{"id":6257,"date":"2011-02-03T12:31:31","date_gmt":"2011-02-03T10:31:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6257"},"modified":"2011-02-03T12:32:22","modified_gmt":"2011-02-03T10:32:22","slug":"imperii-de-orez-si-campuri-ucigase","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imperii-de-orez-si-campuri-ucigase\/","title":{"rendered":"Imperii de orez si c\u00e2mpuri ucigase"},"content":{"rendered":"


\nPloua torential. E \u00eensa prea t\u00e2rziu sa contramandam masina care ne va duce \u00een jungla pentru a prinde apusul soarelui pe colinele care \u00eenconjoara templele din Angkor. Soarele disparuse de mult dupa perdele tropicale de apa care acopereau c\u00e2mpurile de orez, copacii si lianele padurii dese, siroind prin turnurile templelor parasite \u00een pam\u00e2ntul saturat de sezonul ploios care ar fi trebuit sa se fi \u00eencheiat de-acum. <\/strong><\/em>
\nUrcam pe o carare \u00eengusta taiata prin jungla, ploaia se \u00eenteteste, ni se afunda sandalele \u00een pam\u00e2ntul cleios, drumul pare sa nu se mai sf\u00e2rseasca, suntem uzi p\u00e2na la piele,\u00a0 pe l\u00e2nga noi trec calugari budisti fara nicio expresie, un grup de tineri \u00eenfasurati \u00een pelerine, turisti dezorientati, c\u00e2te un localnic care se misca rapid, semn ca stie bine locul.
\nAjungem \u00een v\u00e2rful dealului dar greul abia \u00eencepe. Ghidul, Sok, ne arata niste trepte de piatra \u00eenalte si alunecoase si ne spune ca ne asteapta sus \u00een turnurile templului de unde vom putea vedea panorama Angkorului si ne mai asigura ca ploaia se va opri cur\u00e2nd. \u00cel privim ne\u00eencrezatori. Dispare pe scara aceea la cer ca un liliac de noapte. \u00cen orice caz nu-mi amintesc sa-l fi vazut urc\u00e2nd treptele desi a ajuns primul \u00een v\u00e2rf. Deocamdata e ceata si fum, abia se vad scarile taiate inegal, foarte \u00eenguste, pe care noi le urcam \u00eencet si putin speriati.
\nC\u00e2nd am ajuns pe colina, ploaia \u00eentr-adevar s-a oprit si un curcubeu taia cerul pe deasupra junglei. Apusul e spectaculos datorita norilor, nu soarelui, ne spune Sok z\u00e2mbind. Iar silueta Angkorului, una dintre cele sapte minuni ale lumii, cel mai mare monument religios din toate timpurile, a aparut dintr-o data ca un castel urias de nisip desprins din norii portocalii prin care soarele se sparsese \u00eemprastiindu-se p\u00e2na \u00een c\u00e2mpurile de orez care \u00eenconjurau orizontul.
\nAngkor, capitala imperiului kmerilor, a \u00eenflorit \u00eentre secolele 9 si 13, \u00eencep\u00e2nd cu liderul hindus Jayavarman II care s-a autointitulat \u00een 802 \u201emonarh universal\u201c si \u201erege-zeu\u201c. Perioada de glorie \u00eencepe cu Regele Suryavarman II care dupa ce \u00eesi consolideaza pozitia politica prin campanii militare si o administratie puternica, \u00eencepe \u00een 1113 constructia Angkorului ca pe un mausoleu personal. Incitat \u00eensa de expansiunea Vaisnavismului \u00een India, a dedicat templul zeului Vishnu (zeul conservarii universului si protectorul creatiei) mai degraba dec\u00e2t lui Shiva (zeul distrugerii), \u00eendep\u00e2rt\u00e2ndu-se de traditia regilor khmeri. Constructia templului principal care dureaza p\u00e2na \u00een 1150 este impresionanta, cu ziduri\u00a0 exterioare de peste 700 de metri portretiz\u00e2nd cosmologia hindusa, cu turnuri suger\u00e2nd Muntele Meru \u2013 casa zeilor, cu pereti \u00eenalti interiori si un sant de apa exterior simboliz\u00e2nd muntii si oceanul. Pe canalele lacului Sap construite de khmeri cu peste o mie de ani \u00een urma a fost carata \u00een barci de bambus mai multa piatra dec\u00e2t au toate piramidele egiptene. Zidurile au fost decorate cu basoreliefuri \u2013 cele mai lungi din lume- reprezent\u00e2nd scene mitologice ori imagini din viata imperiului.
