{"id":6228,"date":"2011-02-03T12:04:24","date_gmt":"2011-02-03T10:04:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6228"},"modified":"2011-11-08T18:43:11","modified_gmt":"2011-11-08T16:43:11","slug":"%e2%80%9eun-premiu-national-nu-poate-fi-apanajul-unui-cerc-inchis%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eun-premiu-national-nu-poate-fi-apanajul-unui-cerc-inchis%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eUn premiu national nu poate fi apanajul unui cerc \u00eenchis\u201c"},"content":{"rendered":"

Gellu Dorian \u00een dialog cu Cornelia Maria Savu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

La doua decenii de la prima decernare, Premiul National de Poezie ,,Mihai Eminescu” \u00eencepe sa contureze o veritabila Institutie a Premiului Literar. Scriitorul si jurnalistul Gellu Dorian a reusit sa contrazica spusa pe romaneste\u00a0 ca la noi minunile dureaza trei zile.
\nProiectul cultural pe care l-a initiat si pe care \u00eel conduce are traditie, e viu, are valoare si stil. Si e o adevarata proba de descentralizare \u00een domeniu. Un manager priceput, exigent si tenace a mutat, de douazeci de ani \u00eencoace centrul poeziei autohtone la marginea (dar ce margine!) numita Botosani.<\/em><\/strong><\/p>\n

Cornelia Maria Savu: Cum arata piata premiilor literare romanesti dupa doua decenii de libera initiativa manageriala \u00een domeniu?<\/em>
\nGellu Dorian:<\/strong> Arata, din pacate, nu prea bine. Ai impresia ca sunt mult mai multi premianti decat scriitori, daca este sa ne referim si la celelalte genuri literare, pe langa premiile oferite poetilor. Pare a fi o moda, ba poate chiar o cutuma preluata de la festivalul de trista amintire \u201eCantarea Romaniei\u201c, cand toti creatorii trebuiau premiati. Nu exista localitate din Romania, \u00een care apare o revista, sa nu se dea de cateva ori pe an premii. Ele acopera orgolii locale, mangaie vanitati de veleitari, care, apoi, dau buzna spre caile de afirmare si consacrare. si din pacate afirmarea \u00een spatiul literaturii romane este \u00eenteleasa gresit de catre acesti insistenti, crezand ca aceste premii \u00eei ajuta sa intre \u00een Uniunea Scriitorilor, intrare care, pasamite, le-ar conferi nu stiu ce merite si o valoare de necontestat. \u00censa, desigur, aceste premii nu conteaza, nu sunt luate \u00een seama de cei ce iau asemenea decizii. Dar ele, din pacate, fac parte din \u201epiata premiilor literare romanesti\u201c, cum o numesti. Libertatea, deci, a preluat o cutuma a vietii artisitice comuniste, \u00een care \u00eencap tot felul de actiuni de acest fel. Prin urmare, aceasta piata arata extrem de aglomerata si, din aceasta cauza, foarte prost. Apar reviste care promoveaza o lume fals literara, dar extrem de activa, care trebuie sa-si confirme si legitimeze existenta prin astfel de premii, lume asezata pe glorii locale, pe aprecieri ale unor oficialitati care au nevoie, ca regii, de poetii curtii, de adulatori si oportunisti. \u00censa, asa cum am spus, ele nu conteaza. Cateva premii, putine la numar, si asta este bine, conteaza. Din pacate, printre ele, premiile Academiei Romane si-au pierdut din importanta si ecou: ele nu mai sunt ravnite si nici nu se fac ecoul celor mai bune aparitii editoriale, ci satisfac cercuri sau sunt rodul unor conjuncturi. Ele ar trebui sa fie cele mai importante, pentru ca sunt girate de cel mai \u00eenalt for de cultura al unei tari. \u00censa nu este deloc asa. \u00cenainte de 1989 aceste premii reprezentau chiar o confirmare a valorilor si mai putin o mangaiere a unor orgolii si, mai ales, o rasplatire a unor cercuri apropiate decidentilor. Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania par a fi cele care, cu adevarat, prin seriozitatea juriilor si miza institutiei care le da, sunt \u00eenca foarte ravnite. Cine trece pe acolo \u00eenseamna chiar ca primeste o recunoastere a cotei sale de valoare. Ele sunt girate, cum am spus, de o institutie unanim recunoscuta, chiar daca uneori contestata de unii al caror apanaj este pozitia de \u201eGica Contra\u201c. O institutie, \u00een acest sens, a devenit si Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c, ajuns la douazeci de ani de existenta, institutie care pune pe piata premiilor literare de la noi cel mai ravnit premiu, este adevarat, doar printre poeti. Cred ca acestea ar putea fi si institutiile care trebuie sa asigure girul marilor premii literare de la noi. Cum o fac, ramane la latitudinea fiecareia. Mai pot fi luate \u00een calcul si premiile unor reviste literare de reala recunoastere, de traditie sau de noua impunere \u00een viata culturala. si aici pot fi amintite revistele: \u201eConvorbiri literare\u201c, \u201ePoesis\u201c, \u201eViata Romaneasca\u201c, \u201eLuceafarul de dimineata\u201c, \u201eContemporanul-ideea europeana\u201c, \u201eRamuri\u201c si \u00eenca vreo cateva care acorda anual, \u00een cadrul unor manifestari, premii (ce-i drept, uneori cam multe, tot pentru a mangaia pe unii, pe altii). De asemenea, Premiile Prometheus ar putea fi si ele incluse pe piata premiilor literare (macar \u00een ceea ce priveste valoarea lor pecuniara!), \u00eensa ele au un caracter mixt, acordandu-se pentru mai multe domenii. La fel, premiile de la sfarsit de an ale \u201eRomaniei literare\u201c, pentru cea mai buna carte, sunt ravnite de cei care \u00eesi pun cartile pe masa pentru asa ceva. O plaja destul de larga, dupa cum se vede, \u00eensa, chiar si asa, prin ecoul acestor premii, literatura romana nu se ridica \u00een atentia masei largi de cititori, ba nici \u00een cea a criticilor literari, care nu mai fac analize ample asupra operei premiantilor, ci, de cele mai multe ori, ignora astfel de distinctii, ca si cum n-ar fi. Nu mai vorbim de ecoul acestor premii \u00een afara granitelor literaturii romane.<\/p>\n

