{"id":6269,"date":"2011-02-03T12:40:29","date_gmt":"2011-02-03T10:40:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6269"},"modified":"2011-02-03T12:41:02","modified_gmt":"2011-02-03T10:41:02","slug":"linistea-colosului-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/linistea-colosului-1\/","title":{"rendered":"Linistea colosului (1)"},"content":{"rendered":"

Claude Moreau este un jurnalist de limba franceza pasionat de tenis. Actualmente freelancer, a lucrat pentru televiziune si a fost sef de departament la Prisma Sport. El \u00eensusi un tenisman de nivel \u00eenalt, cunoaste fenomenul sportului alb \u201edin interior\u201c. Patima sa pentru acest sport, care de multa vreme a \u00eencetat sa fie exclusiv o activitate doar atletica, l-a purtat pretutindeni prin lume acolo unde se organizeaza saptam\u00e2na de saptam\u00e2na competitiile ATP si WTA. Claude Moreau este asadar un nelipsit martor al \u201eimperiului unde soarele nu apune niciodata\u201c, cum spunea odinioara despre circuitul profesionist de tenis campionul rom\u00e2n, Ion Tiriac.<\/strong><\/em><\/p>\n

Cartea pe care el a dedicat-o lui Jo-Wilfried Tsonga, \u201eLa force tranquille\u201c (Editions Favre, Lausanne, 2008), este un text ce respecta toate regulile artei. Biografie, adica bine informata, ea este si carte de comentariu. Carte de comentariu si doldora de judecati de valoare, este totodata si volum de impresii, autoreferentiale si externe, dar si un text bine construit, armonios pus \u00een pagina \u2013 caci Moreau alterneaza discret spusele eroului despre sine si viata sa cu amintirile, marturiile si opiniile celor care l-au cunoscut pe tenisman. Stilul este placut, amical, retorica, una de gala, iar r\u00e2ndurile curg natural, ca de la sine. \u00cen fapt, lectura acestei carti edifica si cucereste, oferind o perspectiva clara asupra unui destin tenisistic de prima m\u00e2na.
\nDe aceea, o voi lua cu \u00eenceputul… Jo s-a nascut la 17 aprilie 1985 \u00een regiunea Mans, undeva \u00een vestul Hexagonului, \u00een apropierea Atlanticului. Se spune ca nu este deloc indiferent locul \u00een care vezi prima oara lumina soarelui. \u00cen cazul viitorului mare tenisman, lucrurile chiar asa stau. Desi \u00een prezent Jo-Wilfried are un frumos apartament \u00een Suresnes, \u00eentr-un banlieu al Parisului, iar \u00een apropierea casei lui curge silentioasa si domoala Sena, acesta nu s-a simtit niciodata parizian. \u201eAcasa\u201c, adevarata lui casa, este la Savign\u00e9-L’\u00c9v\u00eaque, comunitatea aflata \u00een Sarthe, unde a crescut alaturi de familie si unde iubeste mereu sa se \u00eentoarca, aidoma unui modern Anteu. Jo spune: \u201eTin la locul asta. Ma simt suta la suta om al Mans-ului si sunt astfel p\u00e2na \u00een v\u00e2rful dintilor. Provin de-acolo si nu mi-e rusine cu asta. Sa fii din Mans \u00eenseamna sa adopti un comportament tipic, sa simti \u00eentr-un fel anume, sa vorbesti \u00eentr-un stil inconfundabil, sa ai un comportament special fata de oameni. Si apropo de limba, c\u00e2nd sunt departe de casa, \u00eemi pierd obiceiul sa folosesc unele expresii ce exprima savoarea locala a vietii, dar le regasesc instantaneu c\u00e2nd ma \u00eentorc printre ai mei. Pentru mine e lipsit de relevanta cum te \u00eembraci, ce meserie practici, care ti-e reusita sociala. Dispretuiesc toate aceste repere exterioare. Poate ca tovarasii mei din Mans nu au urcat la fel de mult ca mine pe piramida succesului, dar nu-mi pasa. Ei sunt prietenii mei, fac parte din viata mea si nu pot sa uit asta\u201c (op. cit, p. 7).
\nDe unde o asemenea modestie, de unde o astfel de buna-crestere, mai cu seama \u00een cazul unui copil al unei familii interrasiale? Parintii lui, Didier si \u00c9veline, sunt profesori de tara. \u00cen Franta asta \u00eenseamna enorm, tot la fel cum \u00eensemna si \u00een Rom\u00e2nia interbelica \u2013 modelul mioritic fiind copiat dupa cel din Hexagon. Didier, dascal de fizica si chimie la liceu, s-a nascut \u00een Congo, Brazzaville. A fost un sportiv eminent, fac\u00e2nd handbal de performanta si fiind titular \u00een echipa nationala. El a jucat pentru campioana congoleza \u201eDiavolii negri\u201c, fiind desemnat o data cel mai valoros handbalist al continentului. Din pricina frictiunilor etnice si religioase, s-a refugiat \u00een Franta, unde si-a trecut doctoratul. Si a cunoscut-o pe \u00c9veline, o femeie puternica si fermecatoare, excelent pedagog. De altfel, mama lui Jo activeaza si astazi ca profesor \u00eentr-un centru pentru copii cu nevoi speciale. Din aceasta \u00eent\u00e2lnire umana de excelenta calitate s-a nascut un cult al familiei si al educatiei serioase, \u00eentemeiate pe morala, respect al omeniei si discretia modestiei.
\nParisul i s-a parut mereu t\u00e2narului sportiv un loc al pierzaniei, un labirint al angoasei si depravarii. Fara sa fie un monah, a suferit \u00eentotdeauna din pricina poluarii existentiale pe care a descoperit-o \u00een capitala franceza. Jo consemneaza cu trista bucurie: \u201eSe fac sase ani de c\u00e2nd locuiesc la Paris. Nu ma simt deloc parizian. Nu sunt genul care sa frecventeze barurile si discotecile. La Paris ma simt fara vlaga, e un aer nesanatos, alimentatia mea sufera acolo. Eu degust placerile simple ale vietii. Nimic nu ma face mai fericit dec\u00e2t sa ma \u00eentorc acasa cu o bagheta \u00een m\u00e2ini si cu un teanc de carti la sub brat. Acolo, la mine \u00een sat, ma simt fericit. Sa stau sub un parasolar \u00een gradina discut\u00e2nd cu amicii despre ultimele evenimente, sa merg cu ei la pescuit, pe tacute, cu o undita \u00een m\u00e2na sau sa facem gratar \u00een padure, astea sunt ingredientele paradisului meu. \u00cemi place sa ma bucur de oameni\u201c (idem).
\nDar mai multe despre acest extraordinar sportiv si despre viata sa \u2013 \u00een numarul viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Claude Moreau este un jurnalist de limba franceza pasionat de tenis. Actualmente freelancer, a lucrat pentru televiziune si a fost sef de departament la Prisma Sport. El \u00eensusi un tenisman de nivel \u00eenalt, cunoaste fenomenul sportului alb \u201edin interior\u201c. Patima sa pentru acest sport, care de multa vreme a \u00eencetat sa fie exclusiv o activitate… Cite\u0219te mai mult »Linistea colosului (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4707,4708,4557],"class_list":["post-6269","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-la-force-tranquille","tag-claude-moreau","tag-jo-wilfried-tsonga"],"views":1447,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6269","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6269"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6269\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6269"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6269"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6269"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}