{"id":6193,"date":"2011-02-03T10:54:06","date_gmt":"2011-02-03T08:54:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6193"},"modified":"2011-02-03T10:55:17","modified_gmt":"2011-02-03T08:55:17","slug":"mersul-lumii-continua-sa-fie-dificil-de-inteles","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mersul-lumii-continua-sa-fie-dificil-de-inteles\/","title":{"rendered":"Mersul lumii continua sa fie dificil de \u00eenteles"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

La 12 noiembrie 2010, Franta a preluat presedintia G-20, asa ca anul acesta va avea din nou oaspeti de seama. Sarkozy propune pe agenda reuniunilor reformarea sistemului monetar international, a pietei materiilor prime si a guvernantei mondiale. Initiativa presupune instituirea de mecanisme capabile sa tina sub control gestiunea crizei si urmareste ca G-20 sa dob\u00e2ndeasca ,,greutate specifica, legitimitate si capacitate de decizie necesare pentru a da impulsuri directiilor de m\u00e2ine\u201c. Pentru politicienii francezi, din c\u00e2te \u00eenteleg de c\u00e2nd sunt printre ei, important este sa nu fie antrenati \u00een v\u00e2ltoarea crizelor. Ei \u00eencep sa creada din nou, ca pe vremea generalului de Gaulle, ca fiecare este stap\u00e2n la el acasa, dar responsabilitatea internationala o au cei mari si puternici. <\/strong><\/em><\/p>\n

Pentru francezi, nu salvarea de la faliment a Greciei si Irlandei, ci locurile lor de munca, pensiile, educatia, cultura, o bruma de bunastare trebuie sa dea insomnii guvernului lor. C\u00e2nd un astfel de rationament reapare \u00een perceptia unui popor precum cel francez, perspectiva politica a familiei europene trebuie luata serios \u00een seama.<\/p>\n

Dupa ultimul razboi mondial, politicienii \u00eentelepti ai Frantei au urmarit cu obstinatie o armonizare a intereselor franco-germane \u00een Europa, de care am mai vorbit. La \u00eenceput, aceasta armonizare a fost profitabila pentru Berlin. Acum este \u00een avantajul Parisului. Daca ea se realizeaza. Aceasta solutie este aproape singura care \u00eei poate asigura Frantei sa ram\u00e2na la comanda Uniunii Europene, obiectiv at\u00e2t de mult urmarit de toti presedintii Frantei. Sarkozy beneficiaza de o platforma politica solida pe care o mosteneste din trecut. Cea a puterii militare si economice a Frantei, cea pe care i-o da Parisului prestigiul unei culturi majore si statutul de formator redutabil de opinie mediatica. Dar, desi este a treia putere militara nucleara din lume, cu timpul, Franta si-a pierdut din influenta. Iar Sarkozy vede si nu accepta aceasta decadere. \u00cencercarile de rec\u00e2stigare a locului\u00a0 prestigios la masa deciziilor au devenit o obsesie a Parisului. Sub pretextul ca trebuie ,,sa-si ia responsabilitatile sale si sa joace un rol \u00een lume\u201c, Sarkozy a readus Franta \u00een comandamentele NATO, loc pe care \u00eel parasise sub de Gaulle. Noua calitate reprezinta pozitia pro-americana cea mai avansata a unui presedinte francez si, dupa mine, echivaleaza cu sf\u00e2rsitul gaullismului \u00een politica externa, chiar daca lucrurile sunt prezentate altfel la Elys\u00e9es.<\/p>\n

Nu se poate spune ca Franta nu si-a luat responsabilitati. Parisul a fost implicat \u00een conflictele si \u00een razboaiele din Rwuanda, Coasta de Fildes, Liban, Darfour, Kosovo etc. si, evident, \u00een Irak si Afganistan. Urmaresc determinarea cu care presedintele Sarkozy a intervenit \u00een impunerea rezultatului alegerilor din Coasta de Fildes, pe care fostul presedinte Gbagbo nu \u00eel respecta: ,,p\u00e2na la sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii se va gasi o solutie\u201c, tuna Sarkozy de Craciun, cer\u00e2ndu-i lui Gbagbo sa plece de la putere. Franta are soldati \u00een Coasta de Fildes. Desi presedintele francez a dat \u00een mai multe r\u00e2nduri asigurari ca acestia nu vor interveni sa restabileasca ordinea, pericolul unui conflict a fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t Statele Unite s-au aratat dispuse sa-l primeasca pe teritoriul american pe presedintele Gbagbo pentru a nu se deschide un nou razboi, acum, \u00een Africa. Cel din Irak nu este \u00eencheiat iar despre cel din Afganistan se vorbeste tot mai insistent ca nu poate avea o solutie militara. Adica, perspectiva unui nou Vietnam se contureaza amenintator.<\/p>\n

