{"id":6143,"date":"2011-01-27T10:21:16","date_gmt":"2011-01-27T08:21:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6143"},"modified":"2011-01-27T10:22:38","modified_gmt":"2011-01-27T08:22:38","slug":"ispravile-lui-harap-alb-print-si-cavaler-crestin-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ispravile-lui-harap-alb-print-si-cavaler-crestin-ii\/","title":{"rendered":"Ispravile lui Harap-Alb, print si cavaler crestin (II)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Variatiuni pe tema Natura plangens, inspirate de \u201ecorosivele\u201c lui Ion Creanga<\/strong><\/p>\n<p>Asadar, Natura plangens. Pl\u00e2nge natura, pl\u00e2nge natura umana, iata o tema devenita laitmotiv al scrierilor lui Creanga. Din prima pagina a basmului \u201ePovestea lui Harap-Alb\u201c se insista pe starea generala conflictuala a lumii, intrata in v\u00e2rsta de fier si \u201eb\u00e2ntuita de razboaie grozave\u201c. Imparatii invrajbite, risipite intr-o geografie haotica, drumuri nesigure, calatorii fara intoarcere, iata coordonatele spatio-temporale neobisnuite ale lumii basmului. La marginile lumii, la antipozi, se afla o craie si o imparatie, ambele stap\u00e2nite de doi frati despartiti din junie. Craiul are trei feciori cam mol\u00e2i, iar fratele mai mare trei fete, insa mostenitori pe linie masculina \u2013 tufa. Starea de criza geopolitica este resimtita dramatic la curtea lui Verde Imparat, amenintat din toate partile de dusmani puternici, motiv pentru care se vede nevoit sa apeleze la fratele sau pentru a-i trimite grabnic un succesor la tron. Chiar faptul ca nu a fost in stare sa aiba feciori ca descendenti la tron, suna ca o tara si ca o infirmitate in logica basmului; de altfel, e un motiv de ingrijorare si chiar de jena biologica pentru mai toti monarhii cunoscuti in istorie. Cazul sanguinarului Henric al VIII-lea al Angliei, exemplar sub acest aspect, este doar unul dintre ele. Este si cazul imparatului Verde: \u201eAmu cica era odata intr-o tara un craiu, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata. Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde-imparat; si imparatul Verde nu avea feciori, ci numai fete\u201c. Cobor\u00e2ta simtitor in istorie, lumea basmului traieste din amintirea lui \u201ea fost odata\u201c si asteapta un c\u00e2rmuitor puternic in persoana unui t\u00e2nar crai care sa pacifice lumea si sa reinvie vremea de glorie de altadata.<br \/>\nL\u00e2ncezeala se vede si la curtea craiului, aflat se pare intr-un moment de pace. Trei fii imberbi si nebotezati deocamdata, fara destin imediat, sunt doritori sa-si incerce norocul, dar nepregatiti pentru o asa incercare cum este calatoria spre imparatia aflata in suferinta. Natura pl\u00e2nge si aici. Tabloul decaderii este completat de alte detalii. Hainele si armele purtate de crai pe c\u00e2nd a fost mire zac undeva ponosite si ruginite, iar calul cuceritorului de odinioara se ascunde in pielea unei gloabe mizere, uitata in grajd. Craiul isi rumega tristetea in barba. Primii doi pica in mod lamentabil proba elementara de curaj si renunta la domnie, spre amaraciunea craiului care ii cearta, dar nu ii ajuta. Feciorii au fost inzestrati de catre Natura cu toate organele, cum spune Ioan de Salisbury, dar barbatie nu au. Natura pl\u00e2nge: \u201edin trei feciori c\u00e2ti are tata, niciunul sa nu fie bun de nimica?! Apoi, drept sa va spun, ca atunci degeaba mai stricati m\u00e2ncarea, dragii mei\u2026 sa umblati numai asa, frunza frasinelului, toata viata voastra si sa va laudati ca sunteti feciori de craiu, asta nu miroasa a nas de om\u2026 Cum vad eu, frate-meu se poate culca pe o urechie din partea voastra; la sf\u00e2ntul Asteapta s-a implini dorinta lui. Halal de nepoti ce are\u201c. Cum calatoria trebuie inceputa si ispravita de unul dintre ei, intra in rol sf\u00e2nta Duminica pentru a implini opera naturii: salvarea Imparatiei Verzi. Proba de vigoare trebuie inlocuita cu proba data de o fiinta milostiva. Si craiul si imparatul vor fi avut neveste (dar si imparatul Ros\u2026), insa povestitorul nu le gaseste vreun rol in educatia copiilor si in decorul