{"id":6178,"date":"2011-02-03T10:44:26","date_gmt":"2011-02-03T08:44:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6178"},"modified":"2015-01-15T17:14:29","modified_gmt":"2015-01-15T15:14:29","slug":"totul-pentru-furt-totul-pentru-victorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/totul-pentru-furt-totul-pentru-victorie\/","title":{"rendered":"Totul pentru furt, totul pentru victorie!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Nu \u00eencetez sa-mi cumpar carti desi, \u00eencet si sigur, numarul lor va ajunge sa ma scoata din casa. Nevoia de carti este o maladie cronica dob\u00e2ndita \u00eenca din studentie, c\u00e2nd, din cei 30 de lei care-mi ram\u00e2neau din bursa, \u00eemi mai cumparam si carti, unele foarte ieftine, ale marilor clasici rusi, aparuti la o editura care a disparut mai t\u00e2rziu, \u201eCartea Rusa\u201c. Pentru cele necesare studiului, extrem de scumpe, cum erau \u201eAnatomia&#8230;\u201c lui Papilian sau \u201eFiziologia&#8230;\u201c lui Best si Taylor, \u00eemi vindeam cartela de masa trec\u00e2nd, ca at\u00e2tia altii lipsiti de posibilitati materiale, \u00een lumea \u201esupistilor\u201c, adica a celor ce asteptau sa primeasca o farfurie de supa daca ram\u00e2nea de la masa respectiva sau, dimineata, mamaliga cu un surogat de cafea numit \u201eCicoarea\u201c. Altii, cu o conditie fizica mai buna, descarcau adesea vagoane, \u00een gara, iar cei mai decorativi faceau figuratie la Opera unde aveau sansa sa-l vada pe profesorul nostru de fiziologie, Grigore Benetato, apar\u00e2nd \u00een loja fix la zece si douazeci, \u00een serile c\u00e2nd se c\u00e2nta \u201eMarsul triumfal\u201c din \u201eAida\u201c.\u00a0 Aceasta sete\u00a0 de carti s-a accentuat mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd au \u00eenceput sa apara marii nostri clasici sau traducerile din literatura universala, niciodata suficiente, care se dadeau \u201epe sub m\u00e2na\u201c sau la pachet cu alte volume, de necitit, din sfera propagandei politice. \u00centr-o lume condusa de activisti primitivi si inculti, cautam cartile, nu toate bune si nu toate necesare, cu disperarea cu care umblam dupa hrana, la propriu, \u00een anii c\u00e2nd tara \u00eesi platea datoria externa. Multe dintre aceste achizitii importante s-au pierdut cu ocazia diverselor mutari dintr-un spatiu \u00een altul. Un batr\u00e2n pompier, profesionist serios, cu experienta, \u00eemi explicase odata ca trei mutari egal un incendiu. \u00cen ce ma priveste, eu am trecut prin mai multe incendii mut\u00e2ndu-ma si dintr-un oras \u00een altul, dar cartile pe care le-am socotit necesare \u2013 \u00een mare parte cele care astazi ma alunga din casa \u2013, le-am salvat. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Din pacate, nu am avut rabdarea sa le asez \u00een rafturi dupa vreun criteriu, de cele mai multe ori cartile necesare \u00eentr-un moment sau altul le gasesc abia c\u00e2nd nu mai am nevoie de ele.Google-ul te obliga sa citesti \u00eentr-o singura pozitie si, pentru noi, cei mai vechi,\u00a0 computerul nu\u00a0 poate \u00eenlocui h\u00e2rtia, mirosul ei particular, placerea de a \u00eentoarce paginile. De asta data, \u00een mod cu totul surprinzator, \u201eG\u00e2ndirea captiva\u201c a lui Czeslaw Milosz a aparut exact c\u00e2nd aveam nevoie. Ea este una dintre cartile cele\u00a0 mai dragi nu doar\u00a0 pentru ca s-a \u00eent\u00e2mplat s-o citesc la timp \u2013 \u00een prima traducere frantuzeasca \u2013, ci\u00a0 si pentru\u00a0 ca am avut sansa sa descopar, cu un ceas mai devreme, resorturile intime ale lumii \u00een care traiam, relatiile ambigue ale intelectualilor cu puterea comunista \u00een tarile \u201elogocratiei populare\u201c. \u00cen acelasi timp, pentru Czeslaw Milosz cartea este un efort unic de a \u00eencerca sa elibereze Polonia de fatalism. Pe buna dreptate, cartile adevarate, mult mai putine dec\u00e2t s-ar crede, \u00eei ofera cititorului exact ceea ce cauta: sprijin,\u00a0 alianta,\u00a0 un\u00a0 raspuns la durerile anumitor momente si certitudinea ca, din miile de drumuri care duc spre adevar si frumos, unul a fost strabatut. Cu o multime de ani \u00een urma, c\u00e2nd, la terminarea facultatii, \u00eemi