Am \u00eent\u00e2rziat mai mult dec\u00e2t se cuvine asupra unor note de jurnal pe aceste aspecte pentru ca ele nu pot ram\u00e2ne \u00een afara strategiei electorale. Puternic pe plan international, Sarkozy \u00eesi poate apropia mai lesne victoria pe plan intern \u00een alegerile prezidentiale din 2012. Din acest motiv, voi continua cu c\u00e2teva constatari.<\/p>\n

Abia instalat \u00een fotoliul ministerial, Alain Jup\u00e9 doreste, ca si presedintele\u00a0 Sarkozy care l-a readus la Externe,\u00a0 ca Parisul sa nu ram\u00e2na \u00een afara marilor decizii care se iau \u00een prezent \u00een lume. El a facut propuneri ca Franta sa participe la programul NATO privind crearea scutului anti-racheta. ,,Pe termen scurt, prioritatea noastra este sa dezvoltam mijloacele de aparare anti-racheta pentru a raspunde nevoilor operationale ale fortelor noastre si pentru a consolida baza noastra industriala de aparare. Pe termen lung, orientarile pe care le vom adopta vor depinde de beneficiile experientei acestei prime etape. Parisul a intrat \u00een Clubul foarte \u00eenchis al puterilor cu capacitate tehnica de interceptie a rachetelor\u201c. Demn de retinut! Un fost ministru al apararii, Jean-Pierre Chevenement crede ca apararea anti-racheta a NATO risca sa fie contra-productiva datorita costurilor uriase si a \u00eentretinerii unui fals sentiment de insecuritate. Celor care reproseaza guvernului actual – Chevenement nu este singurul – un fals sentiment de insecuritate li se serveste teza necesitatii participarii Frantei la tot ce tine de conceptul actual de securitate pentru a nu ram\u00e2ne \u00een afara noilor jocuri strategice mondiale. C\u00e2nd esti o mare putere militara, c\u00e2nd esti \u00een Clubul statelor cu armament nuclear, cum este Franta, un astfel de obiectiv \u00eeti este posibil, o astfel de grija se impune.<\/p>\n

Ceva despre angajarea militara a Frantei \u00een lume. Dupa 11 septembrie 2000, Franta a trimis \u00een apropierea Afganistanului port-avionul Charles de Gaulle, trei fregate, un submarin de atac, un petrolier pentru aprovizionare. \u00cen mai 2009, Sarkozy a inaugurat o baza militara permanenta \u00een Str\u00e2mtoarea Ormuz (Abu Dabi), prin care tranziteaza 40% din petrolul mondial, aflata la numai 225 km. de Iran. Emiratele Arabe Unite au pus la dispozitia Frantei o baza aeriana Al-Dhafra, unde stationeaza trei avioane de lupta Miraj- 2000-5 si o baza terestra care adapostea, \u00een 2009, peste 100 de militari francezi; numarul acestora este \u00een crestere. Parisul se afla \u00een tratative cu Emiratele pentru v\u00e2nzarea a 60 de avioane de lupta Rafale. Toate aceste baze se afla \u00een apropierea teatrelor de razboi din Irak si Afganistan, \u00een care este implicata Franta. Pe de alta parte, cresterea prezentei militare franceze \u00een Orientul Mijlociu este pusa pe seama tensiunii din jurul Iranului si a dorintei Parisului de a nu fi luat prin surprindere de declansarea unui conflict militar \u00eentr-o zona \u00een care are interese politice si economice. Sarkozy credea ca un conflict militar cu Iranul va fi inevitabil. El vorbeste despre retragerea trupelor franceze din teatrele de operatiuni \u00een termeni oarecum vagi si \u00eentretine ideea oportunitatii implicarii armatei franceze \u00een conflicte: ,,Armata franceza a fost confruntata cu alte armate \u00een situatii de razboi pe care nu le-a mai cunoscut de mult timp\u201c. O precizare a unui general francez \u00eentareste parerea lui Sarkozy: ,,\u00cen spatele dezbaterilor politice privind Afganistanul, care zguduie Europa, este o problema mai speciala: Afganistanul \u00eenseamna \u00eentoarcerea la razboi; este o lectie de strategie pe care statele o \u00eenvata din participarea lor la fortele coalitiei internationale; fiecare armata este pusa la \u00eencercare \u00een conditii de razboi, \u00eentr-o dimensiune foarte concreta: se verifica daca este pregatita, echipata, eficace\u201c. Concluzia: Afganistanul este un laborator militar pentru Europa. Ce va fi \u00een Iran, daca temerile lui Sarkozy se vor adeveri?<\/p>\n