C.M.S.: Cum a aparut si cum reuseste sa continue proiectul cultural Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c?<\/em>
\nG.D.: <\/strong>O scurta istorie a acestui premiu am publicat acum, la a XX-a editie, \u00eentr-o carte \u00een care am explicat cum a aparut ideea acestui premiu si ce pasi s-au facut pana la recunoasterea lui. Imediat dupa decembrie 1990, a existat din partea unui personaj, al carui nume nu vreau sa-l pronunt aici, intentia (si chiar realizarea, oferind un premiu national cu numele lui Mihai Eminescu unei anonime, bagatelizand importanta acestuia!), care, asa cum a compormis totul, dorea sa-si bata joc si de un astfel de brand. si astfel, \u00een 1991, s-a nascut la Botosani, cu sprijinul primariei de aici, dar si cu eforturile lui Laurentiu Ulici, caruia i-a placut ideea si s-a tinut de ea pana la tragica lui disparitie. Deci s-a nascut Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c, sub laurii caruia sunt deja primii douazeci de mari poeti romani contemporani: opera lor, dar acum si colectia \u00een care sunt prezenti fiecare cu cate o carte (\u00een afara de Mircea Dinescu, care si-a amanat aparitia pentru acest an, credem!) stau marturie afirmatiei mele, afirmatie legitimata de un juriu national, format din mari critici literari, pe care este bine sa-i amintim aici, de la \u00eenceput pana \u00een prezent: Laurentiu Ulici, Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Marian Papahagi, Al. Calinescu, Daniel Dimitriu, Petru Poanta, Ion Pop si Nicolae Manolescu. Un astfel de gir da si greutatea incontestabila a acestui premiu, ceea ce l-a facut atat de ravnit printre poetii nostri contemporani. Reusita lui consta \u00een seriozitatea cu care este organizat, de la sondajele pentru nominalizari la jurizare si gala de decernare. De la an la an au crescut exigentele si impunerea \u00een constiinta nu numai a lumii literare, ci si a \u00eentregii societati romanesti.<\/p>\n