pregateam lucrarea de diploma, am gasit \u00een Shakespeare nu numai tratatul de stiinta care avea sa fie pus \u00een termeni corespunzatori abia peste c\u00e2teva sute de ani, ci si o sinteza a cunostintelor stiintifice si filozofice din epoca elisabetana, spuse cu o forta artistica uluitoare. \u201eG\u00e2ndirea captiva\u201c a fost situata, cum observa Czeslaw Milosz, \u201e\u00een r\u00e2ndul putinelor opere care au drept obiect totalitarismul comunist ca jonctiune \u00eentre teroare si doctrina\u201c. Daca mi-am amintit de ea este pentru ca aceasta carte a devenit un reper, o garantie ca ceea ce vad si simt \u00een jurul meu nu face parte dintr-un cosmar. Si ca exista semne din ce \u00een ce mai concludente ca ne aflam iarasi, mai repede dec\u00e2t ne-am fi putut imagina, la una din marile aberatii ale istoriei noastre. Dupa o viata traita sub patru dictaturi, am ajuns sa simt de la mare distanta ceea ce ni se pregateste, dar de asta-data nu \u00een numele unei doctrine, ci a unei banale obsesii: reforma tarii, modernizarea ei.<\/p>\n<p>Deocamdata moartea face ravagii: institutiile medicale de mare performanta sunt desfiintate, medicii sunt fugariti din tara, la fel si profesorii. Caci daca p\u00e2na acum scoala rom\u00e2neasca a produs, cum lesne se poate vedea, si t\u00e2mpiti, noua Lege a educatiei va produce exact ce \u00eesi dorea prima minte a tarii: ospatari, tinichigii si asa mai departe. Prin urmare, nimeni nu stie \u00een ce consta reforma si ce proiect de viitor exista sau daca autorii sau autorul acestora au proprietatea termenilor, dar deocamdata verbul, unicul, care terorizeaza o tara este: \u201ea taia!\u201c S-au taiat salariile, \u00eendemnizatiile mamelor, sportivilor, oamenilor de stiinta, handicapatilor, s-au impozitat pensiile, o lege aberanta, antinationala, a redus numarul scolilor si a modificat programele scolare, s-a legalizat discriminarea pozitiva a etniei favorite: maghiara. Astfel ca ungurii, maestri ai trocurilor, ar putea obtine imediat, daca ar vrea, schimbarea Imnului si a Zilei Nationale, caci de dragul unor voturi, a pastrarii coalitiei la putere, nu exista absolut nimic sf\u00e2nt. Cineva, un antemergator, sustinea zilele trecute ca ne trebuie un alt imn, mai nou si mai calm, de parca celebrul imn al Frantei \u2013 Marseilleza \u2013 ar fi fost un tango compus cu o saptam\u00e2na \u00een urma. Vrem-nu vrem, se practica cel mai jenant model, al comunismului rudimentar de dupa razboi, c\u00e2nd erau atacate toate v\u00e2rfurile\u00a0 intelectuale si religioase, umilite si minimalizate valorile din orice domeniu, \u00eenvrajbite toate categoriile sociale, profesiile, pe orizontala si pe verticala, toate v\u00e2rstele etc. de catre niste activisti ale caror calitati esentiale erau incompetenta si fudulia agresiva. Cei de astazi nu sunt cu nimic mai diferiti dec\u00e2t \u00eenaintasii lor de acum mai bine de o jumatate de secol. Au \u00een plus doar smecheria si banii obtinuti din furt si minciuna. Si nevoia maladiva de a nu-i pierde, de a \u00eenvinge prin orice mijloace. Se merge si astazi dintr-o diversiune \u00een alta cu aceeasi agresivitate si incompetenta; nici anii care au trecut si nici ridicolul ce i-a \u00eensotit de-a lungul vremii pe\u00a0 vechii activisti nu i-a \u00eenvatat nimic pe cei de astazi. A trebuit sa moara oameni \u2013 adica sa iasa din sistem, vorba lui Boc \u2013, si sa se ajunga la demonstratii de strada pentru a obliga Guvernul \u201esa mediteze\u201c asupra recalcularii pensiilor militarilor. Dar nu cred ca acestia se pot astepta la ceva mai bun: o smecherie va fi \u00eenlocuita cu alta, \u00een buna traditie nationala. \u201eBaza armatei rom\u00e2ne sunt subofiterii\u201c, sustinea presedintele, caci acestia sunt mai numerosi dec\u00e2t generalii, deci buni de vot. Mai mult, au fost st\u00e2rniti si tucalarii de serviciu pentru a ponegri armata. Unul dintre acestia spunea zilele trecute la un post de televiziune ca cei pensionati, capitanii si coloneii, \u201es-au luptat cu bateriile de vin!