{"id":6136,"date":"2011-01-27T10:10:56","date_gmt":"2011-01-27T08:10:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6136"},"modified":"2011-01-27T10:11:12","modified_gmt":"2011-01-27T08:11:12","slug":"miscellanea-ethnologica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miscellanea-ethnologica\/","title":{"rendered":"Miscellanea ethnologica"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Este titlul recent aparutului volum al reputatului antropolog Iordan Datcu. O lucrare masiva, care cuprinde cronicile, comentariile, analizele mai tuturor cartilor din domeniul culturii populare publicate \u00een spatiul cultural al vorbitorilor de limba rom\u00e2na. Unele texte dateaza din deceniile sapte si opt, dar marea majoritate sunt materiale aparute \u00een ultimii ani, timp \u00een care autorul s-a dedicat cu un devotament exemplar, as spune cu eroism, consemnarii realizarilor editoriale din sfera etnologiei, recuperarii unor personalitati a caror opera risca sa fie data uitarii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, integrarii \u00een cultura nationala a contributiilor confratilor din Basarabia, Transnistria, nordul Bucovinei si Maramuresului. O discutie atenta se cuvine fiecaruia dintre ideile directoare ale cartii. Este ceea ce intentionam sa facem, dedic\u00e2nd prima parte a acestui comentariu contributiilor pe care autorul le aduce la cunoasterea tinuturilor dincolo de Prut.<\/strong><\/em><br \/>\nFolclorul Basarabiei, ca si al celorlalte tinuturi de est locuite de rom\u00e2ni, ne-a ramas necunoscut o jumatate de veac. Ocazional, mai aflam de existenta c\u00e2te unei colectii de c\u00e2ntece narodnice, tiparita \u00een alfabet chirilic, din care lipseau \u00eentodeauna colindele, desc\u00e2ntecele, bocetele, dar si baladele sau c\u00e2ntecele istorice, nu fiindca nu existau \u2013 aveam sa descoperim \u2013, ci doar fiindca erau expresia unor ,,obiceiuri vechi\u201c care, deci, trebuiau eliminate. Gaseai \u00eensa foliclor moldovenesc din periodu sovietic, \u00een care se aflau din belsug referintele la viata norocoasa a truditorilor din Moldova.<br \/>\nSe adaugau la acestea altfel de vesti rele, unele tragice. Stirea disparitiei, \u00een 1940, la scurt timp dupa ocuparea provinciei, a lui Petre V. Stefanuca, sociolog, folclorist, director din 1939 al Institutului Social Rom\u00e2n din Basarabia, unul dintre spiritele nobile, produs al acestor tinuturi, ajunge \u00een tara \u00eendata dupa izbucnirea razboiului. \u00cemprejurarile \u00een care s-a produs \u00eensa moartea lui aveau sa devina publice mult mai t\u00e2rziu. A fost necesara pentru aceasta investigatia lui Grigore Botezatu si a lui Andrei H\u00e2ncu. Rezultatele ei au fost publicate abia \u00een 1991, \u00een introducerea la volumul Petre V. Stefanuca, \u201eFolclor si traditii populare\u201c, I-II, Chisinau. Asa aflam ca dupa ocuparea sovietica cercetatorul a fost acuzat de a fi aghent al imperialismului rom\u00e2nesc, rom\u00e2nofil, antisovietic, antisocialist, fascist, antisemit, obiectivist. Oricare dintre acuze echivala cu condamnarea la moarte. Este de altfel pedeapsa la care este condamnat, comutata apoi \u00een zece ani de \u00eenchisoare, pentru a se \u00eencheia scurt timp dupa aceea cu decesul \u00eentr-un lagar de munca silnica pentru detinuti politici (ispravitelno-trudovaia kolonia) din R.A. Tatara, la 12 iulie 1942.