C.M.S.: Dupa ce au primit acest premiu poetii laureati s-au aflat mai apasat \u00een atentia mass-media si a publicului cititor? \u00cei cauta editorii? Scriu despre ei cu mai mare frecventa criticii literari?<\/em>
\nG:D.:<\/strong> Daca un astfel de premiu s-ar fi dat \u00een Franta, de exemplu, cum se dau, de altfel, peste tot, \u00een Spania, \u00een Portugalia, \u00een Italia, \u00een Germania si asa mai departe, dar dau exemplul Frantei, \u00een special, ecoul lui ar fi fost altul, atat din punct de vedere al mass-media cat si din punct de vedere al editorilor care ar fi sarit peste laureat cu contracte si alte lucruri care l-ar fi scos \u00een evidenta. Goncourt sau Gallimard \u00een Franta financiar nu \u00eenseamna nimic, \u00eensa impactul de presa si cel de editare a operei sunt imense. Nu stiu daca si la poeti sau numai la prozatori. \u00cen fine, Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c se acorda \u00een Romania si, din punctul de vedere al presei, fie cea cotidiana fie presa literara, audio sau video, nu \u00eensa si online, care \u00eesi face cu prisosinta datoria, uneori chiar gresind din prea mult zel, stam destul de slab. La o singura editie, cea din 1998, cand a luat premiul Stefan Augustin Doinas, am reusit o transmisie \u00een direct pe TVR. \u00cen rest, au fost \u00eenregistrari si stiri mai mult sau mai putin obiective si la zi. Presa literara, \u00een afara de revistele \u201eHyperion\u201c si \u201ePoesis\u201c, \u00een ultima vreme si \u201eTimpul\u201c din Iasi, mai toata s-a redus la doar o stire pasagera si mai putin la o analiza mai amanuntita a evenimentului, a operei laureatului. \u00cen ultima vreme \u201eRomania literara\u201c publica si interviuri sau chiar analize critice ale operei poetului laureat. Cotidianele au o alta politica: cer informatii doar despre sumele de bani, daca s-au \u00eentamplat cumva incidente si asa mai departe. \u00censa evenimentul \u00een sine nu are ecoul pe care il merita.<\/p>\n

Din alt punct de vedere, poetii laureati, cei care stiu sa-si faca lobby-ul necesar, au facut tot ce trebuie ca ecoul \u00eencoronarii lor cu laurii acestui premiu sa fie unul pe masura. Noi, ca organizatori, de asemenea, facem tot ce ne sta \u00een putinta ca ecoul sa fie de fiecare data unul pe masura importantei deja recunoscute a acestui premiu.<\/p>\n

C.M.S.: Laureatii pentru Opera Prima au \u00eenceput sa confirme sperantele investite \u00een ei?<\/em>
\nG.D..: <\/strong>Deja suntem la a treisprezecea editie consumata, iar numarul poetilor care au primit acest premiu a depasit douazeci, pentru ca la unele editii au fost acordate cate doua premii sau chiar trei. Unii au confirmat si sunt prezente remarcabile \u00een viata literara de la noi. Altii, poate mai parcimoniosi cu imaginea lor sau din alte motive, sunt doar simple amintiri. Nu dau nume, pentru ca aici oricand ordinea valorilor se poate schimba, unii dintre ei fiind foarte tineri si cu promisiuni certe de a iesi de la an la an cu noi aparitii care sa-i confirme sau sa-i infirme.<\/p>\n