\nCu peste o mie de temple si aproape un milion de locuitori, Angkorul era mai mare dec\u00e2t Roma antica, cu un sistem de infrastructura complex care lega cei peste o mie de kilometri patrati ai celui mai \u00eentins oras preindustrial din lume. Dupa o serie de razboaie cu regatele vecine tailandeze si vietnameze, Angkorul este \u00eenghitit de regatul Ayutthaya\u00a0 iar \u00een 1432 va fi abandonat. Probabil din cauza unui dezastru ecologic. Templele au fost parasite, devastate si cu timpul invadate de jungla. Copacii si-au strecurat radacinile printre statui si turnuri, vegetatia a luat \u00een posesie constructiile sofisticate cre\u00e2nd o simbioza stranie si spectaculoasa \u00eentre ziduri de piatra\u00a0 si trunchiurile contorsionate ale copacilor batr\u00e2ni care au \u00eenghitit si deopotriva au protejat arhitectura. Peste civilizatia khmera s-a asezat \u00een secolul 12 budismul. \u00cen secolul 19 englezii au descoperit templele de la Angkor Wat \u00eentr-un amestec neasteptat de ruine sofisticate, lacasuri religioase cu statuile lui Budha decapitate, locuinte de lemn si o populatie bastinasa care se \u00eentorsese la viata primitiva.
\nVazut de pe colina \u00een lumina s\u00e2ngerie la apus, Angkor Wat pare resedinta unui urias adormit. \u00centunericul se lasa cu repeziciune si st\u00e2ncile din jur capata forme ciudate. Suntem singuri pe v\u00e2rful dealului si auzim cum jungla pulseaza \u00eenainte ca pasarile si animalele sa-si caute culcusul ori sa \u00eenceapa v\u00e2natoarea de noapte. Sok ne simte tensionati si pluseaza: pietrele din jurul templului fusesera puse acolo de luptatorii de gherila care au rezistat \u00een jungla p\u00e2na acum c\u00e2tiva ani. Peste tot se vad urme de gloante, urmele exploziilor, locuri bombardate si arse cu naplan. Cambodgia este o tara plina de rani. Ne-a privit atent si a adaugat: Vindecate.
\nAm cobor\u00e2t pe aceeasi poteca \u00eengusta, la lumina unei lanterne pe care Sok o scosese din m\u00e2neca. Atentie la serpi! ne-a mai spus si a izbucnit \u00eentr-un r\u00e2s copilaresc si tonic. Ne va lasa sa ne odihnim c\u00e2teva ore la un hotel \u00een Siem Reap, un orasel aflat la 6 kilometri, si la cinci dimineata ne va lumina drumul cu aceeasi lanterna pentru a prinde momentul \u00een care soarele rasare din spatele templului principal, un decor mirific al spectacolului naturii.
\nE \u00eenca \u00eentuneric dar soseaua care duce la complexul arheologic e neasteptat de aglomerata. Autobuze cu turisti, bicilete si tuk-tukuri, pelerini si budisti, iar pe marginea drumului maimute zglobii si semne de circulatie pe care nu le-am mai vazut nicaieri: \u201eatentie la elefanti\u201c. Biletele de intrare sunt si ele altfel dec\u00e2t oriunde: un fel de carte de identitate cu fotografia vizitatorului care se ia pe loc la casa, cu data zilei respective si imaginea Angkorului. Fiecare masina este controlata, fiecare vizitator verificat. Sok z\u00e2mbeste din nou: controale ar fi trebuit sa se faca de mult, dar mai ales la iesire. Din templele astea s-a furat enorm, statui, obiecte de cult, antichitati si bijuterii, si multe au luat drumul Occidentului.