<br \/>\n\u00centregul efort de dezvinovatire \u00een cursul procesului care a avut loc s-a dovedit de prisos. Fostii lui colegi au depus marturii care confirmau cu prisosinta acuzatiile. Un rol cu deosebire lamentabil l-a jucat seful sectorului de limba si literatura moldoveneasca de la Institutul de istorie, economie, limba si literatura de pe l\u00e2nga Sovietul Comisarilor narodnici al R.S.S. Moldoveneasca, un anume I.D. Ciobanu. \u00centr-un moment \u00een care Stefanuca milita \u00een favoarea limbii literare si pastrarea scrierii cu litere latine, acesta publica \u00een replica un text din care citam doar c\u00e2teva r\u00e2nduri: \u201eEi pe sub masca de srift latin \u00eenguniosasc limba moldoveneasca cu cuvinte si \u00eentorsaturi ne\u00eentelese si straine norodului nostru. De-o vorba: \u00een loc de sias, gazeta, ajuns, \u00eent\u00e2mplare, plata pune: ora, ziar, succes, caz, salariu s.a.m.d. Dar lor spurcatilor nu le-a sporit, n-au putut sa-si \u00eendeplineasca g\u00e2ndurile lor m\u00eersave\u201c. Multi ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1989, acelasi va publica un articol, \u201eCuv\u00e2nt despre Petre Stefanuca\u201c, \u00een care se va erija \u00een aparator al \u00eenvatatului pe care l-a \u00eensotit cu at\u00e2ta entuziasm spre ghilotina. Vezi \u00een acest sens alaturi de articolul lui I. Datcu, \u201eUn martir din Basarabia\u201c, textul ,,Iata cum\u00a0 am pierdut un savant de o mare cultura\u201c, din volumul \u201eVamile grave\u201c (Editura Univers, Bucuresti, 1999) de Sanda Golopentia.<br \/>\nSoarta altora nu a fost cu mult diferita. Gh. V. Madan, un alt folclorist basarabean, sustinator al \u00eenvatam\u00e2ntului \u00een limba nationala, a avut de suferit prigoana politiei tariste. \u00cen conditiile \u00een care procesul de deznationalizare dura de aproape o suta de ani, un articol ca acela publicat \u00een 1907 de Madan \u00een revista \u201eMoldovanul\u201c, \u00een care afirma ca \u201enoi n-avem dreptul, nu ne lasa inima sa ne lepadam de ea (de limba rom\u00e2na \u2013 n.n.), caci lepad\u00e2ndu-ne de limba parinteasca de neamul nostru ne lepadam\u201c, nu putea ram\u00e2ne fara ecou. \u00cen urma acestei luari de pozitie, Gh. V. Madan este silit sa treaca Prutul \u00een Rom\u00e2nia, unde va urma studiile la Conservatorul de Arta Dramatica si unde \u00eesi va publica colectiile de folclor, doar pentru a ajunge din nou \u00een vizorul autoritatilor rusesti, de data asta sovietice. Agentii NKVD-ului \u00eel interogheaza \u00een 1940 asupra pozitiei lui nationaliste. Folcloristul reuseste pentru moment sa evite arestarea si sa se refugieze pentru a doua oara \u00een Rom\u00e2nia, unde va muri c\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu. O sansa mai buna a avut Tatiana Galusca-C\u00e2rsmariu, care a plecat la timp \u00een Rom\u00e2nia, unde si-a putut continua opera de cercetare. Din informatiile culese de ea aflam ca \u201eMiorita\u201c se c\u00e2nta la priveghiul si la \u00eenmorm\u00e2ntarea unui cioban. Obiceiul de a boci ciobanii la st\u00e2na \u00eel au si mocanii din Basarabia. Este consemnarea unei practici arhaice conservate p\u00e2na aproape de zilele noastre \u00een spatiul dintre Prut si Nistru.<br \/>\nSituatia nu a fost diferita \u00een Transilvania, unde a activat, p\u00e2na la refugiul \u00een Rom\u00e2nia, Nichita Smochina, cel mai \u00eensemnat cercetator al culturii populare din zona. Plecarea s-a produs dupa ce revista pe care o scotea si-a \u00eencetat aparitia, iar el a fost declarat persona non grata. Lucrarile pe care le publicase p\u00e2na atunci au fost interzise si scoase din circulatie. Asa se face ca prima culegere noua si serioasa de folclor transnistrian, \u201eFolclor rom\u00e2nesc de la est de Nistru, de Bug, din nordul Caucazului\u201c, (Chisinau, I, 2007, II, 2009), a aparut abia recent prin grija lui Grigore Botezatu, Mariana Cocieru, Tudor Colac si Ana Graur, cu ajutorul unui numar impresionant de colaboratori. Iordan Datcu observa ca lucrarea cercetatorilor de la Chisinau \u201es-a facut sub presiunea unei urgente, sub presiunea unor factori destructivi care au actionat \u00eendelungata vreme asupra creatiei populare a rom\u00e2nilor transnistrieni\u201c. \u00centre acestia, Tudor Colac, unul din coautorii culegerii, mentioneaza izolarea totala de orice contacte cu tara de origine, presiunea lingvistica si culturala ucraineana, deznationalizarea si asimilarea la o cultura straina dominanta. \u00cen aceste conditii este un adevarat miracol supravietuirea peste generatii a unui segment semnificativ de traditii si manifestari spirituale traditionale.