C.M.S.: Crezi ca Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c e un pas \u00eenainte spre o reala Institutie a Premiului Literar \u00een Romania, o institutie pe care, din pacate, n-o avem \u00eenca?<\/em>
\nG.D..:<\/strong> \u00cen sine institutia exista. Asta a fost si dorinta regretatului Laurentiu Ulici, care a fost foarte legat de acest premiu si de ideea crearii la Botosani a unei astfel de institutii. Toti membrii juriului vorbesc \u00een interventiile lor de aceasta institutie. Deci daca se vorbeste, \u00eenseamna ca exista. Sediul ei moral este la Botosani. Caracterul ei nu este unul local, ci national. Nu este o insititutie cu acte \u00een regula, cu hotarare judecatoreasca, ci este o institutie cu fapte \u00een regula, cu o istorie si o realitate de necontestat, o institutie care traieste \u00een constiintele celor care sunt legati de ea. Evident ca acum, cu existenta acestei colectii, care face viabila continuitatea, palpabila, aceasta institutie a Premiului National de Poezie va trebui sa-si gaseasca si legitimitatea fizica, \u00een asa masura ca asigurarea cadrelor \u00een care ea sa se manifeste sa fie una pe care sa nu o clatine nicio bataie de vant. Se fac demersuri \u00een acest sens. Dar, fara nicio \u00eendoiala, insititutia Premiului National de Poezie exista prin \u00eensasi existenta unei traditii de douazeci de ani, ceea ce-i confera speranta existentei si \u00een continuare.<\/p>\n

C.M.S.: \u00centr-o lume pornita cu grabire spre globalizare, \u00een care cultura de supermarket (fastculture, daca vrei) da, cu insistenta si consecventa, lovituri grele culturii critice \u2013 si cu concursul mass-media \u2013 premiile literare vor mai avea o relevanta reala? Sau vor ramane apanajul unui cerc \u00eenchis, consumandu-si importanta pentru cunoscatori si \u00eentre cunoscatori?<\/em>
\nG.D.:<\/strong> Prin definitie, un\u00a0 premiu national nu poate fi apanajul unui cerc \u00eenchis, indiferent de agresivitatea culturii de supermarket sau de alte cutume care doresc ca un astfel de premiu sa fie asezat si \u00een vitrinele celor care nu-l merita. E bine ca exista si o astfel de cultura, care defineste o societate de consum, \u00een care nu avem cum sa nu existam. Diferenta o fac tocmai perenitatea, traditia, si nu efemeridele viu colorate care ne trec prin fata ochilor continuu, ziua si noaptea Dar nu trebuie sa ne lasam intimidati de agresivitatea unei astfel de \u201eculturi\u201c. Ea se trece de la sine, se repeta \u00een alte forme, cu alte scopuri, dar ar fi bine sa nu ia locul culturii adevarate, de traditie, cu valente identitare \u00eentr-o lume care tinde spre globalizare, traditie care accepta inovatia si experimentul numai daca acestea tin de valoare, nu de improvizatie. Numai asa premiile literare au relevanta \u00eentr-o astfel de lume, cand \u00eesi asuma batalii cu ofensivele de tot felul, cand ies deasupra acestora prin evidente care nu pot fi ignorate. Premiul National de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c putea oricand fi \u00eenghitit de astfel de tendinte, fie venite din partea intereselor politice, fie din partea unor agresivitati locale, provinciale, pe care cei care s-au ocupat de organizarea lui le-au ignorat sau l-au respins cu severitate pana la inexistenta lor.<\/p>\n


\n<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gellu Dorian \u00een dialog cu Cornelia Maria Savu   La doua decenii de la prima decernare, Premiul National de Poezie ,,Mihai Eminescu” \u00eencepe sa contureze o veritabila Institutie a Premiului Literar. Scriitorul si jurnalistul Gellu Dorian a reusit sa contrazica spusa pe romaneste\u00a0 ca la noi minunile dureaza trei zile. Proiectul cultural pe care l-a… Cite\u0219te mai mult »\u201eUn premiu national nu poate fi apanajul unui cerc \u00eenchis\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4675,4674,4673,4676],"class_list":["post-6228","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gellu-dorian","tag-premiul-literar","tag-premiul-national-de-poezie-mihai-eminescu","tag-proiecte-culturale"],"views":4467,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6228","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6228"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6228\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6228"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6228"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6228"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}