\nTuristii se aliniaza tacuti pe l\u00e2nga zidurile templelor, \u00eesi pregatesc aparatele de fotografiat privind concentrati spre cerul care va \u00eencepe sa se lumineze \u00eencet, cu efecte dramatice, dezvaluind la poalele lui silueta de cenusa a Angkorului. Trag aer \u00een piept. Ai senzatia ca faci parte dintr-o experienta puternica \u00eentr-un loc unic. M-am simtit asa doar la Macchu Picchu, dar acolo natura e mai puternica dec\u00e2t omul, dec\u00e2t orice arhitectura, copleseste, te \u00eenalta si \u00een secunda urmatoare te striveste. \u00cemi voi petrece toata ziua hoinarind din templu \u00een templu, urc\u00e2nd trepte \u00eenguste \u00een capele, trec\u00e2nd poduri cu dragoni sculptati \u00een piatra, strecur\u00e2ndu-ma pe sub arcade si de-a lungul basorelifurilor, printre radacinile copacilor uriasi adapostind bucati de statui ori capete ale lui Budha. Am intrat \u00een \u201eorasul secret\u201c \u00een care regele traia cu concubinele sale si unde era interzis accesul strainilor. Palatul regal e \u00eenconjurat de un sant de apa larg c\u00e2t un lac, iar \u00een fata portilor principale se deschid ruinele unui stadion antic decorat magnific \u00een care aveau loc serbarile, jocurile de curte, circul si executiile. Vinovatii erau aruncati crocodililor iar dusmanii erau decapitati si capetele puse \u00een tepe. Dupa ploaia din seara precedenta, din pam\u00e2ntul moale ieseau cioburi de vase si tot felul de obiecte vechi, unele cu desenele intacte. Sok scormoneste cu v\u00e2rful umbrelei si \u00eemi promite ca \u00eemi va gasi un rubin sau un diamant, praf de aur sau topaze. Zidurile palatului regal fusesera batute \u00een\u00a0 pietre pretioase si \u00eenca si azi mai poti gasi comori \u00eengropte. \u00centre timp Sok scoate la suprafata cu v\u00e2rful umbrelei c\u00e2tiva dinti de rinocer si doua gloante.
\nDrumul prin jungla de la un templu la altul, dincolo de frumusetea lui, e plin de pericole. Sok \u00eemi arata un scorpion rosu veninos pe care era gata sa calc, un paianjen mare c\u00e2t palma care at\u00e2rna dintr-un copac pe marginea potecii \u00een care as fi putut intra cu capul sau \u00eenfasoara pe v\u00e2rful umbrelei un pui de cobra si \u00eel arunca \u00eentr-un tufis. Pare crescut \u00een jungla, recunoaste pasarile si animalele dupa sunete, stie c\u00e2nd va porni si c\u00e2nd se va opri ploaia. R\u00e2de frumos, cu tot corpul, nu poti ghici din fata lui senina prin c\u00e2te drame a trecut, \u00eenca de la 11 ani c\u00e2nd tatal\u00a0 fost ucis \u00een fata sa de kmerii rosii.
\n\u00centr-un fel, Cambodgia va ram\u00e2ne pentru mine legata de povestea lui Sok supravietuitorul, prizonier si martor al unei lumi care zeci de ani a fost sf\u00e2siata \u00een lupte de gherila, tragedii si cruzime, crime \u00een masa, lagare de reeducare, de munca, sau de exterminare. Asemeni eroului din \u201eC\u00e2mpuri ucigase\u201c, Sok vazuse de c\u00e2teva ori moartea cu ochii, a luptat \u00een razboi, a fost luat prizonier si trimis la reeducare \u00een Vietnam, a fost deportat \u00eentr-un lagar de munca fortata, a evadat, a lucrat apoi pentru ONU dezamors\u00e2nd bombe \u00een jungla,\u00a0 si a fost din nou capturat de gherilele lui Pol Pot, a devenit apoi preot budist si mai t\u00e2rziu ghid turistic\u2026Un destin dramatic si \u00eentortocheat ca acela al Cambodgiei.
