{"id":6169,"date":"2011-01-27T10:43:03","date_gmt":"2011-01-27T08:43:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6169"},"modified":"2011-01-27T10:43:59","modified_gmt":"2011-01-27T08:43:59","slug":"tenisul-in-negru-si-alb","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tenisul-in-negru-si-alb\/","title":{"rendered":"Tenisul \u00een negru si alb"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>\u00cen textul de saptam\u00e2na trecuta mizam, dragi prieteni, pe coeficientul de inedit pe care un dialog cu unul dintre marii tenismani ai lumii \u00eel propune. Un interviu cu Jo-Wilfried Tsonga, realizat la doar o luna dupa ce acesta disputase finala de la Melbourne, mi s-a parut ca nu poate fi dec\u00e2t interesant. Ceva la modul \u201estii, am \u00eentrebat-o pe Pythia c\u00e2t e ceasul la doar zece minute dupa ce a iesit din templu\u201c. Caci templu al tenisului este Rod Laver Arena, iar zei si preoti cei care-i celebreaza cauza (jucatori, arbitri, antrenori, gazetari, organizatori). Am practicat astfel un soi de et in Arcadio ego, sub o topica rasturnata, ce-i drept: daca n-am fost la Aussie Open editia 2008, macar povestea unui finalist sa se faca auzita aici, \u00een Rom\u00e2nia, aflata la ani-lumina de altitudinea calitativa a tenisului de la Antipozi. O poveste spusa direct, fizic, face to face, si nu decupata de pe net si lipita apoi pe h\u00e2rtie&#8230;<\/strong><\/em><br \/>\nPentru astazi, ca un alt gest introductiv la volumul dedicat de jurnalistul Claude Moreau tenismanului francez, \u201eJo-Wilfried Tsonga. La force tranquille\u201c, va propun o scurta incursiune \u00een str\u00e2mta lume a jucatorilor de tenis de culoare. Putini la numar, acestia au platit tribut unui exclusivism rasial nedrept, dar tenace, tinut la mare pret printre practicantii sportului alb. Pe undeva, lucrurile sunt de \u00eenteles (dar nu de iertat, dar nu de uitat). Tenisul, sport cu radacini antice, nu doar europene, ci si orientale, definit mai riguros de francezii epocii clasice \u00eensa maturizat \u00een formula \u00een care \u00eel cunoastem azi de britanicii perioadei victoriene \u2013 a fost un sport elitist. Nici macar englezii din middle class nu-l practicau, el ram\u00e2n\u00e2nd pentru decenii o activitate plezirista a aristocratilor, iar mai apoi a burghezilor foarte bogati. La drept vorbind, nici nu stiu ce s-a petrecut mai \u00eent\u00e2i: acordarea dreptului de vot femeilor sau democratizarea accesului la tenis.<br \/>\n\u00cen esenta, tenisul a fost (si a ramas) un sport foarte scump de loisir. Nu poate fi practicat oriunde, caci nu exista tenis de favella. Iar accesul pe o baza de tenis costa. Materialele tenisistice, de la racheta, racordaj, mingi, pantofi, echipament, termobag etc., sunt scumpe, daca tinem la calitate. Pe urma, tenisul nu se \u00eenvata fara profesor, nu e genul de activitate care se fura din ochi. Iar un antrenor personal nu este deloc ieftin. Preturile fiind oarecum prohibitive, rezulta ca doar aceia care dispun de o anume potenta financiara (ori situare sociala) \u00eesi pot permite sa-l practice. \u00cen mod cert, tenisul nu este un sport de masa, un sport pentru dezmostenitii soartei&#8230;<br \/>\n\u00cen aceste conditii, facil de reprezentat, pare rational ca oamenii de culoare din Statele Unite, Europa, Australia si America de Sud (continentele care conteaza \u00een tenis), traditional mai pauperi, sa gaseasca doar cu mare dificultate drum catre sportul alb. At\u00e2t la nivelul loisir-ului, c\u00e2t si la acela al performantei. Desigur, razboaiele mondiale, crizele economice, revolutiile din lumea a treia si mai ales procesul de globalizare au provocat o modificare a acestei tectonici traditionaliste si segregationiste. Si totusi, \u00een ciuda unor progrese remarcabile, rezultatele \u00eenca se lasa asteptate.