{"id":6203,"date":"2011-02-03T11:04:24","date_gmt":"2011-02-03T09:04:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6203"},"modified":"2011-02-03T11:04:38","modified_gmt":"2011-02-03T09:04:38","slug":"rituri-de-trecere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rituri-de-trecere\/","title":{"rendered":"Rituri de trecere"},"content":{"rendered":"

Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal)<\/em>, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2010, 112 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

In cronica sa (\u201eV\u00e2rstele poeziei\u201c, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 42, 5 noiembrie 2010, p. 7), referitoare la \u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c, Cosmin Ciotlos observa ca: \u201eNimeni n-a facut p\u00e2na acum pe poezia lui Liviu Ioan Stoiciu exercitii de close reading\u201c. Am prins imediat manusa aruncata si mi-am zis ca trebuie sa fiu eu cel dint\u00e2i care se incumeta sa realizeze ceea ce au evitat altii. Si nici nu este at\u00e2t de greu, tin\u00e2nd cont de faptul ca filozofia de compozitie a scriitorului, consemnata pe manseta copertei a treia, se reflecta in practica literara: \u201eIn versurile mele nu fac dec\u00e2t sa tin cont de aceasta realitate a pragului. Asa percep eu realitatea, innoita natural, fragmentar (subinteleg\u00e2nd insa intregul ei, fie si suprarealist, abrupt, rupt): in secvente, elegii, ipostaze, videoclipuri, arte de avangarda. Daca suntem ceea ce g\u00e2ndim, n-ar trebui sa fiu luat si eu asa cum sunt? Am ars, intr-o viata de om, etape la masa de scris, in regula acestei g\u00e2ndiri \u00abpe prag\u00bb\u201c. Intrebarea strecurata in citatul precedent se dovedeste retorica, av\u00e2nd in vedere ca formula creatoare motiveaza identitatea poetica far\u00e2mitata, legata cu benzi adezive in tentativa de a-si clarifica problemele. \u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c reprezinta un ceremonial de trecere, generat de principiul antinomiilor ireconciliabile.
\nArtistul se rupe de restul constiintei sa-si redob\u00e2ndeasca luciditatea, sa-si explice dificultatile prin care trece. Dedublarea nu seamana cu dialogul intre je si moi, intre acel autre postulat de Rimbaud si omul biografic. Discursul functioneaza polifonic. Poetul isi vorbeste si aude glasuri. Asista la sfadirea trupului cu duhul, la g\u00e2lceava nebunului intelept cu semenii, la damnarea sa. Sa vedem cum isi regizeaza Liviu Ioan Stoiciu dramele. Pentru inceput, sa luam ca exemplu poemul din deschidere \u2013 \u201eBati la portile celor cinci\u201c (p. 9) \u2013 conceput ca un rit funerar: \u201eazi te simti bine, iti esti exterior, esti fericit,\/ parca nu esti tu. Bati pe r\u00e2nd, la\/ cele cinci porti, sa ti se deschida, trupul zice: \u201eDa,\/ poftiti\u201c, dar nu, cel ce te iubeste nu-ti\/ deschide, degeaba insisti \u2013 pleci sau vii, Vale-Deal?\/ te intreaba sufletul si tu nu\/ stii ce sa raspunzi. Te retragi in afara,\/ te regrupezi, nu te poti concentra destul, \u201einseamna\/ ca n-a sosit sorocul\u201c\u201e. Vale-Deal, personimul inventat de Liviu Ioan Stoiciu, este un avatar al lui Ianus bifrons. Cele doua chipuri nu se impaca niciodata, dar nu supravietuiesc dec\u00e2t lipite de aceeasi axa. C\u00e2nd una r\u00e2de, cealalta pl\u00e2nge. Contradictiile nu se anuleaza totusi, nu conduc la echilibru, ci la degringolada. Vocile se incaiera, fiecare t\u00e2njind sa obtina unicitatea. Mintea ajunge un labirint. Entitatile se scindeaza. Poate ca poezia lui Liviu Ioan Stoiciu \u2013 alipita de critici optzecismului \u2013 n-a fost dominata, ca p\u00e2na acum, de paradigma modernista. De aici deriva si senzatia de instrainare, asociata, in prima instanta, cu beatitudinea, cu extazul, cu iesirea din sfera fizica. Imediat apoi, jumatatea adversa incearca sa-si recupereze cunoasterea empirica. Vale-Deal sta la cumpana, la mijlocul disputei intre spiritual si mundan, intre doua forte siameze care agonizeaza, intre dragoste si ceva nenumit. Daca una piere, dispare fiinta toata. Daca una alege viata, moartea le cuprinde pe am\u00e2ndoua: \u201es\u2026t Te simti rau, nefericit. Mergi\/ si bati din nou, pe r\u00e2nd, la cele cinci porti ale\/ trupului \u2013 care dintre porti\/ trage sa moara? Ai premonitia mortii?\/ esti intrebat. Esti lasat\/ sa intri. In acelasi timp, c\u00e2nd tu\/ intri, pe aceeasi poarta, cel ce te iubeste iese.\u201c
