{"id":6151,"date":"2011-01-27T10:26:47","date_gmt":"2011-01-27T08:26:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6151"},"modified":"2011-01-27T10:27:59","modified_gmt":"2011-01-27T08:27:59","slug":"filmul-meu-pentru-un-cal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filmul-meu-pentru-un-cal\/","title":{"rendered":"Filmul meu, pentru un cal"},"content":{"rendered":"


\nLogo-ul unuia dintre cele mai tinere si ambitioase festivaluri nou aparute pe harta cinematografica, cel din Dubai, este \u201eBridging Cultures, Meeting Minds\u201c, dar semnul grafic ne \u00eenfatiseaza un superb cal stilizat, cu coama \u00een v\u00e2nt. Desigur, un cal arab, armasarul de legenda, Muhr, devenit si trofeul pus \u00een joc de DIIF (Dubai International Film Festival). Proiectata a fi, \u00een mod special, un pod arcuit peste cinematografiile tarilor arabe, manifestarea nu ignora, \u00eensa, restul lumii, sectiunea necompetitiva \u201eThe Cinema of the World\u201c reunind creatii despre care s-a vorbit \u00een cursul anului 2010, printre care si \u201eEu c\u00e2nd vreau sa fluier, fluier\u201c, proiectat \u00een prezenta protagonistului George Pistereanu, si prezentat de selectionera Sheila Whitaker drept \u201e\u00cenca o dovada a vitalitatii noului cinematograf rom\u00e2nesc.\u201c <\/strong><\/em>
\nColin Firth: \u201eNu-mi permit sa-mi pierd capul pentru un Oscar\u201c<\/strong>
\nDe altfel, si onoarea serii inaugurale a revenit unui film european al carui titlu circula tot mai des \u00een ultima vreme, ca un posibil candidat la Globul de Aur si la Oscar, \u201eThe King’s Speech\u201c al lui Tom Hooper (\u201eElizabeth I\u201c). Mai mult ca sigur Colin Firth, interpretul Ducelui de York, cel ce avea sa devina, fara voia lui, regele George al VI-lea, se \u00eendreapta catre o Academy Award. Teribila inspiratie: sa-l soliciti pe posesorul uneia dintre cele mai splendide voci ale teatrului si cinematografului englez contemporan, despre Colin Firth este vorba, sa joace rolul unui barbat atins de o b\u00e2lb\u00e2iala severa! Si, cum se \u00eent\u00e2mpla, uneori, ca regalurile sa nu vina singure, i s-a dat drept logoped pe australianul Geoffrey Rush, actorul \u00een preajma caruia simti ca nebunia sau fantasmele pot fi o stare naturala. Tratamentul excentricului profesor include chinul unor exercitii fizice ciudate, dure, ce angajeaza \u00eentregul organism, dar, mai ales, o insolita apropiere de cuvinte, vazute \u00een potentialitatea lor muzicala. El transforma discursurile regelui \u00een partituri, cuvintele au suisuri si cobor\u00e2suri, omul sta \u00een apropierea suveranului \u00een toate cabinele radio unde au loc \u00eenregistrarile, \u00eel dirijeaza si, la un semn al sau, vorbele parca \u00eesi iau zborul. Sunt scene de o mare intensitate emotionala, percepute \u00een primul r\u00e2nd \u2013 dincolo de naratiunea ce respecta istoria si adevarurile ei \u2013 ca un recital extraordinar a doi mari actori. Pe imensa scena a cinematografului Madinat Arena (3 000 de locuri) Colin Firth si-a exprimat parerea de rau de a ne transporta din \u00eensoritul Dubai \u00een cetoasa Londra a anului 1930. A doua zi, la \u00eent\u00e2lnirea cu ziaristii, aveam sa aflam c\u00e2t de mult i-a dat de furca rolul unui individ cu handicapul b\u00e2lb\u00e2ielii: \u201eAm citit, am stat de vorba cu astfel de oameni, am \u00eencercat sa observ singur, fara specialisti \u00een preajma, cum se poticnesc \u00een fata cuv\u00e2ntului-obstacol. Am repetat, de data aceasta cu profesori, am \u00eenvatat sa fiu b\u00e2lb\u00e2it, si c\u00e2nd ne dadeam drumul cu totii, era o nebunie pe platou. Nu se mai \u00eentelegea nimic. Ajunsesem sa nu mai vorbesc ca lumea nici c\u00e2nd ieseam din rol. Cineva l-a \u00eentrebat daca se g\u00e2ndeste la Oscar. \u201ePrefer sa nu ma g\u00e2ndesc. Investesti at\u00e2ta energie \u00een toata acea asteptare si c\u00e2nd nu c\u00e2stigi, te trezesti tulburat, credeti-ma. \u00cencep sa \u00eembatr\u00e2nesc si nu-mi permit sa-mi pierd capul pentru un Oscar.\u201c Un alt mare actor, de multa vreme asteptat la DIIF, unde urma sa i se \u00eenm\u00e2neze un premiu pentru \u00eentreaga activitate, a anuntat cu c\u00e2teva zile \u00eenaintea deschiderii renuntarea la calatoria \u00een Emirate, din cauza miscarilor sociale postelectorale din Haiti, tara \u00een a carei viata este profund implicat, actorul construind acolo o tabara pentru sinistratii de pe urma nimicitorului cutremur de anul trecut. \u201eSunt onorat sa primesc o asemenea distinctie a Festivalului din Dubai si regret ca nu pot fi printre dv., dar am considerat ca a fi prezent, \u00een aceste zile, \u00een Haiti, unde situatia s-a \u00eenrautatit, este o urgenta. Trebuia sa ma conving ca oamenii din stafful meu si cei din tabara sunt \u00een siguranta. Astept sa vin \u00een Dubai cu prilejul unui viitor festival.\u201c Vedete au fost destule, nimeni nu se poate pl\u00e2nge, Catherine Deneuve, Colin Farrell, Ed Harris, Isabelle Huppert, dar pentru Sean Penn se v\u00e2nduse o sala \u00eentreaga, \u00een agenda actorului fiind inclusa o \u00eent\u00e2lnire cu publicul. Acesta va trebui sa fie rabdator.