\nDupa ce si-a c\u00e2stigat independenta fata de Franta \u00een 1953 sub regele Norodom Sihanouk, Cambodia a devenit monarhie constitutionala. Desi initial adoptase o politica a neutralitatii, pe masura ce Razboiul din Vietnam avansa, \u00eentre 1969 si 1973 Cambodgia a fost bombardata si invadata de trupele americane si vietnameze care luptau \u00eempotriva Viet Congului si Kmerilor Rosii, ajung\u00e2nd scena unui razboi s\u00e2ngeros cu peste un milion de refugiati si victime.\u00a0 \u00cen 1975, dupa retragerea americanilor, c\u00e2nd Kmerii Rosii\u00a0 au preluat puterea, tara ajunsese devastata de foamete. Regimul lui Pol Pot a evacuat orasele si a trimis toata populatia \u00een lagare de munca fortata \u00eencerc\u00e2nd sa refaca agricultura pe modelul secolului 11, au intrezis medicina vestica, au distrus temple si biblioteci, au ucis minoritati etnice, intelectuali si pe cei care purtau ochelari sau vorbeau limbi straine, cei mai v\u00e2nati fiind profesorii, medicii si avocatii.\u00a0 Aproape trei milioane de cambodgieni au murit datorita executiilor, foametei, sau bolilor. Si tragedia continua. \u00cen 1978 tara este invadata de trupele vietnameze si o grupare de st\u00e2nga, Frontul Salvarii,\u00a0 dezamagita de prestatia Kmerilor Rosii, preia puterea si instaureaza un stat pro-sovietic.
\n\u00cen anii \u201880 Kmerii Rosii sustinuti de Thailanda, SUA si Anglia continua sa controleze o mare parte din teritorii, astfel ca reconstructia tarii, profund afectata la toate nivelele, e imposibila. Abia \u00een 1991 ONU obtine mandat de \u00eencetare a focului si \u00eencepe negocieri cu refugiatii pentru dezarmare si instaurarea pacii. Sok, evadat dintr-un lagar de munca fortata, ajunge angajat al UNTAC (Autoritatea de Tranzitie a Natiunilor Unite \u00een Cambodgia) dar este capturat de\u00a0 Kmerii Rosii. Buna cunoastere a junglei si a mentalitatilor luptatorilor de gherila \u00eel ajuta sa fuga \u00eenca o data. Ironic, unul din unchii lui era membru al guvernului comunist \u00een cadrul monarhiei constitutionale reinstaurata \u00een 1993. Din pacate doar patru ani mai t\u00e2rziu are loc o lovitura de stat. Din 1997 \u00een Cambodgia se instaleaza stabilitatea politica si \u00eencep primele semne de refacere economica. Abia \u00een iulie 2010 \u00eensa, primul membru al Kmerilor Rosii este gasit vinovat de crime de razboi si condamnat la 19 ani \u00eenchisoare pentru crime \u00eempotriva umanitatii \u00een calitate de conducator al lagarului de exterminare S21.
\nAzi \u00een Cambodgia nu mai sunt batr\u00e2ni, iar \u00een manualele de istorie copiii nu mai \u00eenvata despre Pol Pot si regimurile criminale. Sub palaria de soare fata maslinie a lui Sok \u00eemi z\u00e2mbeste bl\u00e2nd:\u00a0 \u201eStii care e lectia supravietuirii? Sa uiti si sa ierti.\u201c Si \u00eemi dau seama ca daca \u00een alte parti ale lumii astea sunt doar invocate politic, oamenii acestia micuti si linistiti chiar au ajuns sa le traiasca, fortati sa supravietuiasca, si azi, \u00een conditii dure.
\nO tara plina de temple si de c\u00e2mpuri ucigase, Cambodgia mi se va aseza \u00een minte altfel dupa ce voi iesi la tara \u00een c\u00e2mpurile de orez, pe drumuri \u00eenguste serpuind printre plantatii de banane si papaya marginite de ape pline de nuferi si flori de lotus. Taranii trec \u00een care trase de boi pe ulite pietruite si \u00een jurul caselor simple forfotesc vaci costelive si gaini. Dintr-unul din aceste sate cu atmosfera patriarhala voi lua o barca mica si voi\u00a0 naviga pe lacul Sap spre asezarile lacustre din centrul tarii. O lume plutitoare se \u00eentinde c\u00e2t vezi cu ochii. Oameni care se nasc, traiesc si mor pe apa. Copiii merg la scoala \u00een barci, calugarii alunca spre temple, cafeneaua si magazinul general\u00a0 se leagana si ele pe ambarcatiuni mici. Apa da viata si \u00eenghite tot. \u00cen timpul musonului se umfla p\u00e2na aproape de veranda caselor suspendate pe piloni ca niste cocost\u00e2rici cenusii, iar \u00een sezonul uscat lacul scade si plaurii ies la suprafata fac\u00e2nd loc terenurilor fertile pentru cultivarea orezului.
