{"id":614,"date":"2009-12-10T14:01:15","date_gmt":"2009-12-10T12:01:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=614"},"modified":"2009-12-10T14:01:51","modified_gmt":"2009-12-10T12:01:51","slug":"ferestre-cu-obloane-deschise","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ferestre-cu-obloane-deschise\/","title":{"rendered":"Ferestre cu obloane deschise"},"content":{"rendered":"<blockquote>\n<p style=\"text-align: center;\"><em><strong>Calatorie in Bretania la MNAR<\/strong><\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">\n<\/blockquote>\n<p style=\"text-align: left;\">\n<p>Expozitia \u201eCalatorie in Bretania\u201c, deschisa la Muzeul National de Arta p\u00e2na in februarie 2010 constituie mult mai mult dec\u00e2t o secventa a expozitiei \u201ePictori rom\u00e2ni in Bretania\u201c gazduita pe perioada verii 2009 de Muzeul Departamental din Quimper.<br \/>\nLa expozitia din vara de la Quimper referinta identitatii bretone era redata (la propriu) publicului local printr-o colectie de viziuni singulare reunite prin nationalitate, de la Grigorescu la Elena Popea. Daca Venetia pictorilor rom\u00e2ni este un amor perpetuu, care difera prin minuscule diferente unghiulare, geometrice sau de suflet,\u00a0 Bretania este unica prin ochiul fiecaruia dintre ei.\u00a0 Singularitatea este explicabila poate prin contactul rom\u00e2nilor cu o cultura extrem-occidentala complet diferita\u00a0 si involuntar complementara, dar asimilata in reteta specifica.\u00a0 Latinitatea nu ajuta in acest caz,\u00a0 devine ceva secundar, poate chiar incomod, intr-o lume m\u00e2ndra de apartenenta la pata celtica pe harta genealogica a Europei printr-o descendenta continua, continuitatea fiind singura diferenta fata de adoratia mioritica a dacilor liberi de la noi.<br \/>\nAceasta reactie proprie devine un mare noroc pentru vizitator, la Quimper si la Bucuresti, diferentele dintre artistii neamului fiind nu numai de tehnica (acestea le stiam deja), dar si de feedback, chiar c\u00e2nd subiectul este acelasi si artistii revendica o anume filiatie, cum este cazul Grigorescu-Petrascu la Vitr\u00e9.<br \/>\nPornita dintr-o discutie despre Nicolae Grigorescu, care domina inceputurile fizice si metafizice ale ei, expozitia se completeaza la Bucuresti cu pictori francezi, cu bretoni-francezi (!) si nu numai, cu afise turistice Art-D\u00e9co si cu obiecte arhetipale pentru a recrea o imagine panoramica in timp si spatiu a Bretaniei. Panorama oarecum similara proiectului de decoratie murala a orasului Concarneau \u2013 cap de perspectiva pentru traseul expozitional \u2013 proiectul mural fiind creat de redescoperitul Constantin Petrescu-Dragoe. Evit\u00e2nd derapajul unui afisaj cronologic pe lista nationala, expozitia de la MNAR\u00a0 este structurata tematic, asa cum si este cazul astazi la Tate la Londra, la Albertina la Viena sau in oricare rest al continentului.<br \/>\nOrasul, casa, marea, sunt cele trei sali tematice. Se reuseste astfel proiectia incrementala a celor neexprimate, dar esentiale, cum este de exemplu fratia bretona dintre infinit si intimitate. Desi cerul si marea se intind pe trei laturi dincolo de orizontul armorican spre alte lumi celtice, hanseatice sau maure, casele bretone au intotdeauna obloane. Materialele au duritate perena, granit si ardezie, orasele au dimensiunea unei mici obsti, iar in spatele obloanelor patul este o incinta inchisa, asa cum se poate vedea in pictura lui Henry Mosler, \u201eIntoarcerea\u201c,\u00a0 declaratie subliniata expozitional de un pat breton de secol XVII, plasat simetric in sala dedicata Casei.<br \/>\nBretania este o nuca tare a continentului, unde nu se platesc taxe de autostrada pentru ca Anne de Bretagne, Anna Vreizh in bretona, si-a conditionat casatoria, si implicit alipirea ducatului sau la Regatul Frantei, de inexistenta barierelor pe drumurile publice. Aceasta istorie cvasi-apocrifa este si in secolul XXI un permanent motiv de m\u00e2ndrie exprimata explicit de fiecare breton, m\u00e2ndrie in spatele careia se ascund nenumarate rezerve fata de interlocutor, cel mai probabil francez (perceput ca un strain), interlocutor \u2013 mai nou \u2013 european, sau fata de invadatorul de ultima ora \u2013 englezul care ii cumpara casa. In acest context este remarcabil ca intimismul breton a fost sesizat in nuante de maxima subtilitate de pictorii rom\u00e2ni, genetic latini frati cu strainul. Si acest fler de perceptie apare nu numai\u00a0 in declinari traditionale ca la Nicolae Grant si Rodica Maniu, dar si\u00a0 in ipostazele modernitatii, pe plaja clamata de afisele cailor ferate si perceputa astfel de Iser sau in chermeza entre-nous privita prin ochii modernistei Elena Popea. Expresia face totul dincolo de costum, fie el cu boneta \u201epennsardin\u201c sau cu cizme de marinar atlantic, arhe-tipologii materializate prin exponate tridimensionale plasate central in sala dedicata marilor.