\nDeschide lumea<\/strong>
\nOpen the world se afla scris pe frontispiciul cinematografelor. Pentru multi dintre noi, critici europeni sau americani, a fost chiar o lume de descoperit, filmele arabe, din Asia, din Africa neput\u00e2nd fi vazute \u00een loturi at\u00e2t de compacte dec\u00e2t aici. De altfel, asa cum declara directorul artistic al festivalului, Massoud Amralla Al Ali \u201eDescoperirea este, pe scurt, tema celei de a saptea editii DIIF. Cred ca anul acesta ne-am rotunjit viziunea la care am visat cu ani \u00een urma, aceea de a fi o casa sigura pentru creatorii arabi \u00een special si de a fi punctul de pornire al unui sistem aparte, a carui dimensiune fundamentala este aceea de pod cultural.\u201c Pentru a avea o oarecare idee despre constructia acestui pod, voi enumera (\u00een engleza), sectiunile prevazute cu premii (nu are rost sa spun ca sunt consistente): The Muhr Emirati Awards, The Muhr Arab Awards, (fictiune, documentare si scurt metraje), The Muhr Asia-Africa Awards (cu aceleasi compartimente). Av\u00e2nd placerea de a fi \u00een Juriul Criticii Internationale (Fipresci), \u00een sectiunea Documentar arab, alaturi de doi colegi din Egipt si Franta, Hala El Mawy si, respectiv, Leo Soesanto (selectioner pentru \u201eLa semaine de la critique la Cannes\u201c), nu am avut posibilitatea alcatuirii unui program individual, care sa cuprinda c\u00e2te ceva de peste tot, cum se \u00eent\u00e2mpla, \u00een general la un festival, unde oricum nu poti acoperi integral dec\u00e2t o selectie, de obicei principala. \u00cen cazul de fata, rasplata restr\u00e2ngerii a fost sansa de a urmari un bloc de documentare de lung metraj, subliniez, unele bat\u00e2nd catre doua ore, multe de un exceptional interes. Preocupata (de c\u00e2nd ma stiu \u00een aceasta meserie) de genul cu pricina mi-am dat, \u00eenca o data, seama, c\u00e2t de dezechilibrata este harta cinematografica, asa cum apare ea, \u00een functie de aleatoriul \u00eent\u00e2lnirii cu creatii ce nu intra \u00een raza de atentie a comertului. Fiecare film ne-a atras atentia \u00een felul lui. \u00cel citez pe Erfan Rashid, unul dintre selectioneri: \u201eDocumentarele ofera un kaleidoscop perfect al vietii de zi cu zi din lumea araba, pun \u00eentr-o lumina puternica necazurile, luptele, bucuriile.\u201c Multe dintre ele mi-au aparut a fi concentrate pe o singura tema majora, pe care as numi-o \u201esperanta ca forma a rezistentei\u201c: nostalgia familiilor, a unui camin (\u201eMy Father From Haifa\u201c), a unui timp de pace (\u201eGaza-Strophe\u201c), a casei parintesti (\u201eDamascus Roof and Tales of Paradise\u201c). Premiul nostru, acordat \u00een unanimitate, a ajuns \u00een m\u00e2inile cuplului de realizatori Marianne Khoury (Egipt) \u2013 Mustapha Hasnaoui (Tunisia), autorii unui impresionant documentar, \u201eZelal\u201c, despre soarta celor cu mintile ratacite, internati astazi \u00eentr-un spital egiptean. Ne-a impresionat abilitatea cu care cei doi cineasti au recompus viata acestor fiinte nefericite, vazute din unghiul greu de atins din care existenta lor mai pastreaza un s\u00e2mbure de amintire ce devine o naratiune; ea ar putea apartine si oamenilor asa zis normali. Bunaoara, doua femei de v\u00e2rste diferite \u00eesi povestesc noaptea nuntii, cu at\u00e2ta gratie, emotie, bun simt, umor, \u00eenc\u00e2t aproape ca uiti cu cine ai de a face. Filmul mi-a amintit de \u201eNu te supara frate, dar…\u201c al Adinei Pintilie. Premiul nostru fiind unul singur, fara posibilitatea unei mentiuni care sa marturiseasca, eventual, alte titluri \u00eendragite, a ramas ca fiecare sa-si faca publica o alegere, sa-i spunem \u201ecoup du coeur\u201c, cum se obisnuieste \u00een cercul festivalurilor francofone. Pentru mine, ea a \u00eensemnat \u201eMalaki \u2013 Sent of an Angel\u201c, de Khalil Zaarour (Liban).
