{"id":6182,"date":"2011-02-03T10:47:25","date_gmt":"2011-02-03T08:47:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6182"},"modified":"2011-02-03T10:49:14","modified_gmt":"2011-02-03T08:49:14","slug":"creanga-cel-crud","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/creanga-cel-crud\/","title":{"rendered":"Creanga cel crud"},"content":{"rendered":"


\nForma a \u201ereciclarii\u201c, \u00een 3 octombrie 1968, a vechii \u201eGazete literare\u201c ce traduce titlul revistei sovietice cu acelasi nume, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din anii care au urmat si p\u00e2na \u00een 1990 s-a impus decisiv si definitiv \u00een peisajul cultural si \u00een istoria literaturii contemporane mai cu seama, daca nu \u00een primul r\u00e2nd, gratie unei echipe solidare de straluciti critici literari. Principalul merit al echipei de critici ai \u201eRom\u00e2niei literare\u201c formate din G. Dimisianu, Valeriu Cristea, Eugen Simion, Lucian Raicu, Mircea Iorgulescu si, \u00een fine, dar nu cel din urma, Nicolae Manolescu este acela de a fi readus, cu vorbele lui Ibraileanu, \u201espiritul critic \u00een cultura rom\u00e2neasca\u201c. Acestia si altii cu ori dupa ei si de la celelalte publicatii de profil beneficiind si de protectia unui mare gazetar si literat ca George Ivascu au format ceea ce se cheama si s-a chemat coloana vertebrala a revistei. Merit cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t regimul sub care au scris si actionat a politizat si dogmatizat spiritul critic unic si unitar \u00een defavoarea diversitatii si a libertatii de expresie. <\/strong><\/em><\/p>\n

Din aceasta pricina se poate chiar vorbi despre militantismul benefic dar dificil al \u201eechipei\u201c \u00een impunerea, fluctuanta, a criteriului estetic al valorii \u00een absenta caruia literatura poate deveni un simplu instrument de propaganda sau divertisment. Noua situatie de dupa 1990 n-a facut sa dispara, din contra, a sporit necesitatea \u201ecoloanei vertebrale\u201c a revistei, \u00een conditiile exploziei noii literaturi si a succedarii cu repeziciune ametitoare a \u201egeneratiilor\u201c si grupurilor de scriitori nou aparuti. Are noua \u201eRom\u00e2nie literara\u201c o adevarata echipa de critici literari capabili sa faca fata valului enorm de \u201enoua literatura\u201c si sa trieze aceasta productie, sa desparta valoarea de nonvaloare? Istoria nu se repeta. Povestea frumoasa, dar adevarata, a echipei solidare si a cronicarului longeviv e o amintire. Nici \u00eencercarile, timide, de a titulariza cronica literara a revistei sub numele c\u00e2torva din \u201ecei ce vin\u201c n-au rodit. Sigur, \u201edictatura\u201c cronicarului literar a cazut de la putere peste tot: unul singur nu mai poate face fata cartilor care vin peste el. Prima proba imposibil de c\u00e2stigat este pur si simplu rezistenta. Cele c\u00e2teva \u00eencercari au vadit ca, desi tineri inteligenti, instruiti si talentati, noii cronicari nu \u201erezista\u201c tirului saptam\u00e2nal: singurul si cel mai \u201elongeviv\u201c cronicar al Rom\u00e2niei literare de azi este, deocamdata, Cosmin Ciotlos. Pentru a face fata valului, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c apeleaza, cum e normal, la o m\u00e2na de recenzenti care rasfoiesc cu dexteritate si repeziciune cartile ce merita o prima consemnare: Raluca Duna, Iulia Iarca, Gabriela Gheorghisor, Luminita Corneanu si experimentata Irina Petras. Dupa Zigu Ornea, cronica editiilor i-a fost \u00eencredintata instruitului Razvan Voncu.
