{"id":6133,"date":"2011-01-27T10:08:36","date_gmt":"2011-01-27T08:08:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6133"},"modified":"2011-01-27T10:09:22","modified_gmt":"2011-01-27T08:09:22","slug":"povestea-unui-%e2%80%9epoem-pedagogic%e2%80%9c-rasturnat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/povestea-unui-%e2%80%9epoem-pedagogic%e2%80%9c-rasturnat\/","title":{"rendered":"Povestea unui \u201epoem pedagogic\u201c rasturnat"},"content":{"rendered":"

Nicolae Avram, Federeii, <\/em>Casa de Editura Max Blecher, Bistrita, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nicolae Avram este un poet despre care alti poeti \u00eentreaba: Cine este? Nu am auzit de el. Nici eu nu stiu (stiam) cine este, nici nu \u00eei auzisem vreodata numele, p\u00e2na de cur\u00e2nd, c\u00e2nd, minune!, am primit prin posta ultimul sau volum \u2013 \u201eFedereii\u201c. Daca este sa dam crezare unei stiri din presa locala, poezia lui Avram nu are nicio sansa, pentru ca ar avea \u201eun limbaj pornografic\u201c. M-am \u00eentrebat, ca \u201esimplu cititor\u201c, de ce nu ar fi agreata o asemenea carte de catre juriile de specialitate (fie si de Societatea Scriitorilor din Bistrita-Nasaud). \u00cen nici un caz pentru ca este pornografica. Poate ca autorul are vreo buba \u00een cap (nu \u201ebube dulci\u201c, asa cum au unele dintre personajele lui). Ma uit \u00een scurta biografie de pe prima clapeta a cartii aparute anul trecut la Casa de Editura Max Blecher si vad ca poetul este licentiat \u00een Drept. Este si membru al Societatii Scriitorilor din Bistrita-Nasaud. (O malitiozitate \u2013 c\u00e2nd a fost acceptat \u00een breasla probabil era mai binecrescut, a devenit \u201epornografic\u201c cu vremea!) \u00censa, citind cartea mi-am raspuns, \u00eentreb\u00e2ndu-ma, daca nu cumva experienta de viata a unora \u00eei complexeaza pe altii, chiar si atunci c\u00e2nd aparentele spun cu totul altceva.<\/p>\n

Avocatul diavolului ar \u00eentreba, la r\u00e2ndul lui: \u201eDar, ce, trebuie sa traim toate starile, evenimentele si \u00eemprejurarile despre care scriem sau citim pentru a \u00eentelege si gusta poezia?\u201c. Cred ca da. Nu le putem trai pe toate direct, dar le putem simti daca suntem dispusi sa \u00eentelegem ce se \u00eent\u00e2mpla fara stiinta noastra, daca suntem gata sa acceptam ca lumea este mai complexa, mai colorata, mai abrupta, mai bolnava si chiar mai fericita dec\u00e2t o putem \u201ecuprinde\u201c de la masa la care scriem sau din fotoliul \u00een care citim. De multe ori fara sa (o) traim.<\/p>\n

Treaba mea nu este sa vorbesc despre Poezie. Nu ma pricep si ma si obosesc textele prea tehnice. Am citit cartea lui Nicolae Avram, asa cum citesc memorialistica de \u00eenchisoare. Comparatia mi-a venit firesc. Poate pentru ca nu m-a deranjat nimic din ce scrie \u00eentre copertele ei. Nu am sesizat acea nota fortata, \u00eent\u00e2lnita deseori \u00een multe carti, fie ca sunt de poezie, fie ca sunt romane sau volume de memorii. Am avut alte sentimente, dar nu pe acela ca omul suprasolicita limba. Asta poate pentru ca citind de douazeci de ani marturii despre puscaria comunista nu te mai socheaza nici \u201edurerea, nici \u00eentristarea\u201c, ci doar \u00eengustimea pudibonzilor care citesc numai \u201epoezia\u201c si habar n-au de poveste.<\/p>\n

Povestea pusa \u00een versuri de Nicolae Avram nu este doar verosimila, ci exprima adevarul necosmetizat din casele de copii ale comunismului rom\u00e2nesc. Deseori, povestea da peste marginile orfelinatului, hasur\u00e2nd grotescul epocii. Ea debuteaza cu \u201egrasul modi\u201c, un personaj central al constructiei epice. Pentru a \u00eendeparta orice suspiciune asupra locului si personajelor, poetul marcheaza dintru \u00eenceput terenul:<\/p>\n

\u201egrasul modi:<\/p>\n

hai sus labagiilor<\/p>\n

striga din toate puterile<\/p>\n

treceti la culcare<\/p>\n

ba handicapatilor<\/p>\n

(\u2026)<\/p>\n

e stap\u00e2n pe vietile noastre<\/p>\n

suntem niste viermi de matase<\/p>\n

(\u2026)<\/p>\n

fugim si ne ascundem<\/p>\n

\u00een crapatura<\/p>\n

cimentului\u201c<\/p>\n

\u201ePornografia\u201c pusa pe seama poeziei lui Nicolae Avram este un eufemism. Expresiile pe care parintii si doamna \u00eenvatatoare nu ne dau voie sa le rostim \u00een public sunt foarte prezente \u00een viata reala. Iar \u00eent\u00e2mplarile subsumate sunt atroce. De cine fugim, de poezia lui Avram sau de adevarul ei?<\/p>\n

