{"id":6216,"date":"2011-02-03T11:13:42","date_gmt":"2011-02-03T09:13:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6216"},"modified":"2011-02-03T11:13:55","modified_gmt":"2011-02-03T09:13:55","slug":"moartea-parafina-%e2%80%93-%e2%80%9edictionar%e2%80%9c-robert","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/moartea-parafina-%e2%80%93-%e2%80%9edictionar%e2%80%9c-robert\/","title":{"rendered":"Moartea parafina \u2013 \u201edictionar\u201c Robert"},"content":{"rendered":"

PoeTii mei \u2013 2010 (II)<\/strong><\/p>\n

Nu doar optzecistii consacrati au dat carti bune \u00een anul \u00een care politistii au dat cu sapca de pam\u00e2nt (va mai aminiti versul lui Ioan Es. Pop \u2013 \u201epesemne ca era-n divort pe atunci pen’ ca si-a luat deodata \/ cununa de spini si-a tr\u00e2ntit-o jos ca pe-o caciula\u201c?), ci si nouazecistii la care tinea, ca generatie, at\u00e2t de mult Laurentiu Ulici. Mentorul a plecat, gruparea s-a spart si ea, mai ales dupa moartea lui Cristian Popescu \u2013 dar ce, optzecistii mai sunt aceiasi dupa disparitia lui Mircea Nedelciu? Ram\u00e2ne sa se sustina fiecare prin scrisul sau.<\/strong><\/em><\/p>\n