O altfel de surpriza la Paris mi-a fost oferita de reactia francezilor fata de perspectiva. Aici am avut impresia ca, uneori, cursul lumii \u00eencepe sa-si piarda din sens. De aceea, mai nou, pe francezi \u00eei fram\u00e2nta destinul lor pe care \u00eel vad, dar nu si-l doresc, prea str\u00e2ns legat de al altora. Ce se vor face daca… Daca se \u00eencalzeste vremea pe planeta? Dar daca se raceste? Daca \u00eencepe un nou razboi? Cel din Iran pe care presedintele Sarkozy \u00eel socotea inevitabil prin aprilie-mai 2009, nu a \u00eenceput \u00eenca. Atunci, grijuliu cu soarta concetatenilor lui \u00eenainte de alegerile care se arata la orizont si de la care spera sa obtina un al doilea mandat, presedintele era fram\u00e2ntat de iminenta unei conflagratii. De aceea, \u00een 2010 s-a dus precipitat la Abu Dhabi sa inaugureze o baza navala militara \u00een St\u00e2mtoarea Ormuz, cam la 225 de km de frontiera iraniana, prin care tranziteaza 40% din petrolul mondial. Iar Franta are nevoie de petrol. Deocamdata este bine ca presedintele lor nu s-a dovedit un bun profet. Dieu merci! Nici razboiul dintre cele doua Corei nu a \u00eenceput desi au existat at\u00e2tea temeri iar Parisul nu putea ram\u00e2ne insensibil. Pentru ca un razboi, oriunde s-ar declansa, nu mai poate fi local. A demonstrat-o cu prisosinta mondializarea \u00een cazul Irakului si Afganistanului. \u00cen terminologia frantuzeasca mondializarea este sosia globalizarii americane. Din aceleasi motive si, \u00een plus, din ratiuni electorale, acelasi grijuliu presedinte s-a deplasat la Moscova si la Tbilisi \u00een timpul razboiului dintre Rusia si Georgia, din august 2008. Oric\u00e2nd o initiativa de \u00eempacare a beligerantilor aduce profit. Asta cu razboaiele.<\/p>\n

Cu criza financiara lucrurile sunt la fel de fierbinti. Francezii constata ca lumea este guvernata de bancheri care nu au tara, nu au guverne, nu au Dumnezeu. Un Dumnezeu ar avea, banul, dar nu ajunge oricine sa se bucure de marinimia lui. Mai degraba, spun nelinistiti francezii, marea finanta sugruma lumea. C\u00e2nd Bruxelles-ul a hotar\u00e2t adoptarea unui plan finantat de 85 de miliarde de euro pentru salvarea de la faliment a Irlandei, Christine Lagarde, ministrul francez al economiei, a tinut sa-i linisteasca pe compatriotii ei asigur\u00e2ndu-i ca banii nu sunt aruncati \u00een v\u00e2nt si ca, seriosi cum \u00eei stim, irlandezii vor fi capabili sa recupereze rapid deficitul care i-a ruinat. Sta, \u00eensa, Franta at\u00e2t de bine de se arata asa de generoasa? Suspiciunea a fost strecurata de \u201eJournal du Dimanche\u201c parca pentru a veni \u00een \u00eent\u00e2mpinarea \u00eendoielilor francezilor sceptici. ,,Franta nu este amenintata,\u00a0 a replicat doamna ministru, dovada este faptul ca pietele financiare nu au sanctionat-o \u00een perioada care a trecut; asta \u00eenseamna ca Franta nu este \u00een\u00a0 situatia Irlandei sau Portugaliei\u201c.<\/p>\n

