{"id":6240,"date":"2011-02-03T12:19:56","date_gmt":"2011-02-03T10:19:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6240"},"modified":"2011-02-03T12:20:36","modified_gmt":"2011-02-03T10:20:36","slug":"muzeul-in-franciza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-in-franciza\/","title":{"rendered":"Muzeul \u00een franciza"},"content":{"rendered":"

Am mai avut ocazia sa discut despre ideea de marca (sau cum prefera unii sa spuna, cu un vocabular mai saracut \u00een limba rom\u00e2na, brand) pentru muzee. Marile muzee, de la Ashmolean la Ermitaj, au ajuns marci si sunt at\u00e2t de faimoase, \u00eenc\u00e2t ar putea sa supravietuiasca \u00eenca multi ani \u00een fata vizitatorilor, fara sa mai faca eforturi importante; notorietatea le este suficienta, pentru a atrage public.<\/strong><\/em>
\nAsa cum era de asteptat, ideea de a utiliza renumele unui muzeu pentru a multiplica efectele si a crea o retea mondiala de muzee av\u00e2nd aceeasi marca, dupa modelul firmelor multinationale, extinse \u00eenca de la \u00eenceputul secolului XX la nivel mondial, a venit din sfera privata. Fundatia Solomon R. Guggenheim, creata \u00een 1937, a deschis primul \u201emuzeu\u201c (de fapt, o excentrica galerie, \u00een care au fost expuse lucrari de Kandinsky, Bauer si Nebel, \u00eentre altii) la New York, \u00een 1939, iar muzeul care i-a adus faima mondiala, cel proiectat de Frank Lloyd Wright, a fost inaugurat abia \u00een 1959. Dupa doar unsprezece ani, prin donatia pe care Peggy Guggenheim a facut-o Fundatiei (palatul venetian Venier dei Leoni si \u00eentreaga sa colectie, cu lucrari de Br\u00e2ncusi, Duchamp si Pollock, pe l\u00e2nga multi altii), se puneau bazele unei retele mondiale de muzee Guggenheim. Muzeul venetian a fost deschis \u00een 1985, iar urmatorul pas, cel al muzeului din Bilbao, imaginat tulburator de marele arhitect american Frank Gehry si inaugurat \u00een 1997, a avut darul nu doar de a consolida prima \u201emultinationala\u201c a muzeelor din lume, ci si de a scoate unul dintre cele mai importante orase ale Tarii Bascilor din marasmul economic \u00een care intrase la \u00eenceputul deceniului 9. \u00cen acelasi an, Fundatia deschidea \u00eenca un muzeu, de dimensiuni mult mai modeste, la Berlin. Probabil, \u00eensa, ca cel mai semnificativ moment al trecerii la o g\u00e2ndire cu adevarat mondialista, demna de cea a companiilor multinationale (adica acele companii care au un actionariat at\u00e2t de divers din punct de vedere al cetateniei si rezidentei firmelor, \u00eenc\u00e2t locul si tara \u00een care se afla sediul companiei nu mai au nici o relevanta), a fost cel reprezentat de un adevarat joint venture, pe care Guggemheim l-a realizat cu Ermitajul, pentru a deschide, \u00een 2001, \u00eentr-un cazino din Las Vegas (probabil, nu \u00eent\u00e2mplator, a fost ales cazinoul din Venetian Resort Hotel pentru acest mic muzeu), Muzeul Guggenheim Ermitaj. A fost un semn ca si pentru universul muzeelor Razboiul Rece s-a \u00eencheiat cu adevarat, si ca lumea a intrat \u00eentr-o noua era. \u00cencepuse mondializarea muzeelor.
\nAmerica a atras, magnetic, si alte mari muzee. Luvrul a deschis, \u00een 2006, un fel de filiala a sa la Muzeul High, din Atlanta. Orasul care gazduise o editie a Jocurilor Olimpice de vara, dar mai ales sediul unor importante companii care au devenit, ele \u00eensele, adevarate simboluri ale Statelor Unite (Coca Cola, Delta Airlines si CNN), a avut ambitia de a aduce Europa \u00een America, chiar daca numai pentru aproape patru ani, c\u00e2t a durat experimentul existentei acelei \u201eramuri\u201c a muzeului francez \u00een metropola din Georgia.