\nSe manifesta si un substrat blagian in poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, mai precis secventa din \u201eHronicul sau c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c, in care naratorul le vorbea tovarasilor de joaca despre posibilitatea ca ei sa nu-si fi dat seama ca au trecut in nefiinta. Vale-Deal se afla cu un pas aici, iar cu altul dincolo. Personimul isi suprapune identitatile. Devine alternativ \u201eeu\u201c si \u201etu\u201c, intr-o convorbire desfasurata in momentul c\u00e2nd sufletele decedatilor se intorc printre cei vii. Fetele isi inverseaza rolurile. Un lucru nu se schimba: niciuna nu o zareste pe cealalta. Tensiunea nerezolvata provine din absenta tolerantei pentru alteritate, alteritate care, paradoxal, locuieste in vecinatate. Egali si de semn contrar, polii se atrag si alcatuiesc o pojghita comuna, dar isi refuza convietuirea: \u201epoate nu: isi sterge mustatile cu dosul\/ palmei dupa ce bea vinul\/ din cana de lut: \u201esa fie primit\u201c. Sau poate da:\/ ca am si eu nevoi. Ce treaba\/ aveti voi? Sunteti treji\/ Chiar? Ceva, nervi? Eu\/ nu m-am trezit de la Revolutie,\/ n-am niciun motiv. Ma bucur ca-s viu, de aia. Azi\/ sunt vovideniile, ai dat de pomana?\/ Dau\/ la noapte, in cimitir…\/\/ Celalalt isi roade unghiile. Poate nu, zice si el:\/ bagi tu m\u00e2na in foc? Poate-s\/ mort si eu n-am aflat \u2013 tu-ti mai amintesti de mine?\/ Nu, imi amintesc de Revolutie,\/ unde tu ai fost folosit… C\u00e2t e ceasul? Gata, am\/ plecat, sa o pupi din partea\/ mea pe tata si sa-i dai de gol ca-s in divort\u201c (\u201eGustul a ramas\u201c, p. 80).
\nUn alt caz pentru a intelege mecanismele din \u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c consta in jucarea rolului de poet blestemat. Interogatiile afecteaza victimizarea, conflictul cu toata omenirea. Revolta, (auto)marginalizarea, abaterea de la \u201enormalitatea\u201c celorlalti sunt simptomele caracteristice: \u201ecine-si mai aminteste de ce sunt eu aici? Mama si\/ tata au murit, altii nu stiu, daca-i intreb,\/ chiar daca-mi sunt rude, n-au auzit sa se vorbeasca\/ despre asta. Ar trebui sa-mi cer in\/ fiecare zi iertare fiindca incurc lumea? Sa cer\/ scuze fiindca deranjez cu prezenta\/ mea si atrag antipatii, enervez. Imbracat cu ziua\/ si cu noaptea. Am un ritm al vibratiilor\/ gresit?\u201c (\u201eE un chin\u201c, p. 11). Pregnant in opera poetica realizata de Liviu Ioan Stoiciu, imaginarul familiei revine cu o nota usor modificata. Nu mai apare trauma disparitiei parintilor, ci o cearta cu neamurile indiferente. Este unul dintre punctele de maxima intensitate a crizei. Daca apropiatii il reneaga, atunci universul s-a rasturnat. Reperele au disparut. Vinovatii l-au ales pe poet drept tap ispasitor, deoarece nu se conformeaza. Plimbat ca o minge de ping-pong in multimea dezumanizata, Vale-Deal umbla dezorientat si ingrozit in cautarea sinelui. Sufocat, personajul se afunda in hau. Pastreaza insa nadejdea ca va scapa de alienare. Regula antagonismelor incatusate e din nou respectata: \u201e(…) Imi\/\/ e greu sa continui asa, ce rost are?\/ E un chin inutil.\/ Parca nici mie nu-mi mai folosesc\/ la nimic. Si cu toate astea, ma zbat sa ram\u00e2n la\/ suprafata \u2013 depus, cum sunt, in mine\/ insumi, in mai multe straturi succesive, sedimentat.\u201c
\nVizionarismul desprins din grupul acelorasi poets maudits, imbinat cu biografismul sublimat, constituie a treia trasatura a versurilor. Lui Vale-Deal i se insceneaza o farsa, o ancheta de tip securistic, in care este obligat sa se denunte pentru niste presupuse crime literare: \u201eM-au pus sa scriu ce voiau ei. Cine?