{"id":6155,"date":"2011-01-27T10:30:28","date_gmt":"2011-01-27T08:30:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6155"},"modified":"2011-01-27T10:30:44","modified_gmt":"2011-01-27T08:30:44","slug":"vestul-salbatic-pe-scena-metropolitanului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vestul-salbatic-pe-scena-metropolitanului\/","title":{"rendered":"Vestul salbatic pe scena Metropolitanului"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>La exact o suta de ani de la premiera absoluta pe care a gazduit-o, marele teatru liric din New York a reluat la finele lui 2010 productia mai veche a lui Giancarlo del Monaco cu \u201eFata din Far West\u201c de Puccini. Ultimul spectacol al seriei a fost transmis live la cinematograf, \u00een acest \u00eenceput de 2011. Si \u00een Rom\u00e2nia, deocamdata la Bucuresti si la Timisoara. Asteapta cu nerabdare, Clujul!<br \/>\nAfisul de acum un secol cumulase nume legendare. Este suficient sa amintesc de Enrico Caruso \u00een rolul lui Dick Johnson, de Arturo Toscanini la pupitru, de soprana Emmy Destinn (Minnie), de baritonul Pasquale Amato (Jack Rance). \u00censusi compozitorul asistase la premiera. Pentru veacul nostru, Metropolitanul a ales unul dintre cele mai bune cast-uri disponibile. Opusul puccinian reclama voci tutelare, personalitati puternice, actori dedicati, asa \u00eenc\u00e2t s-a recurs, \u00een primul r\u00e2nd, la Deborah Voigt, glorie a Americii pentru roluri wagneriene si straussiene, aici oferindu-i-se confruntarea tot cu o partitura pretentioasa, plina de seve diverse, de la liric la dramatic. <\/strong><\/em><br \/>\nAcum, la deplina maturitate artistica, Deborah Voigt porneste de la sorgintea unei voci lirice, evoluate prin stiinta, catre abordarea \u00een siguranta a unor severe desene vocale acute, de forta. Dificila scriitura a lui Puccini, ce prefigureaza rolul mortal al Principesei Turandot, care avea sa apara paisprezece ani mai t\u00e2rziu, reclama si atacuri extreme de sunet, stralucitoare si spectaculoase. Fara sa aiba patina italiana de fraza a Renatei Tebaldi sau incisivitatea impresionanta a Birgitei Nilsson, repere memorabile venite din partea unor interprete ilustre din trecut, Deborah Voigt a captivat prin abilitatea de a rezolva cu elocventa \u00eentreaga tesatura \u00eenscrisa pe portativ, de a-i conferi expresivitate, fapt ce s-a regasit si \u00een agreabila prezenta scenica.<br \/>\n\u00cen lumea aspra a Vestului salbatic, Minnie&#8230; Voigt are candoare, luminozitate, sinceritate si cuceritoare caldura. Prin ea, la final, triumful bunatatii si iubirii este asigurat. Pentru ca, precum \u201eTurandot\u201c, \u201eFata din Far West\u201c propune o trama cu happy-end, iar \u00een spectacolul de la Met, soprana titulara l-a prefigurat de la prima aparitie pe platou. Relationarea ei cu personajele ce \u00eentrupeaza avizi si frustrati cautatori de aur a fost chiar idilica, mai ales \u00een contextul \u00een care este asiduu curtata si accesele de gelozie p\u00e2ndesc la tot pasul.<br \/>\nAm vazut-o acum pe Deborah Voigt \u00een scena pentru prima data dupa momentul 2004. Se stie ca \u00een acel an, la Opera Regala Covent Garden din Londra, Christof Loy a recuzat-o pe supraponderala soprana pentru aparitia \u00een \u201eAriadna la Naxos\u201c de Richard Strauss. Managementul teatrului a venit \u00een \u00eent\u00e2mpinarea rigorilor regizorului si artista a trebuit sa plece, consfintind prima \u00eent\u00e2mplare de acest gen din istoria liricii. S-a supus unei grele si riscante \u2013 pentru un c\u00e2ntaret \u2013 operatii de by-pass stomacal, \u00een urma careia a pierdut nu mai putin de&#8230; 45 de kilograme! Cu silueta practic normalizata, Debbie Voigt a revenit rapid \u00een teatre si, ambitioasa, mai \u00eent\u00e2i la Covent Garden, chiar \u00een productia din care fusese eliminata. Acum, la cincizeci de ani si v\u00e2rf de cariera, se pregateste pentru marea confruntare a abordarii Br\u00fcnnhildei din Tetralogia wagneriana la Metropolitan.