{"id":6209,"date":"2011-02-03T11:07:42","date_gmt":"2011-02-03T09:07:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6209"},"modified":"2011-02-03T11:08:55","modified_gmt":"2011-02-03T09:08:55","slug":"doua-portrete-spirituale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-portrete-spirituale\/","title":{"rendered":"Doua portrete spirituale"},"content":{"rendered":"<p><strong>Eugen Ionescu<\/strong><\/p>\n<p>Marin Diaconu a publicat recent un studiu amplu (480 de pagini) despre profilul spiritual al lui Eugen Ionescu\u00a0 (1). O carte-document, un studiu laborios si prob, \u00een fine, un studiu bibliografic de referinta \u00een care, cine vrea, poate sa afle tot ce a scris \u00een romaneste Eugen Ionescu si cam tot ce s-a scris despre om si opera lui \u00een presa si \u00een carti din 1927 pana azi. Asemenea cercetari pozitiviste se fac, \u00een vremea noastra, din ce \u00een ce mai rar, nu atat pentru ca noua critica a discreditat metoda universitarilor eruditi, ci pentru ca nu mai exista specialisti \u00een acest domeniu si nici nu sunt semne ca vor aparea \u00een viitorul apropiat. Cum am scris si altadata: ce tanar se apuca, \u00een economia noastra de piata, sa faca bibliografia unui mare scriitor si, daca a \u00eentocmit-o, cine i-o publica? Si daca, totusi, gaseste pe cineva sa i-o publice, cine se intereseaza de ea?<br \/>\nAcestea fiind circumstantele, merita toate laudele efortul si priceperea D-lui Marin Diaconu pentru ca a dus la capat acest remarcabil \u201eprofil spiritual\u201c. Profilul vine dupa ce autorul a publicat \u00een \u201eCaiete critice\u201c scrierile lui Eugen Ionescu ramase \u00een presa timpului (scrieri necunoscute pana acum de alti cercetatori), a scos o editie aproape completa a operei lui Mircea Vulcanescu si a publicat mai multe carti de si despre Constantin Noica si Cioran. Este, indiscutabil, cercetatorul cel mai avizat al acestei generatii intelectuale numite cand generatia \u00een pulbere, cand generatia criterionista sau generatia trairista, cand, pur si simplu, \u201egeneratia &#8217;30\u201c&#8230; Mai potrivit mi se pare sa-i punem pe acesti tineri intelectuali din anii &#8217;20-&#8217;30, nelinistiti, revoltati, decisi sa impuna primatul spiritului \u00een lumea romaneasca si sa construiasca o Romanie culturala bazata (\u00een gandirea lui Mircea Vulcanescu si a profesorului sau Nae Ionescu) pe ortodoxia taraneasca, sa-i punem, zic, sub semnul existentialismului.<br \/>\nCum se plaseaza Eugen Ionescu \u00een acest tablou de generatie? Este ceea ce am discutat, cu toate documentele \u00een fata (documente, deseori, schimbatoare, opinii fluctuante, pozitii ideologice si morale uneori radical opuse) \u00een \u201eTanarul Eugen Ionescu\u201c (2009). Atitudinea atipica a negationistului din \u201eNu\u201c\u00a0 se poate vedea si \u00een volumul de fata care, pe langa o ampla cronologie biografica, \u00eensumeaza si o biografie exhaustiva a scrierilor romanesti ale lui Eugen Ionescu si a receptarii sale critice. Este o opera stiintifica remarcabila, absolut necesara \u00een istoriografia romaneasca, \u00een fine, o carte \u00eentocmita de un om \u00eenvatat, devotat si prob. Dl. Marin Diaconu are pregatire filosofica si, printr-un exercitiu \u00eendelungat, cunoaste azi mai bine decat oricine evolutia acestei generatii care a pus \u00een discutie modelele si mentalitatile lumii romanesti. Unii de pe pozitii ideologice de stanga (Petre Pandrea, de pilda, sau \u2013 pana la un punct \u2013 Eugen Ionescu), altii \u2013 simpatizand cu extremismul de dreapta (Eliade, Cioran, Noica). Consecintele se cunosc. O istorie literara sau o istorie a miscarii ideologice interbelice trebuie sa mentioneze cu exactitate toate aceste cauzalitati, fluctuatii, derapaje \u00een interiorul unei generatii de tineri insurgenti decisi, \u00een punctul de plecare, sa scoata cultura romaneasca din inertiile si marginalitatea ei.