{"id":6243,"date":"2011-02-03T12:22:17","date_gmt":"2011-02-03T10:22:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6243"},"modified":"2011-02-03T12:22:30","modified_gmt":"2011-02-03T10:22:30","slug":"in-cautarea-spectacolului-adevarat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-spectacolului-adevarat\/","title":{"rendered":"\u00cen cautarea spectacolului adevarat"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Mai ramasese foarte putin ca versiunea Operei Nationale Bucuresti de concert-spectacol a operei verdiene \u201eCei doi Foscari\u201c sa fie transformata \u00eentr-o autentica noua productie. Exista decorul, minimalist conceput, existau costume pentru coristi si pentru aproape toti solistii. Autoarea scenografiei si proiectiilor grafice, Adriana Urmuzescu. Asa-zisa regie semnata de Anda Tabacaru-Hogea s-a limitat, probabil, la intrarile si iesirile eroilor, corului. Ar mai fi fost nevoie doar de \u00eenvatarea \u201epar coeur\u201c a partiturii, de miscare scenica. Cu minimum de efort, s-ar fi bifat o noua montare, completa, care ar fi valorizat munca de asimilare a lucrarii si buna calitate muzicala cu care a fost prezentata publicului. N-a fost sa fie!<\/strong><\/em><br \/>\n\u201eCei doi Foscari\u201c nu face parte dintre slagarele maestrului de la Busseto si nici dintre operele de tinerete cu larga circulatie, precum \u201eNabucco\u201c sau Macbeth\u201c, \u201eErnani\u201c sau \u201eAttila\u201c. Se \u00eenscrie \u00eensa \u00eentre compozitiile \u201eanilor de galera\u201c, cum se exprima chiar Verdi, \u00een care cristalizarile \u2013 \u00een special de dramaturgie, dar si vocale \u2013, i-au stat \u00een atentie. Desi inspirat de piesa omonima de teatru a lui Byron, \u201eCei doi Foscari\u201c ramane o \u00eensiruire de arii (\u00eensotite invariabil de cabalette), duete, tertete, cvartete si coruri, a caror \u00eenlantuire vizeaza mai mult performanta vocala \u00een expunerea minunatei melodici decat consistenta dramaturgica. Tocmai de aceea, o regie ar fi adus vigoare si teatralitate \u00eentr-un opus nu tocmai inovator din punct de vedere al scriiturii si, \u00een general, al conceptiei.<br \/>\nRecunoastem \u00een vocalitatea rolului principal feminin, Lucrezia Contarini, dificulatile extreme ale tesaturilor unor Abigaille (\u201eNabucco\u201c), Odabella (\u201eAttila\u201c) sau Lady Macbeth, cu agilitati mergand pana \u00een registrul \u00eenalt si excese de forta. Sunt partituri din care compozitorul, odata cu renuntarea la coloratura dramatica, si-a extras sevele pentru definirea \u00een timp a ceea ce s-a statuat drept \u201esoprana verdiana\u201c, o voce lirico-spinta de culoare densa si generoasa, cu mari capabilitati de cantilena acuta, fluida, \u00een piano si pianissimo.<br \/>\nLa debutul \u00een rol, Silvia Sorina Munteanu si-a adaugat un nou personaj din galeria celor de care aminteam. \u00cei mai ramane doar Odabella, spre a-si desavarsi panoplia \u00een teritoriul verdian \u201edrammatico d&#8217;agilit\u00e0\u201c. Daca merg \u00eenapoi \u00een timp, cu greu gasesc soprane romance cu asemenea realizari&#8230; legendara Lucia Bercescu, Abigaille acum peste 60 de ani&#8230;<br \/>\n\u00cen cantul Silviei Sorina Munteanu am regasit stralucirea de glas, acel \u201esquillo\u201c pretios fara de care autenticitatea talmacirii partiturilor italiene de orice fel este precara, am apreciat cursivitatea piano-legato a cavatinelor, incisivitatea atacurilor. Soprana a evoluat ascendent pe parcursul serii si micile duritati \u00een registrul acut (cabaletta din actul I, actul al II-lea) s-au transformat \u00een sonoritati majestuoase, dominatoare peste ansambluri, \u00een finalul concertato al actului secund sau \u00een ultimele pagini ale operei, scena mortii dogelui Francesco Foscari.