<br \/>\nFac\u00e2nd abstractie de teme, expozitia reuseste un traseu la care nu deranjeaza rememorarea eternei comori nationale, Nicolae Grigorescu, pentru ca Grigorescu in Bretania este cel al climaxului creativ, opus icoanei protocronice de senectute a carului cu boi,\u00a0 multiplicata la infinit prin falsuri certificate. Poate ca motivul initiativei curatoriale a fost si faptul ca Grigorescu in Bretania merita o expozitie per se, meritul curatorilor fiind ca au reusit mult mai mult dec\u00e2t \u201eGrigorescu in Bretania\u201c la Quimper si mult mai mult dec\u00e2t \u201e Pictori rom\u00e2ni in Bretania\u201c la Bucuresti.<br \/>\nDincolo de Grigorescu la apogeu, consacratii Petrascu si Pallady vin oarecum discret, ca un fel de accente complementare, dar Eustatiu Stoenescu este intotdeauna o revelatie de impact maxim, chiar daca acest impact este\u00a0 transmis prin doar doua lucrari, plasate ambele in aceeasi sala, desi diferite tematic. Insa cei vazuti rar, valorile neimpuse de notorietatea de manual, sunt cei care completeaza anvergura expozitiei. Rodica Maniu este cea dinainte de casatorie, observatoare atenta inainte de retragerea pe traseul Sop\u00e2rlita-Balcic ca doamna M\u00fctzner, Petrescu-Dragoe este prezent nu doar prin monumentul mural, ci si prin Madame Kitty, o chintesenta a bretonelor. Nu in ultimul r\u00e2nd, Kimon Loghi este expus intr-o posterioritate a propriei modernitati simboliste care face legatura cu modernitatea ulterioara afiselor Art-Deco, moment in care Bretania devine accesibila barcutelor de loisir si amatorilor de bains-de mer. Aici Iosif Iser apartine capitolului propriei contemporaneitati in mod natural, insa Max Wexler Arnold este secretul pe care il stiau poate doar colectionarii.<br \/>\nFrancezii si bretonii-francezi sunt integrati pe aceleasi teme, dar se poate observa clar diferenta dintre Lucien Simon, referinta obligatorie a intimismului breton si Pierre de Belay, care reinterpreteaza modernist realitatea traditiei bretone, oarecum ca Elena Popea, dar cu argumente iterative, pentru care se si declara inventator al \u201etreillismului\u201c in 1939. Chiar si accentul subtil Stoenescu este echilibrat pe frantuzeste, prin\u00a0 Maximilien Luce.<br \/>\nIn contextul unui demers at\u00e2t de atent devine inexplicabila o absenta notorie din lista rom\u00e2nilor si anume Tibor Ern\u00f6, pictorul oficial al Oradiei, prezenta respectata la Saloanele Oficiale interbelice din Bucuresti si trecut multi ani pe la Balcic. Sper sa fi fost doar o scapare si nu o punere in discutie a apartenentei sau non-apartenentei sale la acest spatiu cultural, Mattis-Teutsch fiind contraexemplul veneratiei posesive in cel putin trei limbi. Desi inegal in ansamblu, Tibor Erno iese din stereotipia unui interbelic de salon c\u00e2nd picteaza in Bretania, el este singurul care a pictat-o cu ceea ce se cheama pasiune. Ca un ecou al adrenalinei pescarului iesit pe mare,\u00a0 sau a celui astept\u00e2nd la chei, intr-o coregrafie zilnica a vietii in pantaloni largi peste cizmele care dureaza o suta de ani. Sinceritatea instantanee, aproape hormonala, a mesajului lui Tibor Ern\u00f6 e apreciata in licitatiile din Bucuresti si Budapesta, era poate momentul unei prime reverente oficiale fata de pictorul Oradiei si al Bretaniei, deportat la batr\u00e2nete la Dachau si mort de tifos in aprilie 1945, cu c\u00e2teva zile inainte de eliberarea lagarului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Calatorie in Bretania la MNAR Expozitia \u201eCalatorie in Bretania\u201c, deschisa la Muzeul National de Arta p\u00e2na in februarie 2010 constituie mult mai mult dec\u00e2t o secventa a expozitiei \u201ePictori rom\u00e2ni in Bretania\u201c gazduita pe perioada verii 2009 de Muzeul Departamental din Quimper. La expozitia din vara de la Quimper referinta identitatii bretone era redata (la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ferestre-cu-obloane-deschise\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ferestre cu obloane deschise<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[343,344],"class_list":["post-614","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-expozitia-calatorie-in-bretania","tag-muzeul-national-de-arta"],"views":2195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/614","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=614"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/614\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=614"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=614"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=614"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}