<br \/>\nAcelasi fenomen, \u00een forme egal de brutale, se petrece \u00een nordul Bucovinei si al Maramuresului. Ocupantii acestor teritorii au ras de pe fata pam\u00e2ntului sate \u00eentregi, au deportat, transmutat, masacrat parte a populatiei si i-au lipsit de drepturi pe cei care au ramas, interzic\u00e2ndu-le reprezentarea \u00een parlament, scolarizarea si exprimarea \u00een scris \u00een limba materna. Timp de decenii nu a fost publicata o singura colectie de folclor din aceasta zona. O prima culegere, din deceniul noua, este datorata cineastului Dumitru Covalciuc, dar volumul care va acoperi golul de informatie de o jumatate de veac este \u201eFolclor din tara Fagilor\u201c, alcatuit de un colectiv impresionant din care au facut parte Nicolae Baiesu, Grigore Bostan, Grigore Botezatu, Ion Buruiana, Vasile Chisalita, Victor Cirimpei, Dumitru Covalciuc, Iulian Filip, Andrei H\u00e2ncu, Efim Junghietu, Sergiu Moraru (Chisinau, Ed. Hyperion, 1993). Asa cum remarca Iordan Datcu, numai doi din alcatuitorii lucrarii (Grigore Bostan si Dumitru Covalciuc) sunt bucovineni; toti ceilalti sunt din Basarabia. Si, pentru a ilustra natura relatiilor dintre etnicii rom\u00e2ni si autoritatile de la Kiev, se cuvine sa spunem ca lucrarea nu a putut aparea la Cernauti, ci la Chisinau. \u00cen pofida \u00eendelungatului efort de deznationalizare, documentele culese dovedesc ca folclorul din nordul Bucovinei si Maramuresului este parte integranta a culturii populare rom\u00e2nesti. Supravietuirea tuturor formelor de cultura traditionala a devenit, cum observa si prefatatorul editiei, poetul Arcadie Suceveanul, o forma de rezistenta \u00eempotriva politicii opresive\u00a0 a ocupantului.<br \/>\nCercetarea folclorului de la est de Prut are o traditie veche. V\u00e2rful de lance, T.T. Burada, a fost urmat la scurta vreme de studiile lui Nichita Smochina, Ion Halippa, Alexei Mateevici, Gh. V. Madan, Ecaterina Nemirovschi, Vasile Popovici, Al. Boldur, pentru ca \u00een perioada interbelica at\u00e2t monografisti locali, c\u00e2t si membri ai Scolii sociologice de la Bucuresti sa participe la cercetari \u00een sate basarabene. \u00cen anii razboiului, studiul condus de Anton Golopentia, consacrat rom\u00e2nilor de la est de Bug produce si o culegere de folclor. Un \u00eenceput promitator, urmat apoi de o jumatate de secol de tacere si de contrafaceri, \u00eenc\u00e2t aveai motive serioase sa te \u00eentrebi daca mai este posibila o revenire la studiul obiectiv al fenomenului traditional. Si, iata, at\u00e2t la Chisinau, c\u00e2t si la Cernauti si Balta, apare o generatie noua de teoreticieni, culegatori si analisti dedicati acestui domeniu. La cei deja amintiti sa mai adaugam numele lui Sergiu Moraru, Lilia Hanganu, I. Buruiana, Maria Mocanu, Alexandru D\u00e2nul, Valentina Mihailiuc-Onofriescu, altii \u00eenca. Toti acestia fac acum parte din grupul larg al cercetatorilor culturii populare rom\u00e2nesti. Cu un desav\u00e2rsit simt al previziunii, Iordan Datcu i-a inclus pe cei mai multi \u00een ultima editie a \u201eDictionarului etnologilor rom\u00e2ni\u201c.<br \/>\n\u00cen cuprinsul volumului cu acest titlu, pe care \u00eel prezentam \u00een continuare cititorilor interesati de studiile de cultura populara, Iordan Datcu acorda un spatiu aparte documentelor \u2013 epistole, declaratii \u2013, apartin\u00e2nd unor carturari ai generatiei dinainte, stinsi acum din viata. Textele, incluse \u00eentr-un capitol distinct, ne dezvaluie natura relatiilor dintre oameni, sperantele c\u00e2te le aveau, greutatile carora le faceau fata si, nu \u00een cele din urma, tensiunile epocii.