\nFara \u00eendoiala, \u00eensa, ca Emiratele Arabe Unite, prin \u00eendraznetul proiect cultural initiat la Abu Dhabi, constituie, \u00een momentul de fata, cel mai remarcabil exemplu pentru ceea ce \u00eenseamna transformarea marilor muzee \u00een echivalentele culturale ale companiilor multinationale. Pe insula Saadiyat, \u00een imediata apropiere a litoralului capitalei emiratului, a fost proiectat un urias complex cultural si turistic. Pe l\u00e2nga diverse alte facilitati culturale (sali de spectacole si de expozitii, centre pentru conferinte etc.), muzeele sunt, bine\u00eenteles, vedetele complexului. Pe l\u00e2nga sediul noului muzeu national, \u00eenchinat memoriei primului presedinte al Emiratelor, seicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, motiv pentru care \u00eei va si purta numele, se vor afla, cu sedii permanente, un muzeu Guggenheim si un muzeu Luvru. Norman Foster, Frank Gehry, Jean Nouvel, Zaha Hadid si Tado Andao sunt printre arhitectii care si-au pus semnaturile pe proiectele deja realizate. Emiratul se afla \u00een negocieri cu alte doua muzee, Ermitajul si Muzeul Britanic pentru o eventuala deschidere a unor sedii permanente si ale acestor alti giganti ai muzeelor, pe insula. Muzeele nu vor functiona chiar \u00een regim de franciza, pentru ca gazdele nu detin suficient de multe competente pentru a administra eficient asemenea institutii. Vor exista consilii de administratie mixte, dar expertii vor fi angajati exclusiv pe baza unor concursuri internationale. Totusi, ceea ce va reusi sa creeze insula Saadiyat va fi impresia ca acolo sunt str\u00e2nse toate minunile lumii, iar \u00een centrul acestora se vor afla marile muzee. Nu stiu c\u00e2t de bogate, din punct de vedere strict cultural, vor fi salile acestor muzee; nu stiu \u00een ce masura administratorii de la New York, Paris, St. Petersbug sau Londra vor fi gata sa transporte \u00een Golf capodoperele pe care le adapostesc \u00een sediile principale. Dar este cert ca muzeele vor avea succes, pentru ca ceea ce se va exporta, \u00eenainte de orice, va fi marca acestor muzee.
\nDesigur, nu neaparat dragostea pentru frumos i-a facut pe arabi sa investeasca zeci de miliarde de euro \u00een acest proiect, ci speranta transformarii Emiratelor \u00eentr-o oaza turistica, aceasta fiind singura sansa de mentinere a nivelului ridicat de trai \u00een tara, dupa ce rezervele de petrol se vor fi epuizat. Putin importa, \u00eensa, care a fost motivatia profunda a proiectului. Ceea ce strategii de la Abu Dhabi, sfatuiti de o liota de consilieri \u00een dezvoltare economica din lumea larga, au \u00eenteles cu claritate este faptul ca muzeele reprezinta o sansa pentru prosperitate si, tocmai de aceea, \u00een centrul efortului constructiv din insula au fost puse aceste institutii de cultura, si nu mall-urile sau parcurile de distractii; evident, acestea din urma nu lipsesc, dar ele sunt doar adiacente actului cultural.
\nDin pacate, strategii rom\u00e2ni nu par sa g\u00e2ndeasca similar. Atunci c\u00e2nd am avut sansa, \u00een 2006, sa discut cu celebrul director al Fundatiei Guggenheim, Thomas Krens, am sperat sa \u00eel pot convinge sa se g\u00e2ndeasca la deschiderea unui muzeu din lantul \u00eenceput la New York la Bucuresti. Mi-a spus ca mai avea, \u00een acel moment, peste o suta de cereri din lumea \u00eentreaga si ca doua lucruri ar putea convinge consiliul de administratie al Fundatiei sa ia Rom\u00e2nia \u00een calcul: un proiect coerent, asumat de Guvern si de Primaria Capitalei, si cel putin o suta de milioane de euro ca investitie din partea rom\u00e2na. Din pacate, nici una dintre conditii nu a putut fi \u00eendeplinita, iar negocierile nu au mai demarat. \u00cen Rom\u00e2nia, \u00een continuare, investitia \u00een cultura, fie ea francizata sau nu, nu este considerata rentabila. La Cluj, de exemplu, cea mai importanta investitie a momentului este stadionul construit (complet iresponsabil) \u00een centrul orasului, \u00een vreme ce planurile consiliului judetean pentru desfiintarea muzeelor existente sunt discutate cu febrilitate. Normal: regii asfaltului si imobiliarelor nu cred sa fi intrat, \u00een ultimii patruzeci de ani, \u00een vreun muzeu din Rom\u00e2nia. Va trebui sa mai asteptam.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am mai avut ocazia sa discut despre ideea de marca (sau cum prefera unii sa spuna, cu un vocabular mai saracut \u00een limba rom\u00e2na, brand) pentru muzee. Marile muzee, de la Ashmolean la Ermitaj, au ajuns marci si sunt at\u00e2t de faimoase, \u00eenc\u00e2t ar putea sa supravietuiasca \u00eenca multi ani \u00een fata vizitatorilor, fara sa… Cite\u0219te mai mult »Muzeul \u00een franciza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4685,4684,4149,4686],"class_list":["post-6240","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-branduri-de-muzee","tag-marci-de-muzee","tag-muzeu","tag-renume-muzeu"],"views":1767,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6240"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6240\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}