<br \/>\nDar Eugen Ionescu? Autorul lui \u201eNu\u201c circula mai degraba, cum am precizat, pe partea stanga a ideologiei europene, dar, \u00een esenta, el ramane un spirit independent, un franc-tirreur si, \u00een 1939, publica \u00een \u201eViata Romaneasca\u201c o scrisoare \u00een care respinge \u00een chip radical si revolutia bolsevica\u00a0 si revolutia nationalista (de dreapta), ideea lui fiind ca orice revolutie este o anticamera a dictaturii. O previziune ce s-a dovedit, mai tarziu, exacta, din pacate. Tanarul Ionescu este de partea umanismului european si, \u00eentr-un rand, \u00eembratiseaza cauza umanismului crestin (personalismul) \u00een care \u00eesi regaseste credinta lui \u00een valorile europene, dar si spiritul sau religios&#8230;<br \/>\nToate acestea le putem afla, \u00een complexitatea si adancimea lor spirituala, atunci cand vom avea \u00een fata, stranse \u00eentr-un volum sau doua, toate cele aproape 1 500 de pagini scrise \u00een limba romana de Eugen Ionescu si risipite prin publicatiile din perioada 1927-1946&#8230; O editie, asadar, completa a scriitorului Eugen Ionescu pe care sper s-o poata face \u00eentr-o zi, cine altcineva daca nu Marin Diaconu, autorul acestui remarcabil \u201eprofil spiritual\u201c, care va intra, nu am nici o \u00eendoiala, \u00een biblioteca oricarui istoric literar.<\/p>\n<p><strong>Lucian Blaga<\/strong><\/p>\n<p>Un profil spiritual indirect poate fi scos si din \u201eJurnalele\u201c Corneliei Blaga-Brediceanu, \u00eengrijite si comentate de Dorli Blaga\u00a0\u00a0 (2). Ea face mai \u00eentai o biografie a mamei sale, aducand date inedite despre familia Bradicenilor, mici boieri olteni adusi de Maria Tereza \u00een Banat si \u00eennobilati. Coriolan Brediceanu, bunicul Corneliei, avocat, a intrat \u00een politica si s-a remarcat \u00een Parlamentul de la Budapesta. Bunicul matern, Constantin Radulescu, era fiu de preot, a urmat gimnaziul \u201epiarist\u201c la Timisoara si a terminat Politehnica de la Budapesta, devenind la 23 de ani inginer-sef al Timisoarei&#8230; Este ales de trei ori primar al orasului Lugoj.<br \/>\nToate acestea le aflam, repet, din studiul biografic \u00eentocmit de Dorli Blaga, aducand astfel \u00een prim-plan un personaj care a trait toata viata \u00een umbra unui mare poet. Cornelia Blaga-Brediceanu, personajul \u00een discutie, este o femeie cultivata, face la \u00eenceput studii de medicina si \u00een 1919 face parte din delegatia romana la Conferinta de la Paris, condusa de I. I. Bratianu (si, \u00een sectiunea pentru Transilvania, de Alexandru Vaida-Voevod). O recomandase unchiul sau, Caius Bradiceanu. O fotografie din aceasta epoca arata o femeie tanara, frumoasa si distinsa, foarte eleganta, cu un profil energic, stand imperial pe un fotoliu&#8230; Dintr-o\u00a0 fotografie anterioara (din 1918), facuta la Viena, ne priveste, \u00eentr-un decor romantic, aceeasi tanara distinsa si supla, cu capul acoperit de o palarie impunatoare&#8230;<br \/>\n\u201eJurnalele\u201c (din 1919, 1936-1939, 1939-1940, 1959-1960) aduc informatii noi despre aceasta tanara instruita si meticuloasa, devotata afectiv si despre spiritul unui mare creator. Fragmentele din 1919 o arata traversand Italia, \u00eentr-o mica evadare din Paris, admirand statuile lui Leonardo si Garibaldi, gustand vin rosu de Chianti, \u00eenmarmurita de emotie cand ajunge la Verona lui Romeo si Julieta. Nu se pastreaza din aceasta epoca, ne avertizeaza Dorli Blaga, scrisorile poetului catre Cornelia. Le-ar fi distrus chiar ea, de teama viitorilor biografi. Paginile din 1936 sunt scrise la Viena si Berna, unde Lucian Blaga, \u00eensotit de familia lui (aparuse \u00eentre tip Dorli), se afla \u00eentr-un post diplomatic. Relatarile diaristei sunt sobre, exacte, fara divagatii sentimentale. Dorli imagineaza o piesa de teatru \u00een care actorii sunt papusile ei, Lucian a \u00eenceput sa scrie sistemul sau filosofic (a redactat deja \u201eEonul dogmatic\u201c), Cornelia merge la biblioteca Universitatii si cauta cartile de care filosoful are nevoie, \u00een fine, sistemul filosofic (\u00eenceput cand s-a nascut Dorli), creste odata cu ea&#8230;<br \/>\nBlaga, sprijinit