<br \/>\nO parte \u00eenseamnata a corespondentei provine de la Gh. Vrabie. Asa cum se stie, dupa \u00eencheierea razboiului, revenit de la studiile \u00eencheiate \u00een Germania, Gh. Vrabie \u00eenfiinteaza \u00een 1945 \u201eCercul de studii folclorice\u201c, la care invita pe toti specialistii din tara. \u00cen cursul \u00eentrunirilor pe care le preconiza, acestia aveau sa-si prezinte cercetarile, urm\u00e2nd ca lucrarile sa fie apoi publicate \u00een volume colective. O buna parte a celor invitati raspund pozitiv si iau parte la dezbateri. Se numara printre ei G. Breazul, I.C. Chitimia, P. Caraman, Maria Golescu, I. A. Candrea, Stefania Golopentia, R. Vulcanescu, Tr. Ionescu-Niscov, O. Papadima, D. Sandru, V. Voiculescu, R. Vuia, Ernest Bernea, Apostol D. Culea, Al. Dima, altii \u00eenca. Cei mai multi dintre folcloristi aflati departe de capitala, carora Gh. Vrabie, devenit secretar al grupului, le cere colaborarea, printre ei A. Gorovei, G. T. Kirileanu, D. Furtuna \u2013, se multumesc sa subscrie la initiativa confratelui lor. Deplasarea la Bucuresti \u00een vederea participarii la o \u00eent\u00e2lnire stiintifica le apare de neconceput. Unul dintre corespondenti, profesor universitar evoca si el spezele excesive de calatorie la Bucuresti. Posibilitatile de comunicare si de informare sunt \u00eengreunate de lipsa publicatiilor si de difuzarea defectoasa a celor existente. Un cercetator respectabil ca Traian Gherman crede ca lucrarile stiintifice \u00eencheiate risca, \u00een acele zile de fram\u00e2ntari sociale, sa ram\u00e2na nepublicate. Temerea este exprimata la aflarea vestii ca publicatia \u201eCercetari folclorice\u201c a fost suspendata dupa primul numar aparut. Un alt folclorist, Ion Diaconu, \u00eencearca zadarnic ani de zile sa \u00eentocmeasca un volum dedicat lui Ov. Densusianu. Cei care scriu emit opinii despre apropiatii lor, \u00eesi devaluie intentiile, unii dintre ei, ca prietenul Nicolae Bot, configureaza proiecte editoriale care nu se vor realiza din motive ce nu tin de corespondenta lor, sau folosesc prilejul pentru a face bilantul impactului pe care l-au avut \u00een meserie.<br \/>\nCel mai adesea g\u00e2ndim corespondenta ca pe un dialog. Epoca \u00een care au fost trimise epistole nu se supune acestei reguli. Avem doar scrisorile expediate, nu si pe cele primite de destinatari. Ele dau glas nelinistilor privitoare la posibilitatile deschise studiului, apasari legate de greutatile vietii, de evolutia situatiei politice, acest din urma aspect mai degraba prin eludarea referintelor la ceea ce se petrece \u00een jur. Ce puteau raspunde cei care le primeau, dec\u00e2t oferind o alta temere si alta tacere?<br \/>\nAjuns la capatul drumului \u00een viata, Gh. Vrabie \u00eesi face si el bilantul: \u201eNu m-au stap\u00e2nit niciodata ambitii nemasurate. Am robotit numai \u00een dreptul casei si ferestrei mele si succesele care au venit, \u00een cele din urma, m-au prins \u00een haina de lucru a fiecarei zile. Un optimism robust m-a tinut \u00een picioare \u00een fata tuturor hartuielilor ce nu m-au ocolit, \u00een noaptea comunista.\u201c<br \/>\n\u00centr-un caz unic avem si un testament, cel al lui Tudor Pamfile, unul dintre folcloristii importanti ai primelor decenii ale secolului trecut, autor, \u00eentre altele, si al celui mai complet studiu de mitologie existent la vremea aceea. Este putin cunoscut faptul ca, dupa Unire, Pamfile a fost trimis \u00een Basarabia pentru a ajuta la impulsionarea culegerilor si studiilor de folclor \u00een provincia revenita \u00een trupul tarii. Acolo avea sa-l surprinda moartea, \u00een 1921, la v\u00e2rsta de 38 de ani. Simtind apropierea sf\u00e2rsitului si \u00een plinatatea facultatilor mintale fiind \u2013 cum enunta \u2013 \u00eesi \u00eentocmeste testamentul \u00een care, \u00een afara unei case si a unei modeste sume de bani, lasa darurile de pret pe care le poseda, diverse pachete cu documente, \u201eAcademiei Rom\u00e2ne ca un semn mai mult de iubire pentru acest asejam\u00e2nt si ca o rasplata pentru bucuriile ce mi-a adus\u201c.