<br \/>\nSi daca performanta Silviei Sorina Munteanu era previzibila, surpriza a venit din partea solistului Operei bucurestene, mexicanul Hector Lopez, \u00een rolul fiului dogelui, Jacopo Foscari, sot al Lucreziei. Progresul tenorului \u00een abordarea convenabila a stilului verdian s-a dovedit remarcabil si, mai mult decat atat, glasul a castigat \u00een omogenitate si focalizare, simtul frazei si accentuarii ei i s-a dezvoltat iar preocuparile pentru nuantari de detaliu sunt evidente. Ma refer la unele mezzevoci cu care a \u00eenzestrat pasaje din actul al II-lea. Vocea lui Lopez are moliciuni \u00een cantilena si patina eroica \u00een cabaletta, lirismul sau intrinsec deplasandu-se acum catre spinto, un bun \u201eapproach\u201c pentru spiritul partiturii, clar \u00eenscrisa \u00een linia tenorala tipica a compozitorului&#8230;<br \/>\nLa fel ca si portativele baritonale ale lui Francesco Foscari ce apartin marilor roluri de&#8230; tati verdieni, asa cum fusese anterior Nabucco si cum urmau sa fie, mai tarziu, Miller, Stankar (\u201eStiffelio\u201c), Rigoletto, Germont, Simon Boccanegra, Egberto (\u201eAroldo\u201c) si Amonasro. Poate tocmai generozitatea si caldura paterna au fost vesmintele care au lipsit timbralitatii lui Eugen Secobeanu, altminteri solida, penetranta si cu buna expunere a frazelor. Este un artist pe care Opera Nationala se poate baza. Dozajul fortelor \u00een spectacol i se va ameliora, asa \u00eencat desenele melodice complicate si dificile ale ariei din actul al III-lea sa nu-l oboseasca.<br \/>\nConcentrarea extrema a compozitorului pe cele trei tipuri de voci a facut ca basul, Jacopo Loredano, desi cheie \u00een trama, sa nu beneficieze de pagini importante. L-a interpretat, cu placuta voce, Mihnea Lamatic.<br \/>\n\u00cen decisiva masura, succesul serii s-a datorat si sefului de orchestra Iurie Florea, artizan al unei exemplare pregatiri muzicale (nu-l uit nici pe dirijorul corului, reputatul Stelian Olariu) si care a condus cu tempi mobili, evitand lancezeala discursului.<br \/>\nAsadar, impresii bune la Opera. Potrivita distributie da \u00eendreptatite sperante pentru viitoare abordari verdiene. Totusi, pe cand transformarea reprezentatiei cu \u201eCei doi Foscari\u201c \u00eentr-un spectacol adevarat?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mai ramasese foarte putin ca versiunea Operei Nationale Bucuresti de concert-spectacol a operei verdiene \u201eCei doi Foscari\u201c sa fie transformata \u00eentr-o autentica noua productie. Exista decorul, minimalist conceput, existau costume pentru coristi si pentru aproape toti solistii. Autoarea scenografiei si proiectiilor grafice, Adriana Urmuzescu. Asa-zisa regie semnata de Anda Tabacaru-Hogea s-a limitat, probabil, la intrarile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-spectacolului-adevarat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cen cautarea spectacolului adevarat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4687,145],"class_list":["post-6243","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cei-doi-foscari","tag-opera-nationala-bucuresti"],"views":1601,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6243","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6243"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6243\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6243"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6243"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6243"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}