\u201c Nici cea mai exigenta antologie a imbecilitatilor postdecembriste nu ar ignora o asemenea afirmatie. Orice om din aceasta tara stie ca de la ultimul razboi \u00eencoace\u00a0 militarii s-au aflat \u00eentotdeauna acolo unde era cel mai greu: la str\u00e2nsul recoltelor, la inundatii, la cutremur, pe toate santierele, din v\u00e2rful Muntilor Fagaras la Canal, din minele de carbune la \u00eenaltarea celor mai complicate edificii si p\u00e2na la cele mai periculoase teatre de lupta. \u201eArmata a fost \u2013 mereu \u2013 cu noi\u201c, inclusiv la Revolutie. Dar noi suntem, oare, cu armata acum, c\u00e2nd are nevoie sa-si apere demnitatea si onoarea? Din pacate, ignorantii nationali se vad, \u00een toate oglinzile doar pe ei \u00eensisi. Ei dicteaza si stap\u00e2nesc. Si pentru ca am pomenit de \u201eG\u00e2ndirea captiva\u201c, nu pot trece cu vederea \u00eentelepciunea evreului galitian de care mi-am amintit \u00een multe \u00eemprejurari: \u201eDaca doi insi se cearta si unul are 55% dreptate, atunci e foarte bine si n-are rost sa ne certam, spune batr\u00e2nul evreu. Dar daca are dreptate 60%? E minunat, e o mare fericire si n-are dec\u00e2t sa-i multumeasca bunului Dumnezeu. Dar ce putem spune de 75%? Oamenii \u00eentelepti spun ca acest lucru st\u00e2rneste serioase banuieli. Ei, dar despre 100%? Cel care spune ca are dreptate 100% este un impulsiv oribil, un t\u00e2lhar \u00eengrozitor, cel mai mare derbedeu\u201c. \u00cen ceea ce ma priveste, nu ma deranjeaza foarte mult cei ce cred ca au \u00eentotdeauna dreptate (mai ales ca pam\u00e2ntul nostru produce din abundenta o asemenea specie), ci cei care le dau dreptate si fac imposibilul pentru a le asigura acestora ascensiunea. Noi meritam tot ce ni se \u00eent\u00e2mpla, pentru ca n-am \u00eenteles nimic din istoria scrisa de dictaturile lui Gheorghiu-Dej si Ceausescu. Mai mult, din\u00a0 ignoranta, nepasare si lasitate asistam si \u00een acest moment la distrugerea lenta si sigura a tarii. Am lasat ca ignorantii sa ne transforme \u00eentr-un Liliput trist. Nu ne mai vede nimeni si nici noi, din cauza \u00eenaltimii la care am ajuns, nu vedem pe nimeni. Un inspirat reformator dintr-o tara din Rasarit, posesoare de mult gaz metan, un fel de profet local tradus \u00een 30 de limbi, inclusiv \u00een limba yulu, a decretat cu putini ani \u00een urma, ca sunt interzise cuvintele \u201ebatr\u00e2n\u201c, \u201ebatr\u00e2na\u201c, \u201ebatr\u00e2nete\u201c deoarece timpul \u00eencepuse sa-si faca simtita actiunea destructiva si asupra sa. Si pentru ca marile spirite se \u00eent\u00e2lnesc, la noi s-a facut un important pas \u00een plus: nu exista moarte, ci iesire din sistem! Deoarece tinerii de azi sunt trimisi sa moara \u00een alte tari. Iar \u00een Liliput, scoala, sanatatea, cultura, asa cum este firesc, se ridica doar la \u00eenaltimea celor ce se \u00eengrijesc de ele. Dar pot disparea de la sine chiar fara sprijinul altor Ordonante de urgenta, caci bazele au fost puse si sunt temeinice. Va trebui sa treaca zeci de ani pentru ca urmele analfabetilor politici de azi sa fie sterse.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu \u00eencetez sa-mi cumpar carti desi, \u00eencet si sigur, numarul lor va ajunge sa ma scoata din casa. Nevoia de carti este o maladie cronica dob\u00e2ndita \u00eenca din studentie, c\u00e2nd, din cei 30 de lei care-mi ram\u00e2neau din bursa, \u00eemi mai cumparam si carti, unele foarte ieftine, ale marilor clasici rusi, aparuti la o editura&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/totul-pentru-furt-totul-pentru-victorie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Totul pentru furt, totul pentru victorie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4637,4,4638,4636,3106],"class_list":["post-6178","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-bani-de-carti","tag-editorial","tag-intelectualul-in-comunism","tag-nevoia-de-carti","tag-perioada-comunista"],"views":2807,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6178","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6178"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6178\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6178"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6178"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6178"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}