\n\u00cemi petrec ultima seara \u00een Cambodgia \u00eentr-un bazar de noapte din centrul oraselului Siem Reap, d\u00e9j\u00e0 plin de hoteluri luxoase, restaurante cochete si numerosi turisti, majoritatea europeni. Sok r\u00e2de copilaros, ne \u00eembratiseaza si ne prezice ca vom reveni \u00een Cambodgia. Si probabil ca daca distanta nu ar fi at\u00e2t de mare, prezicerea i s-ar \u00eendeplini neasteptat de cur\u00e2nd.<\/p>\n

A doua zi dupa ce m-am \u00eentors din sudul Asiei aveam o \u00eent\u00e2lnire \u00een partea de sud a Manhattanului, aproape de Chinatown. Cu o zi \u00een urma ma aflam \u00een jungla Cambodgiei la aproape 30 de grade Celsius, iar \u00een New York venise deja iarna. \u00cen compartimentul de metrou era \u00eensa placut. Cumparasem \u201eNew York Times\u201c dar \u00eel tinea \u00eenca nedeschis pe genunchi. Priveam fetele din jur si ca \u00eentr-o halucinatie pe banchetele de vis \u00e0 vis calatorii erau toti asiatici. Dupa trei drumuri \u00een Asia ajunsesem sa pot distinge chiar \u00eentre japonezi, chinezi, si coreeni, \u00eentre tailandezi, indonezieni si filipinezi, \u00eentre vietnamezi si cambodgieni, lucru la fel de greu pentru noi ca si pentru asiatici carora li se pare ca toti albii seamana \u00eentre ei. \u00cen fata mea erau aproape toate etniile asiatice reprezentate O farsa a subconstientului? Calatoria, care \u00eenca ma obseda, prelungita mental? Am \u00eenchis ochii pentru c\u00e2teva secunde si i-am redeschis apoi brusc, cum faci uneori sa verifici realitatea ori sa \u00eenlaturi fanstasmele. Erau tot acolo. Si deodata am \u00eempietrit.\u00a0 Femeia din fata mea, o chinezoaica fara v\u00e2rsta, purta la g\u00e2t exact esarfa traditionala din matase cambodgiana pe care mi-o cumparasem din bazarul de noapte din Siem Reap.
\nMai bine sa citesc. Am deschis ziarul dar pe prima pagina m-a lovit titlul cu litere de-o schioapa: cea mai mare tragedie din Cambodgia \u00een ultimii 30 de ani de la caderea regimului Kmerilor Rosii. La Festivalul Apei care celebreaza sf\u00e2rsitul sezonului ploios din Phnom Penh, (la care ne paruse rau ca nu apucasem sa ne ducem!), se prabusise un pod. Peste 380 de morti si 760 de raniti. Unii s-au \u00eennecat, altii au fost calcati \u00een picioare. Asia e plina de sarbatori religioase si tot felul de festivaluri care aduna multimi uriase. Iar masurile de securitate sau infrastructura locurilor de multe ori nu pot face fata numarului enorm de particianti.
