Si anul acesta, majoritatea echipelor din prima noastra divizie au luat, pentru pregatirea de iarna, drumul Antalyei. Numai unele dintre ele, mai multe ca \u00een anii precedenti totusi, au preferat sa execute acasa o prima parte a pregatirii, aceea numita a readaptarii. Acasa, adica la munte, \u00een cazul liderului \u201eOtelul Galati\u201c, sau la propria baza \u2013 Rapidul (apoi \u00een Spania, nu Portugalia, pe unde a cochetat cu fotbalul actualul lor antrenor cu nume de personaj desprins, parca, din \u201eGroapa\u201c lui Conu’ Jean Barbu) si, un caz de-a dreptul inedit, cel al Craiovei. Asa ca, dupa scandalul de acolo, care parca nu se mai termina, anunt\u00e2ndu-se chiar si acuze penale, scandal despre care am scris saptam\u00e2na trecuta, acum am asistat la alte secvente. S-au petrecut fapte aproape de necrezut sub bagheta noului revenit ca antrenor, Napoli (nume care parca aduce cu un sir de rufe murdare at\u00e2rnate pe ulitele orasului de l\u00e2nga vulcan). Doi jucatori tineri asa-zis \u201evalorosi\u201c ieseau, se zice, de la un antrenament particular, efectuat cu unul dintre renegatii fosti preparatori ai lui cel mic-la-nume, dar mare \u00een gura, numitul mititelu. Cu ghetele \u00een m\u00e2na, iesind parca dintr-un hambar \u2013 ceea ce, cu certitudine, nu se \u00eent\u00e2mpla nici macar la echipele dinainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial! Restul jucatorilor \u2013 daca ne g\u00e2ndim ca se pune de o noua echipa \u00een locul istoricului brand al \u201eUniversitatii\u201c sau al \u201eStiintei\u201c, spuneti cum vreti -, se antrenau la o liziera de padure, seman\u00e2nd din acest punct de vedere mai mult cu gonacii celebrei v\u00e2natori anuale organizata de Ion Tiriac la Balc. (Tare inventivi mai suntem \u00een rau! C\u00e2t despre v\u00e2natoare, sa n-aud, sa nu vad.\u00a0 Am fost o singura data la asa ceva, la o corida \u00een Mexic si, dupa ce \u201epicadorii\u201c si-au facut treaba murdara, deschiz\u00e2nd spre moarte venele si arterele bietului animal, privindu-i ochii tulburi am fugit, pur si simplu, din arena. Si nici nu m-as mai duce vreodata la asa ceva; \u00eemi vin mereu \u00een minte versurile din \u201eMoartea caprioarei\u201c sau acelea celebre ale lui Serghei Esenin: \u201e…cateaua ochii scursi si i-a prelins\u201c.)<\/p>\n
Revenind la pregatirile de iarna, \u201emi-e dor de zapezile de altadata\u201c. Sigur, eram t\u00e2nar, faceam toate sporturile ghetii si ale omatului, iar pe vremea c\u00e2nd eram un t\u00e2nc fara manusi, jucam fotbal si pe zloata iernii, \u00een curtea liceului \u201eIenachita Vacarescu\u201c din T\u00e2rgovistea mea natala, si-mi uscam apoi ciorapii pe soba de l\u00e2nga ultima banca, de m-am pricopsit, pe la 15 ani, cu un reumatism de toata suferinta. Noroc cu tata care mi-a facut rost de un antibiotic, \u201eExencilin\u201c. Timp de doi ani, la doua saptam\u00e2ni, faceam c\u00e2te o injectie, cu un ser ce semana cu iaurtul si durea \u00eengrozitor. Dar ce mai conta, at\u00e2ta timp c\u00e2t copilaria este singura perioada cu adevarat frumoasa a efemerei noastre existente!
\nC\u00e2nd am ajuns sa trec de poarta marelui fotbal, chinurile de atunci, la felul \u00een care se muncea atunci iarna, le simt de-abia acum. Faceam curse socante, mai mult pe caldar\u00e2mul soselelor de la Calimanesti, Sinaia sau Poiana. Atunci mi s-au fibrilat si mi s-au umflat, cu dureri groaznice primavara, tendoanele achiliene; atunci mi s-au tasat genunchii si au \u00eenceput sa dea semne de schimbare \u00eencheieturile iliace. Caci asa se g\u00e2ndea si se practica \u00een acele timpuri sportul, ramas azi doar la m\u00e2na sortii ce ne-o va da bunul Dumnezeu.