\nPeisaj dupa batalie<\/strong>
\nToate femeile (mame, sotii, surori) apartin\u00e2nd unor familii diferite, sase la numar, au ales sa astepte, p\u00e2na \u00een ultima zi a vietii lor, \u00eentoarcerea fiilor, sotilor, fratilor dati disparuti dupa razboiul civil din Liban. Nu au nicio veste despre soarta acestora (mai traiesc, sunt morti?), dar asteapta. De ani de zile: \u201eStiu foarte bine, altii spun despre mine ca sunt nebuna, dar nu-mi pasa\u201c \u2013 marturiseste o batr\u00e2na tricot\u00e2nd c\u00e2t e ziua de lunga, precum o moderna, tragica, Penelopa. Mi-a amintit de asa numitele \u201emame nebune\u201c \u2013 \u201emadres locas\u201c vazute \u00een filmele argentiniene, femei care \u00een Plaza de Mayo din Buenos Aires, \u00een fata Palatului Rezidential, si-au strigat durerea, at\u00e2t c\u00e2t poate ea sa \u00eencapa \u00een pancartele ce purtau \u00eentrebari despre soarta celor 30 000 de disparuti \u00een timpul dictaturii. Ca semn al sperantei, aveau pe cap o basma alba. Femeile libaneze din amintitul film au ales altceva si anume sa nu se desparta de un obiect, simbol al trecutei lor vieti: o rochie, un scaun, un dulap, un costum barbatesc periat cu grija, o pendula: \u201eSarbatorile nu mai \u00eenseamna nimic pentru mine\u201c \u2013 repeta o femeie \u00eenca t\u00e2nara, m\u00e2ng\u00e2ind rochia unei nunti ce nu a mai avut loc. Toate aceste obiecte spun o poveste despre o viata c\u00e2ndva normala. Sunt \u00eemprastiate pe un pam\u00e2nt pustiu, asa cum apare el \u00een ochii eroinelor: ravasitul lor spatiu interior a devenit, pe ecran, un peisaj devastat, asemenea unui peisaj dupa batalie. Departe de orice implicare politica, filmul se situeaza pe granita subtire dintre realitate si visare. Femeile evadeaza din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een vis, dar nu uita sa se \u00eentrebe asupra adevarului: \u201eCe-a facut fiul meu? De ce a fost rapit, nici macar nu stiu prea bine sensul acestui cuv\u00e2nt, kidnapped. Mi se are ca razboiul din Liban a fost un razboi \u00eempotriva numelor, strazilor, caselor. Stiu ca sunt batr\u00e2na, pot sa mor \u00een orice clipa, dar nu merit sa mor \u00eenainte de a-mi fi vazut fiul.\u201c Este una dintre cele mai emotionante confesiuni auzite \u00eentr-un film al carui autor nu se teme sa \u00eemprumute documentarului arta fictiunii, fara teama de a fi etichetat \u201etoo stylish.\u201c Sper ca macar unele dintre documentarele vazute \u00een Dubai sa-si faca loc \u00een circuitul altor festivaluri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Logo-ul unuia dintre cele mai tinere si ambitioase festivaluri nou aparute pe harta cinematografica, cel din Dubai, este \u201eBridging Cultures, Meeting Minds\u201c, dar semnul grafic ne \u00eenfatiseaza un superb cal stilizat, cu coama \u00een v\u00e2nt. Desigur, un cal arab, armasarul de legenda, Muhr, devenit si trofeul pus \u00een joc de DIIF (Dubai International Film Festival).… Cite\u0219te mai mult »Filmul meu, pentru un cal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4614,4616,2588,83,4615],"class_list":["post-6151","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-bridging-cultures","tag-colin-firth","tag-festival-de-film","tag-film","tag-meeting-minds"],"views":2161,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6151","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6151"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6151\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6151"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6151"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6151"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}