<br \/>\nLa drept vorbind, ce jucatori si jucatoare de culoare cunoasteti? Unii vor spune, timid, Yannick Noah. Cei mai \u00een v\u00e2rsta, Arthur Ashe. Cei de azi le vor invoca, strident, pe surorile Williams, Serena si Venus. Si cam at\u00e2t. Slaba recolta, nu credeti? Desigur, am mai putea adauga, pentru anii \u201850, pe Althea Gibson. Pe la sf\u00e2rsitul anilor \u201860 a aparut Evonne Goolagong, devenita ulterior Cawley. Prin 1970, alaturi de Ashe, \u00eenvingator la US Open si Wimbledon, si patron al Cupei Davis, \u00eencepea sa straluceasca Eddie Dibbs. \u00cen Franta Noah a cucerit Roland Garros-ul si a jucat o finala a Cupei Davis, \u00een 1982. Faptul ca \u00eendeobste era celebru si adulat nu l-a \u00eempiedicat sa prefere a locui \u00een Elvetia, unde se simtea mai putin marginalizat rasial dec\u00e2t \u00een Hexagon. Peste Ocean aparea, prin anii \u201880, Zina Garrison, deloc o rea competitoare, finalista la Wimbledon \u00een 1990. Dupa 1990, Malivai Washington (hm, predestinat nume!) atingea si el treapta runner up pe gazonul londonez. Iar apoi, la nivelul de sus al performantei, s-au ivit fetele Williams, care realmente domina tenisul feminin de aproape zece ani \u2013 si o fac aproape total. Revenind \u00een Europa, Hexagonul ne ofera doua personalitati neobisnuite, dintre care una, Tsonga, va fi obiectul nostru de interes \u00een saptam\u00e2nile ce urmeaza. Cealalta, \u00eenca si mai spectaculoasa, mai dramatica \u00een sensul show-ului sportiv, apartine lui Ga\u00ebl Monfils.<br \/>\nAparent, campionii enumerati mai sus constituie o colectie elocventa de eroi de culoare ai sportului alb. \u00cen realitate, si prin comparatie cu tenismanii si jucatoarele de factura caucaziana, o astfel de lista este lipsita de semnificatie \u2013 prin cantitate. Iar cantitatea marturiseste deja \u00een chip apasat un principiu si un mecanism segregationist \u00een materie de tenis.<br \/>\nDe ce am recurs la o istorie \u201erasiala\u201c, de fapt socio-economica, a jocului de tenis? Pentru a pune mai bine \u00een lumina exceptionalitatea unor campioni cu radacini africane. Oameni de valoare, carora le-a fost infinit mai greu dec\u00e2t albilor sa acceada la performanta \u00een sportul alb. Cred ca fara aceste prolegomene generaliste nici nu am putea \u00eentelege cum se cuvine biografia si singularitatea unui campion de talia lui Jo-Wilfried Tsonga&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen textul de saptam\u00e2na trecuta mizam, dragi prieteni, pe coeficientul de inedit pe care un dialog cu unul dintre marii tenismani ai lumii \u00eel propune. Un interviu cu Jo-Wilfried Tsonga, realizat la doar o luna dupa ce acesta disputase finala de la Melbourne, mi s-a parut ca nu poate fi dec\u00e2t interesant. Ceva la modul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tenisul-in-negru-si-alb\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tenisul \u00een negru si alb<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4628,4559,4629],"class_list":["post-6169","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-interviu-cu-jo-wilfried-tsonga","tag-jurnalistul-claude-moreau","tag-rod-laver-arena"],"views":1765,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6169","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6169"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6169\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6169"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6169"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6169"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}