Adaug aici si c\u00e2teva din \u00eensemnarile mele pe marginea unei probleme rascolite mereu: chestiunea antisemitismului. Ea revine \u00een Franta \u00een ritmul \u00een care este st\u00e2rnit si cultivat acest sentiment, aceasta atitudine. Noroc ca dezbaterile nu sunt lasate la \u00eendem\u00e2na amatorilor, mai ales a celor porniti pe excese, si nici a celor dispusi sa se vorbeasca \u00een sens unic.\u00a0 Daniel Cohn-Bendit, evreu nascut \u00een Germania, la Montauban, \u00een 1945, ajunge \u00een Franta, cu familia, ca refugiat, \u00een timpul razboiului. Traieste \u00een aceasta tara de adoptie si devine unul dintre liderii miscarii contestatare studentesti din mai 1968, de la Universitatea Nanterre. Azi este deputat european \u00een Grupul verzilor reprezent\u00e2nd Consiliul municipal Frankfurt-pe-Main, din tara lui de origine. Dupa at\u00e2tea decenii de la miscarile violente ale studentilor de la Sorbona si Nanterre, Daniel Cohn-Bendit este acuzat de antisemitism. Suspiciunea vine, probabil, si de la prietenia lui cu Jean-Luc Godart, cineastul revoltei din 1968, cel care a facut \u00een 1975 un film despre Palestina, ,,Aici si oriunde\u201c. Godart a strecurat \u00een filmul lui o comparatie imagistica subtila \u00eentre Golda Meir si Hitler, din care reiesea ca astazi, palestinienii, ca si evreii sub Hitler,\u00a0 sunt victime. Cohn Bendit a comentat filmul prietenului lui: ,,De atunci, din 1975 si p\u00e2na astazi, palestinienii sunt victime ca si altadata. De atunci, \u00eentrebarea este aceeasi: este Godart antisemit?\u201c si raspunde el \u00eensusi astfel: ,,cred ca sentimentele lui Godart sunt contradictorii… pentru ca nedreptatitii evrei de ieri sunt nedreptatitii palestinieni de azi; de aceea ei trebuie protejati \u00een fata Israelului\u201c.\u00a0 Aceasta nu este o chestiune de curaj ci una de onestitate, de care istoria are nevoie.<\/p>\n

Francezii nu accepta sa se gloseze pe un singur ton. Istoria nu ne este de folos daca \u00eenvatam din ea numai ceea ce ne convine, spun ei. Parisul cere cu fermitate stoparea coloniilor evreiesti \u00een Gaza ca sa poata fi asigurat un cadru serios de negocieri \u00eentre palestinieni si evrei. Au mai fost negocieri \u00eentre acestia, dar au esuat sistematic. C\u00e2nd, la sf\u00e2rsitul anului trecut, au fost multiplicate stirile ca negocierile directe palestiniano-israeliene nu pot iesi din impas, un fost diplomat francez a declarat la televiziunea franceza: ,,Am participat la redactarea Declaratiei universale a omului. Sunt evreu dar nu pot sa accept ideea ca Israelul si numai Israelul are dreptate. Nu orice critica facuta politicii Tel-Aviv-ului trebuie clasata ca antisemitism. Ori un singur stat, Palestina, ca \u00eenainte de 1948, ori doua state egale \u00een toate drepturile, asa cum a hotar\u00e2t ONU \u00een acel an\u201c, spunea calm venerabilul diplomat cu constiinta ca trebuie sa-si marturiseasca sincer optiunile. Filozoful de st\u00e2nga Alain Finkielkraut a replicat dur. Ambele opinii au fost difuzate la televiziune, \u00eentr-o ,,punere \u00een pagina\u201c neutra, impartiala. Este \u00een obiceiul mass-media franceza ca problemele politice importante sa nu fie tratate jurnalistic. Prudenta vine din constiinta ca cei care au p\u00e2rghiile propagandei \u00een m\u00e2na manipuleaza. Este preferata dezbaterea de opinii, indiferent care ar fi interesul, indiferent al cui ar fi. Cred ca francezii realizeaza cel mai bine ca \u00een propaganda, atunci c\u00e2nd ai un interes, chiar daca nu ai sanse sa-l atingi, este bine macar sa-l st\u00e2rnesti \u00een sensul care-ti serveste.
\nLumea continua sa fie dificil de \u00eenteles. Chiar si de la Paris.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La 12 noiembrie 2010, Franta a preluat presedintia G-20, asa ca anul acesta va avea din nou oaspeti de seama. Sarkozy propune pe agenda reuniunilor reformarea sistemului monetar international, a pietei materiilor prime si a guvernantei mondiale. Initiativa presupune instituirea de mecanisme capabile sa tina sub control gestiunea crizei si urmareste ca G-20 sa dob\u00e2ndeasca… Cite\u0219te mai mult »Mersul lumii continua sa fie dificil de \u00eenteles<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1642,4644,982,4443,4645,4177],"class_list":["post-6193","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-franta","tag-intereselor-franco-germane","tag-paris","tag-politica-in-franta","tag-puteri-militare-si-economice","tag-sarkozy"],"views":1701,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6193","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6193"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6193\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6193"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6193"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6193"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}