sumar al curtii. Prezenta feminina inedita ar fi aici sf\u00e2nta Duminica, ubicua si eficienta, pogor\u00e2ta la curtea craiului in chip de cersetoare pentru a-l testa moral si a-l pregati de drum pe mezinul craiului, ultimul dintre pretendentii la coroana, mai norocos si mai decis dec\u00e2t fratii sai speriosi sa c\u00e2stige imparatia: \u201eSi cum sta el pe g\u00e2nduri si nu se dumerea ce sa faca pentru a scapa de rusine, numai iaca se trezeste dinaintea lui cu o baba g\u00e2rbova de batr\u00e2nete, care umbla dupa milostenie. \u2013 Da&#8217; ce stai asa pe g\u00e2nduri, luminate craisor? zise baba; alunga m\u00e2hnirea din inima ta, caci norocul iti r\u00e2de din toate partile si nu ai de ce fi suparat. Ia, mai bine miluieste baba cu ceva. \u2013 Ia lasa-ma-ncolo, matusa, nu ma supara, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu. \u2013 Fecior de craiu, vede-te-as imparat! Spune babei ce te chinuieste; ca, de unde stii, poate sa-ti ajute si ea ceva.\u201c. Craisorul este nedecis, dar cuvintele ei il farmeca pe flacau: \u201eCel-de-sus varsa darul sau si peste cei neputinciosi; se vede ca asa place sfintiei-sale\u201c. P\u00e2na la urma feciorul o asculta: \u201eLuminate craisor, miluieste baba cu ceva! Fiul craiului, farmacat de vorbele babei, scoate atunci un ban si zice: \u2013 Tine, matusa, de la mine putin si de la Dumnezeu mult. \u2013 De unde dai, milostivul Dumnezeu sa-ti deie, zise baba, si mult sa te inzileasca, luminate craisor, ca mare norocire te asteapta\u201c.<br \/>\nStim cum si in ce conditii a ajuns mezinul craiului la curtea unchiului sau, si nu mai revenim asupra calatoriei lui prin selva oscura spre castel. A plecat craisor devenind sluga a slugii. Ajuns la curtea imparatului este instalat nu la palat, ci direct la grajd, precum Heracles la grajdurile lui Euristeu. T\u00e2lharit de arme si de identitate de catre sp\u00e2nul caruia i-a jurat credinta pe palos, el se bucura totusi de simpatia verisoarelor care intuiesc in el omul bun, pe adevaratul trimis, ghicind totodata natura malefica a Sp\u00e2nului: \u201ePesemne inima le spunea ca Sp\u00e2nul nu le este var, si de aceea nu-l puteau mistui. Asa il urasc ele de tare acum, ca, daca ar fi fost in banii lor, s-ar fi lepadat de Sp\u00e2n ca de Uciga-l Crucea\u201c. Dar imparatul are alte planuri pe care le dezvaluie \u201enepotului\u201c, de fiecare data in timpul ospatului. Se vede ca este slabit fizic trat\u00e2ndu-se cu putina salata procurata in vreme de prohibitie de un padurar destoinic din Gradina Ursului. Salatile sunt supliment nutritiv, aliment al supravietuirii si leac. Iata un scurt dialog intre doi ipocriti in timpul siestei, pe c\u00e2nd imparatul vegetarian se confeseaza aluziv comeseanului sau: \u201eAtunci imparatul zice Sp\u00e2nului: \u2013 Nepoate, mai m\u00e2ncat-ai salati de acestea de c\u00e2nd esti? \u2013 Ba nu, mosule, zice Sp\u00e2nul; tocmai eram sa va intreb de unde le aveti, ca tare-s bune!\u2026 O haraba intreaga as fi in stare sa man\u00e2nc, si parca tot nu m-as satura\u201c. G\u00e2nd la g\u00e2nd cu bucurie. Plin de solicitudine, Sp\u00e2nul isi angajeaza sluga cu g\u00e2nd sa-l piarda. Asa se naste prima dintre incercarile grele la care este trimis\/ expediat Harap-Alb. In fapt, imparatul este adevaratul trimitator, personaj esential al basmului, iar Sp\u00e2nul un prim executant care antreneaza un alt executant: pe Harap-Alb.<br \/>\nIn trama epica se pastreaza ideea coplesitoare de destin, sentimentul ca eroul este sortit grelelor incercari simbolice (el nu stie ca sunt simbolice\u2026) puse la cale de altii pe seama lui, ca nu el pleaca in cautarea aventurii, ci altcineva il impinge de la spate. Este cautat de aventura, angajat peste vointa lui intr-un scenariu incheiat cu happy-end. Vaicarelile lui in fata sfintei Duminici sau a calului, de neconceput in romanul cavaleresc, il umanizeaza, il fac un erou al timpului nostru, si de aici tot farmecul basmului. Vitejia lui este de fapt credinta lui inscrisa in paradigma milostivirii.