de Puscariu, lupta pentru obtinerea unei catedre la Universitatea din Cluj, iar cand apare un nou ministru, are mari greutati la Legatia din Viena, \u00een fine, familia se muta la Berna&#8230; Cornelia bate la masina ceea ce scrie Blaga si, \u00eentr-un rand, pregateste lista de lucrari ale filosofului pentru concursul ce-l asteapta la Cluj. Acolo, secretarul de stat Goanga \u00eel vrea pe Liviu Rusu, nu pe Blaga, \u00een fine, ca totdeauna, ocuparea unui post universitar provoaca lupte acerbe \u00eentre intelectualii romani. La Berna, Blaga se \u00eemprieteneste cu scriitorul Hugo Marti, aici i se jucase, \u00een 1929 \u201eMesterul Manole\u201c. Blaga este, politiceste, \u201etitulescian\u201c si, din aceasta pricina, are dificultati cu adversarii celebrului diplomat&#8230; Calm, ordonat, puternic determinat intelectual, Blaga continua sa-si redacteze sistemul filosofic, si jurnalul Corneliei ne anunta ca este aproape \u00eencheiata \u201eTrilogia culturii\u201c. Ideea ei este ca filosofia blagiana este creatia Bernei. Altfel spus, aici a gandit si aici a fost inspirat filosoful spatiului mioritic.<br \/>\nO pagina remarcabila din acest jurnal pe sarite si uneori cenzurat chiar de autoare este aceea despre discursul de receptie al lui Blaga la Academia Romana (5 iunie 1937). Cornelia Blaga n-a asistat, dar a notat, ulterior, ceea ce i-a povestit poetul si ceea ce a citit \u00een presa din tara. Iata ce noteaza ea, Joi, 10 iunie: \u201eIeri dimineata s-a \u00eentors Lucian din tara, destul de obosit, dar multumit si bine dispus. Ziua \u00eentreaga mi-a povestit \u00eentamplarile prin care a trecut. Triumful de la Academie a fost mai mare decat mi-am putut \u00eenchipui. \u00centreaga generatie tanara, de toate culorile politice, e profund satisfacuta de cuvintele regelui. \u00cen schimb, batranii din Academie au plecat capetele, cand regele a spus ca \u00abfelicita Academia pentru alegerea lui Blaga\u00bb. N. Iorga a venit la sedinta solemna cu un teanc de volume noi de-ale lui, pe care voia sa le prezinte regelui cu aceasta ocazie. Ulterior, Lucian a aflat de la prieteni ca, \u00een timp ce-si tinea el discursul, Iorga soptea mereu cate ceva \u00een urechea vecinului, ca sa devieze atentiunea. Dar publicul asculta cu \u00eencordare. Iar regele sorbea de-a dreptul fiecare cuvant ce-l rostea Lucian s\u201eElogiul satului romanesc\u201ct. \u00cen raspunsul lui, Petrovici a \u00eencercat sa strecoare oarecari perfidii, dar regele, \u00eentr-un discurs pe care l-a pregatit \u00een scris, dupa ce citise acasa atat cuvantarea lui Lucian, cat si raspunsul, a dat o replica zdrobitoare lui Petrovici, identificandu-se cu desavarsire cu punctul de vedere al lui Lucian. Dupa ce a terminat regele, Iorga a exclamat: Daca avem asa oameni mari \u00een Academie, atunci eu nu mai am ce cauta aici, si-a luat volumele si a plecat; nici n-a mai asistat la partea a doua a solemnitatii: inaugurarea aripii noi a Academiei. Trecand pe langa el, Lucian l-a auzit spunand: am sa-i arat eu acestui domn, regelui, ca mai exista un Nicolae Iorga \u00een tara, iar \u00een antreu s-a oprit cu niste academicieni batrani si le-a spus: \u00abdiscursul regelui \u00eenseamna apologia pornografiei si a obscuritatii\u00bb; atunci academicienii vadit plictisiti de terorismele lui Iorga s-au \u00eentors spre Lucian si l-au felicitat calduros. Deosebit de dragut s-a purtat cu Lucian marele neurolog Gh. Marinescu, tot asa si Mehedinti, Lupas si \u2013 bine\u00eenteles \u2013 Sextil. Fiind la Gh. Marinescu la masa, a venit vorba despre meschinariile lui Iorga care nu-i poate ierta nici chiar lui Marinescu celebritatea mondiala. Lupas i-a istorisit ca anul trecut, cand s-a pus la vot alegerea lui Lucian, Iorga s-a dus pe rand la fiecare academician si i-a spus: sa nu-l voteze pe Blaga ca e complet nebun. Si despre mine s-a spus ca sunt nebun, dar eu v-am dovedit ca nu sunt. Lupas i-a raspuns: lasa, d-le profesor, ca va dovedi si Blaga ca nu-i nebun\u201c.