\nO t\u00e2nara speranta de la un moment dat, Luminita Marcu, s-a \u201e\u00eenfundat\u201c \u00een trecut si publica, la \u201eOchiul magic\u201c, fragmente dintr-o lucrare, probabil de doctorat, \u201eLiteratura si ideologie. Gazeta literara, 1954 -1968\u201c. E, din c\u00e2te \u00eenteleg, forma \u00een care \u201eRom\u00e2nia literara\u201c se desparte r\u00e2z\u00e2nd de trecutul ei sub chipul \u201eGazetei literare\u201c\u2026 \u00cen aceste conditii si \u00een absenta \u201eechipei\u201c ce i-a facut gloria, revista, condusa de fostul \u201elongeviv\u201c legendar din istoria sa, apeleaza, cum e natural pentru pozitia si profilul sau de fanion, la critici invitati, cu precadere universitari din centrele culturale ale tarii: cu tot respectul pentru prestigiul si autoritatea lor, i-as numi mai degraba critici \u00eemprumutati. Contributiile lor sunt, fireste, remarcabile. \u00cen numarul 3 din 21 ianuarie 2011, invitatul Ion Pop semneaza un comentariu de mare interes despre o carte \u201eabia iesita de sub tipar la Editura Maiastra din T\u00e2rgu Jiu sub titlul \u201ePhallusiada sau epopeea iconoclasta a lui Ion Creanga\u201c\u201e. Criticul clujean observa ca \u201eImprimata, din pacate, extrem de neglijent, cu nenumarate erori si \u00eentr-o prezentare grafica foarte provinciala, cartea criticului debutant \u00een anii ’70 la Echinox si autor, de atunci \u00eencoace, al unor eseuri si studii remarcabile precum \u201eRomancierul \u00een fata oglinzii\u201c (1989) si \u201eMesterul Manole\u201c (2001), aceasta din urma cu un substantial capitol dedicat operei humulesteanului, propune de fapt prima \u00eencercare aprofundata asupra scrisului \u201ecorosiv\u201c si necanonic al lui Ion Creanga. E un act \u2013 ne spune criticul \u00een \u201eprecuv\u00e2ntarea\u201c sa \u2013 de reparatie fata de niste texte care, citite cum trebuie, merita sa fie reasezate alaturi de scrierile cele mai inspirate ale povestitorului moldovean.\u201c Despre aceasta fata corosiva a \u201ejovialului\u201c humulestean nu s-a vorbit si scris at\u00e2t c\u00e2t ar fi trebuit si cum ar fi meritat. Ion Pop descopera \u00een lectura lui Ion Pecie \u201eimaginea unui Creanga nu doar \u00abcorosiv\u00bb, ci si iconoclast, \u00eentr-o \u00ablume \u00een care valorile traditionale sunt degradate cu voiosie\u00bb, unde \u00abnimic nu mai e sf\u00e2nt\u00bb si \u00abminunea cade \u00een bufonerie\u00bb\u201c. \u201eLectura patrunzatoare a lui Ion Pecie \u2013 noteaza Ion Pop \u2013 este \u00eentemeiata pe ideea unei \u00abparodieri subversive a textelor consacrate\u00bb,
\n\u00eencep\u00e2nd chiar cu aceea a Cuv\u00e2ntului originar, \u00eentr-o \u00abdrama religioasa\u00bb, a \u00abcuv\u00e2ntului rau folosit\u00bb\u201c. Mai departe, acelasi critic si istoric literar observa \u00abefectele actului profanator\u00bb si modalitatile prin care versete biblice \u00absunt luate \u00een raspar, parodiate, \u00eempinse p\u00e2na la dimensiunea burlescului celui mai tulburator de linii grave, gener\u00e2nd un comic imens, irezistibil\u00bb\u201c. Glosatorul, recte Ion Pecie, semnaleaza Ion Pop, este \u201eel \u00eensusi contaminat de spiritul ludic al prozatorului, fara a trada reflectia \u00abserioasa\u00bb asupra sensurilor mai profunde ale acestor pagini, chiar daca ea apare ca eretica si blasfematorie\u201c. \u00centr-un cuv\u00e2nt, conchide criticul, \u201ePhallusiada\u201c lui Ion Pecie e o carte ce trebuie retinuta \u00een bibliografia lecturilor ce \u00eemprospateaza viziunea operei unui \u201eCreanga care se \u00eendumnezeieste citind Evangheliile, si un altul, \u00eemboldit de necuratul c\u00e2nd le talmaceste, c\u00e2nd le predica\u201c si la care \u201elumea ecleziastica si lumea laica traiesc \u00eentr-o dulce devalmasie.\u201c \u00cen ambele ipostaze, victoria este \u2013 cum o demonstreaza si Ion Pecie \u2013 a artistului.