De fiecare data c\u00e2nd caut sa dibuiesc \u00een ce zona ar putea campa poezia vreunui poet contemporan, cu staif sau nu, \u00eemi vine \u00een minte un poem al lui Montale, facut anume parca pentru a da cu tifla celor care se straduiesc sa \u00eencartiruiasca poetii \u00eentr-un gen, \u00eentr-o grupare sau \u00een vreo rasa anume: \u201e\u00cenca din zorii secolului se discuta \/ daca poezia e \u00eenauntru sau \u00een afara. \/ \u00cent\u00e2i a \u00eenvins \u00eenauntrul, apoi a contraatacat cu tarie \/ afara si dupa mai multi ani s-a ajuns la un forfait \/ care nu poate tine pentru ca afara \/ e \u00eenarmata p\u00e2na-n dinti\u201c.
\nCine ar fi crezut ca Robert Serban va fi vreodata de partea \u201e\u00eenauntrului\u201c? Sau m-am grabit cu etichetarea? Asa-mi trebuie daca vreau s-o fac pe taxonomul, dar uite, sunt oameni care cred \u00eenca \u00een faptul ca poetul timisorean e si acum cu \u201eafara\u201c, ca-n vremea c\u00e2nd turna graffitiurile din \u201eOdyssex\u201c. Sa se \u00eensele ei, sa fiu eu \u00een eroare? Vom trai si vom vedea.
\nSerban parea \u2013 pare, \u00eenca, n-a scapat de tot -, predestinat sa publice poeme de furor al juventutii \u00een \u201eNoua literatura\u201c, ca poet oficial al noului curs literar (nu valutar, fireste!). Bine, deja de la \u201eCinema la mine-acasa\u201c tonul poemelor sale devine rutinat, \u00een acceptia unei slefuiri a textului care te duce cu g\u00e2ndul ca meseria lui secreta, dupa cea de baschetbalist, ar fi aceea de ebenist. Ebenistii, se stie, sunt tipii care creeaza lucruri mici, gratioase, din lemn, cu care rom\u00e2nii, amatori de mobila gen Casa Poporului, nu au ce face.
\nC\u00e2nd deodata, el publica \u201eMoartea parafina\u201c (\u201eCR\u201c, 2010), un volum de versuri care \u2013 cel putin aparent \u2013, rupe cu tonul sau de t\u00e2nar atlet al poemului care executa si-n somn slamdunk-uri si face piruete sub panou pentru a impresiona majoretele care asteaptat autografe \u00een fata vestiarului.
\nCu noul volum aparut, Robert Serban intra mai decis \u00een faza asumarii unei poetici care lasa \u00een urma stilul joculatoriu, fitele stilistice, artificiile de v\u00e2rsta. Ceva grav i se asterne pe chip si o umbra pluteste deasupra poemelor, aceea a copilariei recuperate prin amintirea unor figuri tutelare: Bunicul, Bunica si\u00a0 curtea de la tara \u00een care, ca-ntr-o diorama gasita pe marginea drumului, vedem catelusii Samantei, lanul de porumb, marul ciupercinesc, mreana legendara din apa Jiului, vacanta de vara \u00een care aventurile se petrec inclusiv \u00een podul casei (apropo, o fi scris vreun poet rom\u00e2n un volum dedicat \u201epodului casei\u201c din copilarie?), dar si un prezent \u00een care copilul care-i intra \u00een viata \u00eei redescopera amintiri uitate, toate pe un fond al \u201e\u00eenvatarii\u201c de moarte. Acestea, plus apasarea care vine din \u201einima beznei\u201c, ar fi obsesiile acestui volum remarcabil de simplu ca sintaxa, intuitionist \u00een masura \u00een care autorul face un racord, o punte subtila \u00eentre cele trecute si viitoare, \u00eentre cele ce se vad si cele ce doar fosnesc nevazute. Ca, de exemplu, \u00een poemul \u201eSa fac acelasi lucru\u201c: \u201eSa fi avut trei ani \/ c\u00e2nd am vazut pe strada o femeie \/ cum se opreste \/ \u00eesi duce m\u00e2na la frunte \/ la cosul pieptului \/ la umarul drept \/ si la umarul st\u00e2ng \/ am crezut atunci \/ ca a cules ceva cu degetele \/\/ am alergat acasa \/ m-am trezit \u00een fata oglinzii \/ n-aveam nimic de luat \/ nici de pe frunte \/ nici de pe tricoul cu care eram \u00eembracat \/ asa m-a gasit tata \/ \u00eencerc\u00e2nd sa prind ceva cu m\u00e2na dreapta \/ orice \/\/ m-a m\u00e2ng\u00e2iat pe cap dar nu mi-a spus nimic \/ am aflat mai t\u00e2rziu \/ ca femeia \u00eenfipsese \u00een ea patru cuie \/ si ca venise vremea \/ sa fac si eu acelasi lucru\u201c. E un scenariu ingenios montat, acela al intrarii copilului \u00een taina celor nevazute, un soi de crucificare bl\u00e2nda, nedureroasa, \u00eensa cu at\u00e2t mai grava, mai apasatoare. De altfel, serenitatea poemelor sale este constant dublata de o gravitate care lasa o impresie de fermitate si densitate la lectura ce \u00eentiparesc \u00een mintea unei eventual cititor un soi de farmec al resemnarii, dupa care nu se mai poate nimic. Copilaria e dusa si \u00een restul timpului ne jucam fara chef rolurile de adulti constiinciosi.
\nAr fi \u00eensa prea simplu daca Robert Serban ar fi scris doar \u201eAmintiri din copilarie\u201c! Cum Creanga nu poate fi egalat, iar \u201eHarry Potter\u201c a fost scris, ce-i mai ram\u00e2ne poetului timisorean? Glumind, am putea spune ca mainimic. Si totusi, el reinventeaza cu armele copilului de odinioara o \u201elume a pl\u00e2nsului ce nu se vede\u201c, cum ar spune poetul, face un bungeejumping \u00een \u201einima beznei\u201c \u2013 si aici este marea calitate a volumului sau: curajul unei descensiuni \u00een pliurile \u00eentunecate ale vietii, \u00een \u00eentunericul unde se regaseste pe sine cu adevarat, \u00een teribila imersiune a constiintei care stie ca viata\/moarte e un binom deloc maniheist, mai degraba un cub Rubik cu tot at\u00e2tea posibilitati de rezolvare pe care cineva le-a programat pentru tine. \u201eCe stii tu sa faci pe \u00eentuneric?\u201c este \u00eentrebarea exentiala pe care si-o pune orice poet bun care \u201escoate cuvintele din poem\u201c, constient ca forta sa vine din inexprimabilul care ne motiveaza, adesea irational, gesturile, alegerile, luptele si initierile \u2013 fara ca prin asta sa dea apa la moara mistagogilor de ocazie.
\n\u201eMinunatele replici de dupa\u201c este o arta poetica implicita a volumului de fata, chipul din acest moment al lui Robert Serban (nu cel din fotografia z\u00e2mbitoare de pe coperta, de star de cinema), pe fata caruia se asterne \u00eencet o melancolie de cinefil \u00een asteptarea marii vibratii planetare: \u201eviata-mi pare o vechitura de film rusesc \/ cu cadre largi \/ monotone \/ prin care mai trece c\u00e2te-un personaj \/ ce vorbeste-n dodii \/ se misca nefiresc \/ si trasneste a moarte \/\/ ce altceva as vrea? \/ nu mai sunt nici eu t\u00e2nar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ma \u00eenteapa la inima \/ pantofii mi-au ramas la fel de botiti ca anii trecuti \/ fiindca nu ies niciunde \/ nicaieri \/ de mult trebuia sa vina un cutremur \/ care sa aduca sf\u00e2rsitul \/ dar nu asta ma intereseaza \/ nu asta tot astept \/ ci replicile \/ minunatele replici de dupa\u201c.
\nCum 2012 se apropie, poate ca poetul va putea asista \u00eenc\u00e2ntat si la \u201eminunatele replici de dupa\u201c, dar ceea ce trebuie sa stie e ca, asa cum ne asigura e.e. cummings \u00eentr-un superb poem al sau, chiar \u201ede s-ar sf\u00e2rsi dorintele si lumea toata \/ un poem va pluti auriu.\u201c
\nAcum, dupa ce a performat ca atlet imberb pe terenurile rapide ale \u201eOdyssex-ului\u201c, dar si \u00eentr-un home-movie \u00een care era actor principal, poetului nu i-a ramas dec\u00e2t sa aspire, \u00een viitoarele carti, la o viziune ampla ca un roman rusesc! E tot ce mai poate si trebuie sa faca un poet dupa ce \u201ecorabia beata\u201c, sarmana poezie, a luat destula apa la bord \u2013 \u00een epoca romancierilor, a eseistilor si a directorilor de opinie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PoeTii mei \u2013 2010 (II) Nu doar optzecistii consacrati au dat carti bune \u00een anul \u00een care politistii au dat cu sapca de pam\u00e2nt (va mai aminiti versul lui Ioan Es. Pop \u2013 \u201epesemne ca era-n divort pe atunci pen’ ca si-a luat deodata \/ cununa de spini si-a tr\u00e2ntit-o jos ca pe-o caciula\u201c?), ci… Cite\u0219te mai mult »Moartea parafina \u2013 \u201edictionar\u201c Robert<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4669,4668,1779,4666,4665,4667],"class_list":["post-6216","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinema-la-mine-acasa","tag-noua-literatura","tag-laurentiu-ulici","tag-mircea-nedelciu","tag-poezie-romaneasca-actuala","tag-robert-serban"],"views":1932,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6216","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6216"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6216\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6216"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6216"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6216"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}