{"id":6173,"date":"2011-01-27T10:45:21","date_gmt":"2011-01-27T08:45:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6173"},"modified":"2011-01-27T10:48:30","modified_gmt":"2011-01-27T08:48:30","slug":"%e2%80%9eforeign-policy%e2%80%9c-despre-cum-ironia-va-salva-china","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eforeign-policy%e2%80%9c-despre-cum-ironia-va-salva-china\/","title":{"rendered":"\u201eForeign Policy\u201c: Despre cum ironia va salva China"},"content":{"rendered":"

\u201eSocialimul e nemaipomenit! A existat vreodata o afirmatie mai predispusa la ironii zeflemitoare dec\u00e2t vechea lozinca a juvenilei Republici Chineze? Cum poate un popor care g\u00e2ndeste sa accepte asa ceva, \u00eempreuna cu o sumedenie de alte sloganuri goale de continut, ca pe niste lucruri de la sine \u00eentelese fara sa ridice macar din spr\u00e2nceana si sa-si murmure \u00een barba: chiar asa?\u201c, se \u00eentreaba Eric Abrahamsen \u00eentr-un articol intitulat \u201eIronia e buna\u201c, din \u201eForeign Policy\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eIronia, \u00eentr-o formulare simpla, e golul dintre cuvinte si \u00eentelesul lor, un spatiu \u00een care cel care vorbeste si cel care asculta \u00eesi fac, complice, cu ochiul. Pentru ca aceasta \u00eenetelegere sa fie mutuala, o plasa de experiente si de convingeri comune trebuie sa existe \u00een prealabil, pe \u00eentinderea careia limbajul adopta ecouri si asocieri mai ad\u00e2nci\u201c, scrie Abrahamsen. Partidul Comunist Chinez a stabilit, clar, ca nu exista alte valori comune, \u00een afara de cele ale partidului, si nici un alt limbaj \u00een afara de cel m\u00e2nuit de conducatorii natiunii. Discursul public e, \u00een China, \u00een \u00eentregime proprietatea guvernului.<\/p>\n

\u201eRaul, \u00een ceea ce priveste limba chineza, s-a facut cu adevarat \u00een timpul Revolutiei Culturale, c\u00e2nd toate formele de muzica si de teatru au fost scoase \u00een afara legii, cu exceptia a opt \u201eopere model\u201c, corecte politic, iar discursul public s-a redus la ceea ce putea fi strigat prin niste difuzoare. Cuvintele erau transformate cu ciocanul \u00een instrumente ale puterii si ale violentei\u201c, scrie Eric Abrahamsen. C\u00e2ntecele erau printre cele mai eficiente instrumente ale sistemului, iar unul dintre cele mai populare, intitulat \u201eMarea revolutie culturala a proletariatului\u201c, \u00eencepea \u00een felul urmator: \u201eMarea revolutie culturala a proletariatului e buna\/ e buna\/ e buna\/ e buna\u201c.
\nLa sf\u00e2rsitul Revolutiei Culturale, la moartea lui Mao, \u00een 1976, natiunea a rasuflat, \u00eentruc\u00e2tva, usurata. Societatea civila a gasit, din nou, spatii \u00een care sa se dezvolte, fapt care a condus la un moment cultural foarte fertil, \u00een anii \u201980. Wang Shuo, unul dintre criticii cei mai vehementi ai statului totalitar chinez, descria, \u00eentr-un roman din 1989, intitulat \u201eVa rog sa nu ma numiti om\u201c, o scena \u00een care un functionar al administratiei locale \u00eent\u00e2mpina un mahar al partidului. Litania sa ritualica \u201e\u00eencepe absurd si sf\u00e2rseste anticlimatic: \u201e\u00centelept si respectat \u00eenvatator, conducator, c\u00e2rmaci, deschizator de drumuri, pionier \u00een avangarda, constructor, torta luminoasa, pavaza ce ne apara de diavol, bat de batut c\u00e2inii, tata, mama, bunic, bunica, stramos primordial, maimuta arhetipala, Divinitate Suprema, \u00cemparat de jad, Guan Yin, Zeita a milei, comandant suprem\u201c. Paragraful continua pe pagini \u00eentregi, astfel \u00eenc\u00e2t, p\u00e2na la sf\u00e2rsit, \u201ep\u00e2na si cele mai insensibile minti ar avea o banuiala ca e ceva necurat la mijloc\u201c.<\/p>\n