\u201c Putin observata si frecventata, viziunea asupra unui Creanga iconoclast si corosiv ce formeaza noutatea si farmecul indicibil al lecturilor \u201ecrengiste\u201c ale lui Ion Pecie, \u00eentareste cu o prospetime remarcabila verosimilitatea mai vechilor sustineri ale regretatului critic Valeriu Cristea dintr-o carte intitulata, modest, \u201eDespre Creanga\u201c, aparuta \u00een 1989, cu prilejul centenarului mortii marelui humulestean. Acolo el documenteaza pe larg si demonstreaza prezenta \u00een sau alaturi de \u201ejovialul\u201c povestitor a unui autor parodic si iconoclast, subversiv si nerespectuos cu cele sfinte. Nu-i vorba, latura subversiva si malefica a povestilor pentru copii o descoperise Nicolae Manolescu \u00eentr-una din memorabilele lui \u201eteme\u201c, atunci c\u00e2nd scria \u201eAndersen cel crud\u201c, un eseu stralucit al celui mai longeviv cronicar literar al nostru. Cartea lui Valeriu Cristea s-ar fi putut intitula si ea \u201eCreanga cel crud\u201c. Acolo dam peste ascunsa eruditie a \u201eprimitivului\u201c Creanga, peste prelucrarea \u00een \u201eburta de cangur\u201c a povestilor sale a unor motive universale cum ar fi cel al \u201epacalitorului pacalit\u201c din \u201erelatia triunghiulara\u201c a lui Ren\u00e9 Girard si, tot acolo, descoperim prin lectura lui Valeriu Cristea \u201eparodia evanghelica\u201c ascunsa \u00een burta basmului: \u201eIvan Turbinca \u2013 scria criticul \u2013 contine o parodie evanghelica viz\u00e2ndu-l chiar pe Hristos, care o data apare si ca personaj \u00een opera lui Creanga, si anume \u2013 culmea! \u2013 \u00een una din cele doua scrieri licentioase ale sale. \u00cen parodie Ivan joaca rolul lui Isus.\u201c Basm comic si \u201escriere eretica\u201c, povestea lui Ivan Turbinca este edificatoare pentru cel de-al doilea Creanga: unul care \u201ea conceput \u00een burta de cangur a basmului sau un alt basm, o parodie evanghelica pe tema confruntarii cristice cu diavolul si moartea.\u201c \u00cen 1969, Valeriu Cristea publica, sub aceeasi viziune asupra humulesteanului, \u201eCruzimea la Creanga\u201c, articol ce a st\u00e2rnit la vremea lui destule rumori \u00een receptiva critica a vremii. Cartea lui Ion Pecie si captivantele sale lecturi din Ion Creanga se \u00eenscriu \u00een aceasta directie mai putin fructificata a creatiei marelui scriitor si, pe drept cuv\u00e2nt, Ion Pop o recomanda ca atare. Criticii invitati de \u201eRom\u00e2nia literara\u201c vin cu contributii exceptionale carora trebuie s-o adaugam numaidec\u00e2t pe Sanda Cordos cu un articol substantial despre o noua ipostaza a doamnei Bovary descoperita cu sagacitate analitica si suplete interpretativa \u00een romanul \u201eProvizorat\u201c al Gabrielei Adamesteanu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Forma a \u201ereciclarii\u201c, \u00een 3 octombrie 1968, a vechii \u201eGazete literare\u201c ce traduce titlul revistei sovietice cu acelasi nume, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din anii care au urmat si p\u00e2na \u00een 1990 s-a impus decisiv si definitiv \u00een peisajul cultural si \u00een istoria literaturii contemporane mai cu seama, daca nu \u00een primul r\u00e2nd, gratie unei echipe solidare… Cite\u0219te mai mult »Creanga cel crud<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4639,4640,1141,1622,565,1055,1720,124,563],"class_list":["post-6182","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici-ai-romaniei-literare","tag-critici-literari","tag-eugen-simion","tag-g-dimisianu","tag-ion-creanga","tag-lucian-raicu","tag-mircea-iorgulescu","tag-nicolae-manolescu","tag-valeriu-cristea"],"views":2808,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6182","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6182"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6182\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6182"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6182"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6182"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}