<br \/>\nSa luam prima incercare in care determinant este rolul sfintei Duminici, traitoare in ostrovul din mijlocul marii. Casuta ei acoperita cu muschi gros aminteste casuta aceleiasi sfinte din \u201eFata babei si fata mosneagului\u201c, altarul situat in mijlocul padurii intunecoase si acoperit cu lozii pletoase, fel de a numi caracterul sacral al naturii ei intime si al faptelor sav\u00e2rsite. Ajutorul nemijlocit dat lui Harap-Alb in cazul raptului din Gradina Ursului (culege somnoroasa, si o arunca in f\u00e2nt\u00e2na din care se adapa ursul) sau in proba urmatoare, c\u00e2nd ii imprumuta obrazarul si palosul lui Statu-Palma-Barba-Cot in incercarea din Padurea Cerbului sunt o rasplata fireasca pentru sufletul lui milostiv, verificat in incipitul basmului. Substratul crestin al misiunilor lui Harap-Alb a fost subliniat de noi si in alte eseuri, c\u00e2nd am urmarit paradigma milostivirii. Inainte de prima incercare reusita, sf\u00e2nta in rol de adjuvant ii spune: \u201e\u2013 Fii incredintat ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta buna te ajuta, Harap-Alb, zice sf\u00e2nta Duminica iesind si las\u00e2ndu-l in pace sa se linisteasca\u201c. Prada sustrasa de Harap-Alb din Gradina devastata a Ursului, sedat de sf\u00e2nta Duminica, asigura revitalizarea batr\u00e2nului monarh vegetarian: \u201eSi cum ajunge in gradina, odata incepe a smulge la salati intr-ales si leaga o sarcina mare, c\u00e2t pe ce sa n-o poata radica in spinare\u201c. P\u00e2na atunci doar un padurar indraznet ii aducea \u201enumai de pofta\u201c.<br \/>\nIncercarea a doua este inca mai dificila. Cerbul solomonit, cu ochi otravit, este o varianta a vasiliscului, faptura mitologica a carui privire ucide, vatama, pustieste. Prezent si in alte povesti (vezi \u201ePovestea porcului\u201c), vasiliscul ram\u00e2ne, invariabil, simbol al nemilostivirii, alaturi de aspida (simbol al surzeniei pacatosului), de hidre pluricefale si balauri monstruosi care misuna prin codrii intunecosi. Inainte de a muri, cerbul il implora pe Harap-Alb sa se lase vazut, dar cavalerul-sluga se fereste, omul milostiv fiind vulnerabil in fata ochiului nemilostiv. Piatra din fruntea cerbului concentreaza puteri solare, detinatorul ei stap\u00e2nind magic peste imparatiile din jur: \u201eSi afla, nepoate, ca asemene petre fac podoaba imparatiei mele, nu se gasesc altele mai mari si mai frumoase dec\u00e2t aceste la nici o imparatie, si de-aceea s-a dus vestea despre ele in toata lumea. Multi imparati si crai vin sa le vada, si li-i de-a mirarea de unde le am\u201c. Ecorsarea Cerbului desfiinteaza orice rivalitate cu imparatiile vecine, trofeul mut\u00e2nd centrul lumii la curtea lui Verde imparat. Vizitele mai marilor lumii pentru a admira pielea cu pietre scumpe, departe de a fi simple vizite de curtoazie, trebuie luate ca acte de supunere neconditionata, de vasalitate admirativa, daca se poate spune asa.<br \/>\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Variatiuni pe tema Natura plangens, inspirate de \u201ecorosivele\u201c lui Ion Creanga Asadar, Natura plangens. Pl\u00e2nge natura, pl\u00e2nge natura umana, iata o tema devenita laitmotiv al scrierilor lui Creanga. Din prima pagina a basmului \u201ePovestea lui Harap-Alb\u201c se insista pe starea generala conflictuala a lumii, intrata in v\u00e2rsta de fier si \u201eb\u00e2ntuita de razboaie grozave\u201c. Imparatii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ispravile-lui-harap-alb-print-si-cavaler-crestin-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ispravile lui Harap-Alb, print si cavaler crestin (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4610,4611],"class_list":["post-6143","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-povestea-lui-harap-alb","tag-basme-ion-creanga"],"views":2754,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6143","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6143"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6143\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6143"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6143"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6143"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}