\nDesi e interzisa consumarea alcoolului pe parcursul sarbatorilor, de fiecare data se \u00eenregisteraza incidente. Nu pentru ca asiaticii ar fi mari consumatori, ci dimpotriva, din lipsa de obsnuinta combinata cu temperaturile ridicate. \u00cen India ne-am nimerit \u00een Jaipur \u00een timpul Festivalului elefantilor iar \u00een Varanasi \u00een zilele Holi, Festivalul culorilor, si \u00een amebele cazuri aveam sa aflam a doua zi ca fusesera morti si raniti. P\u00e2na la urma, toate calatoriile au riscul lor. Sa ai o karma buna nu e de neglijat. Si e placut sa te descoperi norocos dupa ce mergi \u00een locuri periculoase sau instabile. La scurt timp dupa ce fusesem \u00een Jaipur au explodat doua bombe \u00een centrul orasului. La fel \u00een Nepal. La doar o saptam\u00e2na dupa ce ne-am \u00eentors din Macchiu Picchu au fost mari alunecari de teren si accidente iar parcul arheologic s-a \u00eenchis pentru c\u00e2teva luni. Si daca ai noroc cu adevarat, \u00een calatorii vei avea si \u00eent\u00e2lniri ori \u00eent\u00e2mplari memorabile, dramatice ori anecdotice. Derulez experienta intensa avuta cu shamanul din Urubamba, \u00eent\u00e2lnirea cu mafiotul Dino din Sicilia, sau cu supravietuitorul Sok din Cambodgia. \u00cemi amintesc cum era sa ne \u00eenecam \u00een Str\u00e2mtoarea Magellan, sa fim \u00eenjunghiati \u00een Marakesh sau cum puteam fi muscati de scorpini \u00een jungla Angkorului \u2026
\nBucuroasa ca am scapat si de data asta, \u00eenchid ziarul. Ma uit amabila la chinezoaica de vis \u00e0 vis care poarta o esarfa cambodgiana exact ca a mea. Cobor \u00een Chinatown. Tarabele cu marfuri pe care le vazusem \u00een Laos sau Tailanda, aromele de dumplings si peste prajit \u00eemi lasa senzatia ca ma pot afla oriunde. De altfel, c\u00e2teva zile dupa ce m-am \u00eentors din Asia am continuat sa traiesc \u00eentre continente, dormind ziua si st\u00e2nd treaza noaptea sau nedormind deloc Cu matematica data peste cap, am descoperit \u00eensa formula nemuririi.
\nTotul a \u00eenceput dupa ce din Siem Reap am trimis un email \u00een America si am realizat ca ceea ce eu credeam ca tocmai se \u00eent\u00e2mplase \u00een ziua aceea, avea de fapt sa se \u00eent\u00e2mple (sau nu) a doua zi. \u00cen Asia era vineri si \u00een America joi. Diferenta de fus orar face ca orice calatorie \u00eentre cele doua continente sa fie una \u00een timp. Daca zbori din Est \u00een Vest c\u00e2stigi o zi. Daca ai zbura atunci continuu de la Est la Vest\u00a0 timpul ar sta pe loc? Sau, si mai rau, ar lua-o \u00eenapoi? Practic nu poti zbura doar de la Est la Vest, mi se poate replica, fara sa ajungi \u00een acelasi loc ori si sa pierzi tot ce ai c\u00e2stigat. Am si o solutie practica atunci: sa ne imaginam pe o p\u00e2rtie de ski. Urci cu telecabina \u00eencet \u00een v\u00e2rful muntelui si apoi \u00eeti dai drumul cu repeziciune \u00een jos. Tot asa, daca cerul ar fi o p\u00e2rtie, poti zbura cu avionul \u00een Est si cu o naveta spatiala \u00eenapoi spre Vest. Timpul ar sta pe loc sau ar fi mereu acelasi. La fel ca si noi. Ideea e s\u00e3 zbori mereu \u00een directia buna. Poate ca de fapt am descoperit nu doar formula nemuririi, ci si pe cea a tineretii vesnice? Ce e \u00eensa sigur e ca tineretea are de-a face cu calatoriile si curiozitatea de a descoperi locuri si culturi noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ploua torential. E \u00eensa prea t\u00e2rziu sa contramandam masina care ne va duce \u00een jungla pentru a prinde apusul soarelui pe colinele care \u00eenconjoara templele din Angkor. Soarele disparuse de mult dupa perdele tropicale de apa care acopereau c\u00e2mpurile de orez, copacii si lianele padurii dese, siroind prin turnurile templelor parasite \u00een pam\u00e2ntul saturat de… Cite\u0219te mai mult »Imperii de orez si c\u00e2mpuri ucigase<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4698,4697,4699],"class_list":["post-6257","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jungla","tag-templele-din-angkor","tag-vacanta-in-jungla"],"views":2334,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6257","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6257"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6257\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}