stiu ce spun, ca foarte putini au reflectat serios la acest aspect. Majoritatea preiau cuvinte dupa ureche, fara niciun fel de gandire.<br \/>\nPentru cei care se cred a fi de dreapta, a vorbi despre reforma statului este un panaceu. Orice se ascunde dupa discutia savanta despre respectul ideologiei. Astfel, expresia\u00a0 de \u201estat minimal\u201c a devenit chiar un fel de incantatie. Efectul produs asupra unor politicieni de acest cuvant este cu adevarat magic. La fel fac si multi dintre cei de stanga atunci cand vorbesc despre statul social, fara s\u00e3 \u00eenteleaga sau sa transmita altceva \u00een legatura cu el decat ca da bani si avantaje tuturor fara nicio logica, \u00een afara de aceea a unei redistribuiri haotic-umaniste, de multe ori cu scop electoralist.<br \/>\nDar daca utopia de stanga este utopia opozitiei \u2013 deocamdata nepericuloasa pentru ca stanga \u00eenca nu este la putere, cel putin momentan \u2013, ideea difuza de stat minimal, aplicata \u00een politici publice de guvernele de dreapta poate fi chiar tragica uneori. Nu pentru ca este de dreapta, ci pentru ca este aplicata fara nicio logica si fara strategie sau studii de impact.<br \/>\nSa analizam acum\u00a0 un pic cateva aspecte ale acestei dezbateri mereu enuntate la noi si niciodata duse spre concluzii cat de cat consensuale.<br \/>\n\u00cen primul rand, statul este furnizor de bunuri publice, a caror realizare este finantata direct sau indirect de cetateni. Prin urmare, acestea presupun un minim consens. E adevarat ca este greu de obtinut consensul daca sunt foarte multe bunuri publice; daca sunt mai putine,\u00a0 atunci acest lucru este mai simplu de realizat. A minimaliza interventia statului \u00een economie este un lucru justificat, dar stat minimal nu \u00eenseamna stat inert, stat desfiintat \u00een ceea ce priveste furnizarea de bunuri publice. Cu timpul,\u00a0 probabil,\u00a0 unele servicii publice pot fi preluate si oferite mai performant de catre agentii privati (sanatate si educatie etc.), dar acest lucru nu se poate realiza peste noapte. Retragerea din economia reala nu \u00eenseamna eliminarea statului din societate. Stat minimal \u00eenseamna retragerea statului din domenii \u00een care nu este necesar;\u00a0 este vorba, asadar, de o reducere a extinderii activitatii, dar nu de una de intensitate, de o reducere a interventiei lui \u00een domenii \u00een care bunurile publice nu sunt usor de suplinit.<br \/>\n\u00cen al doillea rand, stat mimimal nu \u00eenseamna stat indiferent, ci stat eficient care furnizeaza bunuri publice absolut necesare si cu costuri cat mai mici. Evident, criteriul costurilor este important, dar nu este primordial. Fiind vorba de nevoi vitale, este normal ca modernizarea sa caute solutii eficiente, nu sa reduca bunurile publice pe motiv ca avem bani putini. Sa zicem ca trebuie sa alegem \u00eentre mentinerea pensiei minime la un anumit nivel si niste sali de sport \u2013 situatie \u00een care chiar ne aflam acum.<br \/>\nIndiferent cat de importante sunt salile de sport pentru viitor si pentru a da de lucru unor firme de constructii, pensiile minime pot afecta supravietuirea oamenilor; \u00een plus, ele fac obiectul unui contract cu statul, prin urmare, nu le putem reduce pe principiul ca facem stat minimal.<br \/>\nChiar daca cel aflat la putere gandeste\u00a0 proiecte conform valorilor politice pe care le apara, bunurile publice, pe care le finantam atunci cand platim tot felul de impozite si taxe finantand statul,\u00a0 trebuie, totusi, sa faca obiectul unui consens. A decide prin ordonante de urgenta sau prin alte acte de forta cum va arata statul \u00een viitor, nu este democratic. Chiar daca, teoretic, totul poate parea seduc\u00e3tor.<br \/>\n\u00cen al treilea rand, bunurile publice sunt expresia unor valori; politica inteligenta se concentreaz\u00e3 \u00een primul rand \u00een gasirea de solutii privitoare la cum sa punem \u00een practica anumite valori si nu pe care dintre valori sa le alegem pentru a le pune \u00een practica.<br \/>\n\u00cen al patrulea rand, statul minimal nu se proclama prin decret, nu se naste \u00een mod automat dupa ce ai declamat discursuri \u00een campania electorala. La fel si statul social: el nu trebuie proclamat oricum si oricand, ci doar atunci cand bogatia produsa de o natiune este capabila a pune \u00een practica anumite forme de distribuire a unor bunuri de natura sa faca viata mai buna. Problema principala de management politic a celor aflati la conducere este cum sa creeze procese care faciliteaza crearea de bogatie, nu modul \u00een care ciuntesc statul pentru a-l face mai ieftin. Un stat care taie toate bunurile colective sau majoritatea lor nu mai este un stat, chiar daca \u00eencepe sa nu ne mai coste nimic. Stat sarac nu \u00eenseamna stat minimal! A oferi bunuri publice ieftine si proaste nu \u00eenseamna stat minimal!