\/ Aia. De frica, am scris si am semnat:\/ Vale-Deal. Vale-Deal? Vale-Deal\u201c (\u201ePierdut\u201c, p. 13). Poezia si-a epuizat valentele taumaturgice. A fost transformata de vox populi in vox dei, adica in unealta distrugerii. Inchis la ospiciu pentru ca a indraznit sa g\u00e2ndeasca diferit, poetul este, de fapt, singurul sanatos, deoarece nu accepta obscurantismul. Exasperat in urma tratamentului de abrutizare, pacientul are numai o cale de salvare: disparitia. Cioara, pasarea funebra, soseste cu speranta ca supliciul va fi curmat. Dar nici ea nu vrea sa ajute. De aceea, poetul o cheama, o ademeneste. Daca scrisul a fost pervertit in proba a acuzarii, nici macar urletul nu poate schimba sentinta. Intemnitat la balamuc, Vale-Deal nu-i convinge pe tortionari ca pericolul vine de altundeva, poate chiar de la un medic, de la cei care ar trebui sa asigure ordinea. \u201eParanoicul\u201c este impiedicat sa rosteasca adevarul. Realitatea le apartine celor ce detin puterea: \u201es\u2026t Ca pe scari urcau\/ oameni injunghiati, din care curgea s\u00e2nge\/ Cine ma mai scoate din incurcatura? Poate cioara\/ aia, o arata pe geamul deschis, hai la\/ tata, pui-pui. Ca vrea\/ sa-i ia ouale din cuib. Care cuib? Mare\/ t\u00e2mpit: \u201eDomnu’ doctor,\/ cineva a innebunit si-i taie pe toti in salon\u201c… At\u00e2t\/ s-a mai auzit, dupa care\/ i s-a inchis gura, iar vizitatorii au fost anuntati\/ oficial ca a fatat cateaua\u201c. Alaturi de poet, sufera de persecutie si calugarul. Motivul tine tot de neasimilarea regulilor. Monahul este condamnat, fiindca nutreste pentru divinitate o afectiune socotita maladiva, confund\u00e2nd dragostea cucernica, rationala cu erosul. Pentru blasfemie, primeste ca pedeapsa lapidarea, asemenea celui dint\u00e2i martir, Sf\u00e2ntul Stefan. Executorii sentintei il cruta, fara sa uite sa marcheze cu un gest ritualic excluderea barbatului din tagma. Mistuit de pasiune, Vale-Deal cere alungarea potirului umplut cu ape tulburi, caci v\u00e2lvataile nu se vor stinge. Incendiar prin tematica abordata, prin imaginile satanice si grotesti, prin fermentatia ideatica, \u201eIndragostit ca de un barbat\u201c (p. 50) mi se pare culmea lirismului din \u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c. Vocile se amesteca din nou. Liviu Ioan Stoiciu utilizeaza stilul indirect liber ca sa dea impresia ca in urechile \u201epovestitorului\u201c b\u00e2ntuie demoni. Metaforele nu contin nicio surpriza si, totodata, atmosfera descinde dintr-un psalm. In schimb, viziunea este rasturnata: \u201eCa la v\u00e2rsta lui e indragostit ca de un barbat, din\/ cauza asta a fugit de la manastire: au\/ dat cu pietre in mine si\/ au venit cu foarfecele, m-au apucat de barba\/ si trageau de ea, vr\u00e2nd sa mi-o taie,\/ p\u00e2na la urma m-am barbierit singur. Ma mai iubesti,\/ Doamne? Ca eu nu mai pot de dorul tau… Taci, nu huli… Il\/\/ iubeste pe Dumnezeu ca pe un barbat. A fost la un pas sa scape de zbuciumul\/ indoielii. \u201eSunt ca o casa cuprinsa de flacari\u201c.\/ Bietul de el:\/\/ acum \u201esta deoparte, singur, stap\u00e2nindu-si g\u00e2ndurile, fara dorinte\u201c…\/ Curge c\u00e2nd in afara, c\u00e2nd inlauntru\u201c.
\n\u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c contine o poezie dificila, vizionara, incandescenta, razvratita, in care sacrul se dilueaza in profan. E o carte satioasa pentru cine vrea sa descopere cum medierea simbolica se transforma intr-o balanta, ale carei talgere sunt criza ontica si livrescul bine temperat. Cu acest volum, Liviu Ioan Stoiciu face inca o data dovada ca mestesugul artistic poate conlucra deopotriva cu sensibilitatea metafizica si cu biografismul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal), Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2010, 112 p. In cronica sa (\u201eV\u00e2rstele poeziei\u201c, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 42, 5 noiembrie 2010, p. 7), referitoare la \u201ePe prag (Vale-Deal)\u201c, Cosmin Ciotlos observa ca: \u201eNimeni n-a facut p\u00e2na acum pe poezia lui Liviu Ioan Stoiciu exercitii de close reading\u201c. Am prins imediat… Cite\u0219te mai mult »Rituri de trecere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3051,12,4655,4656],"class_list":["post-6203","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-liviu-ioan-stoiciu","tag-pe-prag-vale-deal","tag-poezie-actuala"],"views":2047,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6203","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6203"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6203\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6203"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6203"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6203"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}