\u00censa Internetul e cel care a reusit, cu adevarat, sa recupereze umorul chinezilor, crede Abrahamsen \u2013 \u00een special genul de ironie amara cultivata de Wang Shuo. De la sf\u00e2rsitul anilor ’90 p\u00e2na la \u00eenceputul lui 2005, Internetul era complet necenzurat \u00een China, devenind un spatiu public \u00een care scriitorii au putut explora noi tipuri de discurs. \u201eWang Xiaoshan a fost fondatorul \u00abAgentiei de Stiri de Umor Negru\u00bb, un serviciu de presa parodic, amintind de \u00abThe Onion\u00bb. Agentia de stiri, fondata \u00een 1999 si \u00eenca functionala azi, \u00een forme mai bl\u00e2nde, le-a oferit jurnalistilor si scriitorilor o supapa de care se simtea, cu disprerare, nevoia. \u00abXinhua era fals\u00bb, ridica Wang din umeri, referindu-se la agentia chineza oficiala de stiri. \u00abSi noi tot falsi eram\u00bb\u201c.
\nMomentul de libertate nu a durat \u00eensa mult timp. \u201e\u00cen zilele noastre, aparitia unor instrumente de control asupra Internetului, mai sofisticate si mai ubicue, a \u00eensemnat mai putin umor si mai putine critici la adresa guvernarii centrale si a liderilor de v\u00e2rf, si o proliferare a batjocurilor la adresa unor tinte mai putin vizibile: figurile autoritatii si ale puterii, care exista la toate nivelele societatii, de la sala de clasa la birou\u201c, arata Eric Abrahamsen.
\nO parte dintre intelectualii chinezi se tem ca umorul politic ar putea dispensa sentimente mai puternice de revolta, ce ar conduce la reforme concrete. Han Han, una dintre cele mai citite personalitati ale Internetului, din \u00eentreaga lume, e un exemplu ca lucrurile nu stau totusi asa. Bloggerul a comentat, \u00een 2009, un caz dintr-o provincie chineza \u00een care niste barcagii au pescuit corpurile unor elevi ce se \u00eenecasera \u00een r\u00e2u si au refuzat apoi, cu complicitatea autoritatilor, sa le \u00eenapoieze parintilor, p\u00e2na c\u00e2nd acestia nu le-au platit niste sume exorbitante. Han Han a recomandat, pe blog, ca toti cetatenii sa aiba la ei, \u00een viitor, taxele pentru recuperarea propriului cadavru: \u201eDaca se va \u00eent\u00e2mpla ca tu sau un prieten al tau sa cadeti \u00een apa, va trebui sa tineti banii sus, deasupra capului \u2013 e singura cale pentru ca aceste echipe semioficiale de recuperat cadavre sa se oboseasca sa va pescuiasca din r\u00e2u\u201c.
\n\u00centr-o societate \u00een care discursul unidimensional e promovat \u00eenca din primele zile de scoala si \u00een care toti elevii urmeaza, fara exceptie, an de an, cursuri de \u201eg\u00e2ndire politica\u201c, de marxism-leninism, de \u201eg\u00e2ndirea lui Mao Zedong\u201c si de \u201eteoriile lui Deng Xiaoping\u201c, schimbarile de mentalitate ar putea sa survina lent, \u00een cel putin doua-trei generatii, crede Eric Abrahamsen. \u00censa, \u00eenca de pe acum, guvernul comunist ar putea avea motive de \u00eengrijoare: \u201eFiecare noua stire de pe Internet despre catastrofe, esecuri, coruptie sau nedreptati e \u00eent\u00e2mpinata s\u00een Chinat cu o lozinca maoista proaspat resapata, ascunz\u00e2nd poate m\u00e2nie, sau resemnare, dar, mai presus de toate, o \u00eentelegere ironica a lucrurilor: \u00abMultumirile noastre natiunii!\u00bb\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eSocialimul e nemaipomenit! A existat vreodata o afirmatie mai predispusa la ironii zeflemitoare dec\u00e2t vechea lozinca a juvenilei Republici Chineze? Cum poate un popor care g\u00e2ndeste sa accepte asa ceva, \u00eempreuna cu o sumedenie de alte sloganuri goale de continut, ca pe niste lucruri de la sine \u00eentelese fara sa ridice macar din spr\u00e2nceana si… Cite\u0219te mai mult »\u201eForeign Policy\u201c: Despre cum ironia va salva China<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4632,574,4631,4634,4633,4630,4635],"class_list":["post-6173","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-articol-din-foreign-policy","tag-china","tag-eric-abrahamsen","tag-mao","tag-revolutia-culturala-din-china","tag-socialim","tag-umor-politic-in-china"],"views":2431,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6173","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6173"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6173\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6173"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6173"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6173"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}