<br \/>\nCorpul cronicilor care alcatuiesc volumul \u201eMiscellanea ethnologica\u201c da masura prezentei autorului lor \u00een presa din tara, interesul lui pentru ceea ce se editeaza \u00een domeniul culturii populare. Acesta \u00eesi publica textele \u00een mai toata presa literara din Rom\u00e2nia si Basarabia. Numeroase articole sunt consacrate folcloristilor generatiei care ne-a precedat (P. Caraman, I. Diaconu, A. Fochi, Mihai Pop, O. B\u00e2rlea, O. Papadima, Gh. Vrabie, D. Caracostea), oameni pe care i-a cunoscut ca redactor la una din cele mai prestigioase edituri din tara, unde a contribuit la editarea operei lor, dar si culegatorilor ale caror texte au ramas mult timp necunoscute, cum ar fi Ilie Constantinescu, Mihai Balaianu sau Grigore Cretu.<br \/>\nUn merit aparte al cartii este deschiderea spre arii \u00een care antropologia culturala se intersecteaza cu semiotica sau estetica. Unul dintre cei care se afla \u00een aceasta zona de influenta este Ivan Evseev, al carui volum, \u201eJocurile traditionale de copii\u201c, cerceteaza folclorul copiilor din perspectiva semiotica. Jocurile si jucariile au la baza un simbolism ancestral, re\u00eent\u00e2lnit adeseori \u00een practicile magice ale adultilor. Folosirea mingii, a cercului pot fi relativ usor asociate cu practicile de divinizare a soarelui, asa cum cataligele \u201evadesc un stravechi substrat magic al calcarii solului de primavara de catre un personaj mitic \u00eentruchip\u00e2nd fertilitatea si fortele genezice ale naturii\u201c. Acest din urma obicei este practicat p\u00e2na \u00een zilele noastre \u00een unele zone din Africa.<br \/>\nUn loc cu deosebire important \u00een cronicile pe care le publica \u00eel ocupa culegatorii si folcloristii aflati la temelia studiilor de cultura orala. I. Datcu consemneaza \u00eemplinirea a 150 de ani de la nasterea lui Iuliu Zanne, cel care a publicat \u00een zece volume masive cea mai cuprinzatoare colectie de proverbe ale rom\u00e2nilor. Si pentru a ne lamuri asupra pasiunii pentru folclor a inginerului de la caile ferate, aflam ca tatal lui, inginer si el, a avut pasiuni similare, a colaborat si a fost redactor la publicatii literare, a scris el \u00eensusi poezii si a tradus texte poetice ale altora.<br \/>\nArticole comemorative sunt dedicate lui Moses Gaster, autorul primei lucrari de sinteza asupra folclorului rom\u00e2nesc, G. Dem. Teodorescu, Dora D&#8217;Istria, Dumitru Stancescu, S. Fl. Marian. Practic, nu exista lucrare de seama, nici autor cu contributii remarcabile, care sa nu fie prezent \u00een aceasta lucrare. Si, pentru a nu-i nedreptati pe contemporanii aflati departe de tara, dar apropiati sufleteste de cultura ei, volumul cuprinde materiale analitice care privesc lucrarile unor Paul H. Stahl, Paul Petrescu, Ioana Andreescu, Florica Lorint, altii \u00eenca.<br \/>\nLa capatul lecturii poti spune fara teama de a gresi ca tot ce misca \u00een spatiul culturii populare rom\u00e2nesti se afla sub ochiul scrutator al lui Iordan Datcu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Este titlul recent aparutului volum al reputatului antropolog Iordan Datcu. O lucrare masiva, care cuprinde cronicile, comentariile, analizele mai tuturor cartilor din domeniul culturii populare publicate \u00een spatiul cultural al vorbitorilor de limba rom\u00e2na. Unele texte dateaza din deceniile sapte si opt, dar marea majoritate sunt materiale aparute \u00een ultimii ani, timp \u00een care autorul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/miscellanea-ethnologica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Miscellanea ethnologica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-6136","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":3922,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6136","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6136"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6136\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6136"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6136"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6136"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}