<br \/>\n\u00cen al cincilea rand, stat minimal ar trebui sa \u00eensemne fiscalitate scazuta. Din nefericire, Rom\u00e2nia este un stat cu o fiscalitate tot mai \u00eempov\u00e3r\u00e3toare, dar cu intentii de a da bunuri publice tot mai putine. De regula, se vorbeste despre reducerea serviciilor statului social, dar niciun manager social nu ne propune scaderea taxelor.<br \/>\nStatul trebuie sa fie impartial, dar nu inert.\u00a0 Si un lucru esential, pe care ne facem ca nu-l \u00eentelegem: statul roman nu este un stat social. Este un stat corupt, ineficient, praduitor, cheltuitor si cu rezultate penibile, dar nu un stat social. Un stat social ofera multe bunuri publice, dar este un stat inteligent si eficient. Un argument \u00een plus: un stat social ar trebui sa tinda macar spre a fi un stat egalitar. Dar statul roman nu a avut niciodata intentia de a deveni egalitar, ci a creat tot timpul privilegii, pensii speciale, salarii speciale, sporuri si regimuri speciale pentru categoriile care erau importante \u00een arhitectura puterii. Un stat fara un\u00a0 sistem unic de pensii sau sistem unic de salarizare nu este stat social decat \u00een discursurile pedelistilor care spun ca PNL este partid socialist, de stanga. Deci Romania nu poate fi etichetata drept un stat social, ci mai degraba un stat discriminatoriu, stat care a creat mai mult exceptii decat egalitate.<br \/>\nUn stat social creeaza conditii pentru o egalitate formala \u00eentre cetateni,\u00a0 ca fundament pentru democratie. Este clar ca Romania este un stat oligarhic, un stat slab, capusat de toate clicile politice care ajung la putere si de toate categoriile socio-profesionale care detin pozitii de decizie sau de forta: revolutionari, armata, politisti, judecatori sau procurori etc.<br \/>\nFaptul ca romanii au o mentalitate de asistati nu \u00eenseamna ca avem un stat social, cum cred cei care se uita doar dintr-o parte la realitatea noastra.<br \/>\n\u00cen fine, cea mai mare gaura \u00een bugetul statului roman nu este facuta de bietii pensionari sau de \u201egrasii\u201c din sistemul bugetar. Dilema guvernelor de dreapta este: cui distribuim bunuri publice? Celor asistati sau clientelei politice sub forma de investitii publice? Cum interpretam altfel managementul guvernamental auster din 2010 al premierului Boc atunci cand ne anunta c\u00e3 are o rectificare de 2,5 miliarde de euro pentru decembrie 2010. Adic\u00e3 i-au ramas acesti bani fara sa stie, sunt\u00a0 bani economisiti din pensii si salarii pe care-i \u00eemparte la investitii publice mai ales \u00een judete unde primarii si sefii de judete sunt de la PDL? Daca statul este condus atat de aproximativ, atunci nu ne mai putem lasa prostiti de aiurelile legate de statul minimal. Numiti altfel acest tip de austeritate si saracie de spirit si de resurse intelectuale implicate \u00een procesul de guvernare!<br \/>\n\u00cencercarea de a crea un stat indiferent nu este o filosofie politica, ci este o formula de a pune \u00een practica o saracie de spirit si o lipsa de umanism \u00een beneficiul satisfacerii unor interese de grup sau chiar a unor grupuri de interese. Statul indiferent este rezultatul coabitarii dintre prostie si hotie. Adica, o rima simpla pentru \u201eRomanie\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ruleaza acum pe la televiziunile noastre un film publicitar al berarilor de la Carlberg, \u00een care niste alpinisti sunt serviti cu bere pe un colt de stanca, iar pe fondul mutrelor lor uluite sloganul spune: \u201enoi nu ne ocupam de livrari, dar daca am face-o, probabil ar fi cele mai bune din lume\u201c. Mi-am adus&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-si-statul-indiferent\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Rom\u00e2nia \u015fi statul indiferent<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,4713,567,4714,600,4716,4715,4717],"class_list":["post-6278","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-opozitie","tag-putere","tag-reforma-administratie","tag-stat","tag-stat-indiferent","tag-stat-minima","tag-stat-social"],"views":2527,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6278","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6278"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6278\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6278"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6278"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6278"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}