<br \/>\nInteresanta, amuzanta, memorabila \u00een aceasta scena, este reactia lui Nicolae Iorga. O criza de gelozie \u00een mediul academic. Nu-i singura si nici cea mai primejdioasa care s-a produs. Cronicarul o \u00eenregistreaza cu oarecare umor. Din \u00eensemnarile ulterioare, retinem amanuntul ca poetul intra \u00een posesia unei chiunte la Bistrita, unde-si petrecea vacantele si ca devotata Cornelia, persoana din umbra, consulta antologiile de poezie engleza pentru a-i procura poemele pe care Blaga vrea sa le traduca. Face aceasta operatie fara sa se planga. Citeste piesele de teatru scrise de omul cu care s-a \u00eensotit pe viata si, din cand \u00een cand, \u00eesi permite sa faca aprecieri estetice: \u201e\u201cTulburarea apelor\u201c \u2013 zice ea \u2013 o \u00eenflacarare a spiritului (&#8230;), celelalte sunt numai exercitii\u201c. \u00cei place Yeats, Eliot si Matthew Arnold&#8230; Refuza cu obstinatie, nu se stie de ce, sa reciteasca \u201eMesterul Manole\u201c. Comentatoarea jurnalului (Dorli Blaga) da o explicatie: \u201emama simtea ca a fost zidita \u00een opera Tatalui meu, ca poate opera era mai importanta decat ea; \u00eentr-adevar nu putea citi aceasta piesa\u201c. O explicatie simbolica, o justificare prin mitul jertfei necesare creatiei. De ce nu? Sigur este ca aceasta Penelopa \u00eenvatata si cu gust artistic nu abandoneaza calea ei si continua sa bata la masina, organizeaza un dosar de presa, \u00eenregistreaza comentariile criticilor, din cand \u00een cand noteaza cate o remarca a poetului, ca de pilda: \u201eenergia mea nu este o energie a vointei, ci o energie a pasiunii\u201c sau: \u201enumai elanul metafizic conteaza \u2013 toate metafizicele sunt caduce\u201c etc.<br \/>\nCe-i interesant (si ce-i, \u00een fond, admirabil) \u00een aceste jurnale fragmentate, abandonate, reluate, iar abandonate, este faptul ca diaristul (ma rog: diarista), nu se plange niciodata de \u201emuzele\u201c poetului, despre care aminteste, din loc \u00een loc, editoarea si comentatoarea jurnalului, foarte informata, Dorli Blaga, fiica&#8230;. Atitudine rara \u00een diaristica, atunci cand este vorba de viata intima a unui cuplu celebru. Sa ne amintim de \u00eensemnarile Sofiei Andreevna\u00a0 si de teribilele ei crize de gelozie&#8230; Publicate recent \u00een Franta, am observat (din presa), ca notele ei acide despre genialul si dificilul ei sot, Lev Tolstoi, au un mare succes de public. \u00censemnarile intime ale Corneliei Blaga-Brediceanu sunt de o maxima discretie la acest capitol. Nu vrea, s-a remarcat, sa reciteasca \u201eMesterul Manole\u201c, dar continua sa paseasca, pana la sfarsit fara zgomot si fara vanitati \u00een umbra creatorului, notand \u00een caietul ei secret (atat cat este) mica istorie care \u00eensoteste biografia unui mare poet. Penelopa banateanca stie sa ierte si sa rabde&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Eugen Ionescu Marin Diaconu a publicat recent un studiu amplu (480 de pagini) despre profilul spiritual al lui Eugen Ionescu\u00a0 (1). O carte-document, un studiu laborios si prob, \u00een fine, un studiu bibliografic de referinta \u00een care, cine vrea, poate sa afle tot ce a scris \u00een romaneste Eugen Ionescu si cam tot ce s-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/doua-portrete-spirituale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Doua portrete spirituale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4659,273,915,4661,4660],"class_list":["post-6209","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalele-corneliei-blaga-brediceanu","tag-eugen-ionescu","tag-lucian-blaga","tag-marin-diaconu","tag-scrierile-lui-eugen-ionescu"],"views":1873,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6209","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6209"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6209\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6209"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6209"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6209"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}