\nE drept ca dupa 1970 au fost si unii ani \u00een care, iarna, impresarul Zakour ducea echipa nationala, echipele Dinamo si Steaua \u00een America de Sud sau \u00een Africa, unde era boierie mare din toate punctele de vedere. Cald, terenuri bune, echipe care de multe ori \u00eeti ascundeau mingea, spectatori multi si minunati. Iar ziua, dar mai ales seara, plajele \u201eCopa Cabana\u201c sau \u201eIpanema\u201c \u00een Brazilia si \u201eMiraflores\u201c din Lima, cu protipendada lor unica de c\u00e2rciumi si femei frumoase, \u00eeti umpleau placut timpul. Mai erau pe-acolo si rom\u00e2nasi de-ai nostri, plecati la timp: Mircea Plopschi (compozitorul Roberto Carlos, atunci at\u00e2t de la moda si proprietar al celei mai mari case de discuri din Rio), industriasul de mare suflet si forta financiara Fane Chitimia, din Sao Paulo, casatorit ulterior cu ultima printesa Ghica. Sau, la Lima, \u201eJohny Mafiotul\u201c, care aducea vin din Chile si \u201ealtele\u201c, de pe atunci \u00eenca, direct prin comandantii de avioane ai firmei americane \u201eBraniff\u201c, din Dallas,. Si c\u00e2te si mai c\u00e2te povestiri si \u00eent\u00e2mplari de vis ce ne-au marcat tineretea pe acolo\u2026<\/p>\n
Revenind la chinul alergarilor de zapada, vreau sa precizez ca, de pe la 16 ani, alergam zilnic pe asfalt \u2013 atentie! \u2013, cam 10 000 de metri. Cam c\u00e2t alearga un jucator din Champions League acum! Si lucram \u00een acel interval de pregatire, minim 3 ore si jumatate pe zi, \u00een 2 antrenamente. Ceea ce cred -de fapt sunt sigur \u2013 ca nu se prea \u00eent\u00e2mpla acum la toate echipele noastre din prima liga. Faceam chiar o cursa demna de antrenamentele trupelor speciale de comando. Dupa o saptam\u00e2na de lucru, c\u00e2nd eram \u00een cantonament la \u201eCumpatul\u201c de la Sinaia, urcam de la cota 1 400 p\u00e2na la 2 000 pe br\u00e2nci. Ne cataram de fapt. Iar de acolo coboram pe p\u00e2rtia schiorilor alunec\u00e2nd pe spate, ajutati de portanta de alunecare a f\u00e2surilor \u00eembracate. Apoi, tot de la 1 400, o luam la fuga, \u00eentr-o cursa nebuna, p\u00e2na la cabanele unde eram cazati. Era \u00een asta ceva din \u201esinguratatea alergatorului de cursa lunga\u201c, pe care, de cele mai multe ori o c\u00e2stigam. Iesea la sosire aburul din noi, de se \u00eenchinau Fanus, nea Tudorica Mazilu si Baiesu, care ne priveau de pe terasa \u201eCasei Scriitorilor\u201c, \u00een \u201edresul\u201c lor plin de farmec si vorbe de duh.<\/p>\n
C\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, mai trag cu ochiul si la jocului \u201eGalatei\u201c, cu necunoscuta \u201eSilvaspor\u201c. Chiar a intrat si \u201eMotanul\u201c nostru, proaspat transferat, Bogdan Stancu, cu vreo 30 de minute \u00eenainte de final. Nu sunt mari schimbari de jucatori \u00een aceasta perioada. Este si criza, iar echipele iau numai ce cred ca au nevoie. Dupa ce \u00een vara, firesc, s-au facut mutari mai multe, acum s-au petrecut doar c\u00e2teva operatiuni, unele cel putin ciudate. Cel mai bine a iesit Steaua. Financiar \u2013 si doar daca stam cu picioarele \u00een apa rece si \u00eencercam sa nu ne miram. La Dinamo este clar. S-a trecut la o curatenie de primavara cu bataie mai lunga, \u00een timp. Poate ca aceasta operatiune trebuia declansata mai de mult. Adica \u00een noaptea aceea de la Cluj, c\u00e2nd s-a pornit \u201ecriza microbuzului\u201c. \u00cen fine, suntem \u2013 oarecum \u2013 curiosi sa vedem cum se va comporta Adrian Cristea \u2013 parasit acum si de ultima companioana de defilare. El, alintatul… \u201ePrint!\u201c Pai, dupa c\u00e2te am vazut la el, daca asa se cheama niste lenesi fotbalistici, tare rau am ajuns. Dar cel putin a fost sincer, recunosc\u00e2nd ca acest renume i se trage doar de la faptul ca i-a facut curte unei domnisoare care, \u00eentr-adevar, provenea dintr-o familie nobila.