<br \/>\n\u00cen spectacolul cu \u201eFata din Far West\u201c, partenerul sopranei americane a fost, \u00een rolul banditului Dick Johnson, sicilianul Marcello Giordani, artist cu robustete \u00een alura si voce. Eroul sau este mai mult rigid si atitudinea \u00eesi pune amprenta pe glas. C\u00e2nta liniar si cu prea putina pasiune, cu minima daruire, dar cu maxima&#8230; uniformitate. Parea ca recompensa care s-a pus pe capul lui si teama de a nu fi prins l-au marcat chiar \u00een clipele de tandrete cu Minnie. Pacat de tensiunea si clocotul interior pe care melodica pucciniana le picura \u00een vocea de tenor! Celebra arie \u201eCh&#8217;ella mi creda libero e lontano\u201c s-a derulat cu frazare optima, dar cele doua note de Si bemol acut puteau fi culminatii mai convingatoare. Bine era si daca efortul pentru emiterea lor n-ar fi periclitat sonoritatea registrului grav \u00een pasajele imediat urmatoare.<br \/>\nUn efort similar s-a simtit si \u00een talmacirile lui Lucio Gallo, bariton cu un trecut mozartian important, dar la care trecerea catre literatura verista se arata problematica. Duritatea de st\u00e2nca a serifului Jack Rance a razbatut prea putin din culoarea vocii lui Gallo, din expunerea tiradelor violente cu care compozitorul i-a \u00eenzestrat discursul.<br \/>\n\u00cenca cincisprezece personaje mai compun distributia opusului puccinian. Remarc prezentele baritonului Dwayne Croft (Sonora), artist fost \u00een prima linie a Metropolitanului, retras acum catre roluri episodice, ca si a t\u00e2narului bas Oren Gradus, Jake Wallace.<br \/>\nO foarte buna impresie a lasat seful de orchestra Nicola Luisotti, bagheta vivace si sigura, autoare a unei lecturi echilibrate, dinamice si cu admirabil flux epic, \u00eentr-o scriitura de extraordinara densitate, cu orchestratie savanta si \u00eempletire masiva cu ansamblul coral, \u00een primul si chiar al treilea act. O data \u00een plus, \u201eFata din Far West\u201c s-a dovedit un crochiu pe care Puccini l-a folosit pentru desav\u00e2rsita desfasurare de forte din \u201eTurandot\u201c.<br \/>\nDe doua decenii, de c\u00e2nd dateaza productia, regia lui Giancarlo del Monaco, decorurile si costumele lui Michael Scott, tin afisul. Este o mizanscena pe placul americanilor&#8230; cinematografica, detaliata, narativa. Totul este servit pe tava. Si atmosfera de bar californian, si caii, si seile sau lasourile, si ninsoarea din munti, si picaturile de s\u00e2nge ale lui Johnson care cad din podul cabanei lui Minnie, si strada mare cu sp\u00e2nzuratoarea improvizata, dar cu funia gata pregatita si minutios manufacturata&#8230; Nu ne ram\u00e2ne nimic de imaginat, stimulii l\u00e2ncezesc. Surprinzatoare a fost ideatica lui del Monaco, nu o data campion al montarilor incitante! Probabil ca l-a convins spiritul spectatorului american al \u00eenceputului anilor \u201890 care, fie vorba \u00eentre noi, nu s-a schimbat prea mult p\u00e2na azi.<br \/>\nUn titlu cu at\u00e2tea personaje, inclusiv coristi, o montare at\u00e2t de amanuntita, o miscare at\u00e2t de diversa necesita \u00eentretinere perfecta.<br \/>\nN-as spune ca spectacolul a rezistat foarte bine \u00een timp. Ma g\u00e2ndesc \u00eendeosebi la schematismul scenelor de ansamblu care le afecteaza cursivitatea. Asa \u00eenc\u00e2t, daca socotim ca anterioara montare pe scena Metropolitanului, datorata lui Henry Butler, a durat zece ani, \u00eenseamna ca aceleia semnate de Giancarlo del Monaco i-a venit de mult sorocul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La exact o suta de ani de la premiera absoluta pe care a gazduit-o, marele teatru liric din New York a reluat la finele lui 2010 productia mai veche a lui Giancarlo del Monaco cu \u201eFata din Far West\u201c de Puccini. Ultimul spectacol al seriei a fost transmis live la cinematograf, \u00een acest \u00eenceput de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vestul-salbatic-pe-scena-metropolitanului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vestul salbatic pe scena Metropolitanului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4618,4620,4619,86,4617],"class_list":["post-6155","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-fata-din-far-west-de-puccini","tag-deborah-voigt","tag-opera","tag-teatru","tag-teatru-liric-din-new-york"],"views":2479,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6155","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6155"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6155\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6155"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6155"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6155"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}