\nDar, marea dilema se propaga din compararea sumelor prin care Andrei Cristea (un atacant bun si bine-crescut, plus golgheterul sezonului trecut) a fost transferat \u00een Liga a II-a, la Karlsruhe, ce lupta pentru evitarea retrogradarii, si aceea a lui Bogdan Stancu, ajuns pe malul Bosforului, la orgolioasa \u201eGalata\u201c. Ei bine, calculati si \u00eencercati sa \u00eentelegeti dumneavoastra. Eu nu pot! Andrei Cristea a adus \u00een visteria lui Dinamo cam 500 000 de Euro, pe c\u00e2nd Bogdan Stancu a fost cumparat cu 5 sau 6 milioane de aceeasi techini. Suma care se explica si prin abilitatea impresarilor, fratii Becali, dar si prin prezenta lui Gica Hagi la comanda bancii tehnice a echipei din Istanbul. Aceasta, \u00een ciuda traditiei si a palmaresului, a fost mai mult pe post de martora. Halal bacsis!
\nImediat \u00eemi revine \u00een minte felul \u00een care a g\u00e2ndit jocul echipei nationale, \u00een preliminariile pentru Campionatul Mondial din 2002, acest geniu fotbalistic al nostru. C\u00e2stigase la Budapesta cu 2-0! Ma g\u00e2ndesc si ce a \u00eensemnat aceasta victorie \u00een \u201edragostea\u201c ce leaga, si fotbalistic, popoarele noastre… Facuse bine echipa si chiar i-am spus, dupa joc: \u201eLas-o asa ca te va duce la victorie\u201c! Gica m-a aprobat, dar apoi am pierdut cu 1-0 \u00een Slovenia: schimbase trei piese, suficient la acest nivel, si totul s-a dat peste cap. A aparut cu Iencsi fundas dreapta!, l-a adus pe Sabau, din banda, mijlocas central!, si l-a postat pe Ghionea (obisnuit numai mijlocas central!) \u00een marginea unde evoluase p\u00e2na atunci numai Sabau. Si s-a ales praful! Ca si la Bucuresti, unde a fortat finalul cu 6 atacanti. Era imposibil sa \u00eentelegi ceva.
\nSi acum mi-e team\u00e3 ca nu cumva sa-l g\u00e2dile Aghiuta pe acest fost mare jucator al nostru. Ar fi pacat sa se repete istoria. Plus ca turcii, ca urmasi ai unui mare imperiu, nu stiu ce-i aceea iertare c\u00e2nd \u00eencerci sa te joci cu ei pag\u00e2neste. Aferim!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Si anul acesta, majoritatea echipelor din prima noastra divizie au luat, pentru pregatirea de iarna, drumul Antalyei. Numai unele dintre ele, mai multe ca \u00een anii precedenti totusi, au preferat sa execute acasa o prima parte a pregatirii, aceea numita a readaptarii. Acasa, adica la munte, \u00een cazul liderului \u201eOtelul Galati\u201c, sau la propria baza… Cite\u0219te mai mult »Aferim, Doamne!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2538,4705,4070,4706],"class_list":["post-6265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cornel-dinu","tag-otelul-galati","tag-rapid","tag-u-craiova"],"views":2196,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6265"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6265\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}