\u201enu multora le-a fost dat sa primeasca<\/p>\n

bob\u00e2rnace<\/p>\n

peste craniile<\/p>\n

chele<\/p>\n

p\u00e2na ce pielea capului uscata<\/p>\n

se facea<\/p>\n

tandari\u201c<\/p>\n

Scurtele momente de ragaz dintre schimbarea \u201edecorurilor\u201c sau pregatirea personajelor pentru urmatorul \u201eact\u201c sunt de o luciditate izbitoare. Ele readuc cititorul cu picioarele pe pam\u00e2nt. Acolo unde ne punem \u00eentrebari.<\/p>\n

Una dintre acestea este: de ce ar fi pornografic adevarul poeziei, spre deosebire de roman sau de confesiune? C\u00e2nd Eugen Turcanu \u00eel obliga pe studentul supus reeducarii: \u201eScrie ca te-ai culcat cu ma-ta!\u201c (desigur, el se exprima neaos!) era vulgar? Pornografic? Sigur ca era. \u00censa era mai mult de at\u00e2t: criminal. Daca multi detinuti politici si-au \u00eenfr\u00e2nt teama si demonii dupa zeci de ani de la experiment si ne-au lasat marturii, \u00eenseamna ca e bine sau rau?<\/p>\n

Ce respingem mai mult c\u00e2nd citim, cuvintele sau realitatea pe care ele o exprima? \u201ePedagogul Haxim\u201c \u00eei bate pe ei. Iar ei se bat unii pe altii. Aceasta era pedagogia aplicata \u00een centrele de reeducare pentru minori. Este a doua corelatie pe care am facut-o automat, citind versurile lui Avram. Acelasi model al pedagogiei sovietice \u2013 marca Anton Makarenko, folosit cu succes si \u00een \u201eexperimentul Pitesti\u201c. Copilul care urla \u00een somn implor\u00e2ndu-l pe \u201etovarasul educator\u201c sa nu mai dea… este batut \u00een toiul noptii de colegii de camera, cu patura \u00een cap, ca sa taca si ca ei sa poata dormi. Exact ca la puscarie. Nici un pic de compasiune, nici un strop de \u00eentelegere.<\/p>\n

\u201evai nu mai dati tovarasul educator<\/p>\n

va rog nu ma loviti<\/p>\n

promit ca nu mai fac<\/p>\n

ca am sa fiu cuminte<\/p>\n

aiureaza<\/p>\n

satui de urletele lui aruncam<\/p>\n

o patura peste cap si-l lovim<\/p>\n

cu sabotii de lemn p\u00e2na<\/p>\n

amuteste\u201c.<\/p>\n

\u00cen reeducare, fiintele devin material de experimente. Cu timpul, ajung sa nu mai faca distinctia \u00eentre cosmar si trezie. Este o lume infecta, plina de bube si murdarie \u2013 fizica, sufleteasca, morala. Nu are cum sa nu lase urme asupra celor ce reusesc sa \u00eei treaca pragul afara.<\/p>\n

Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u201ethrillerul\u201c este \u00eentrerupt de momente de o candoare stranie, cu at\u00e2t mai impresionante cu c\u00e2t se \u00eent\u00e2mpla acolo, \u00een mijlocul mizeriei omenesti.<\/p>\n

Margi este un baiat pe care mama lui \u201evruse sa-l taie cu sapa\/ sa-si ascunda rusinea la radacina\/ porumbului verde\u201c. Scapat cu viata, copilul se dovedise inteligent si toti ceilalti copii \u201e\u00eei vroiau prietenia…\/\/ blondul fusese amuleta noastra\/ de toate zilele…\u201c. Ei toti cautau mijloace de a supravietui fum\u00e2nd chistoace de pe jos, m\u00e2nc\u00e2nd cirese furate etc. Dar Margi, refuzat vietii de o mama abrutizata de prejudecatile curente, le salveaza si sufletul, \u00eempiedic\u00e2ndu-i sa bage m\u00e2na \u00een cutia milei: \u201ene citeste din niste foi\/ \u00eengalbenite\/ rupte pe margini\/ despre un om care umbla\/ pe ape\/ \u00eemparte pesti\/ p\u00e2ine\/ multimilor\u201c. O catehizare straina de simbolistica oficioasa a ritualului crestin… pe masura regimului ideologic lipsit de Dumnezeu.<\/p>\n

Povestea lui Margi \u00eemi pare cea mai dureroasa din acest volum. \u00cen cele din urma, ranit din dragoste, a fost \u201enerabdator sa paraseasca\/ viata asta\/ de rahat\/\u201c, desi \u201e…mi-ar fi placut\/ sa mor dintr-o rana de trandafiri\/ ca si rilke\u201c.<\/p>\n

Scrise deseori la persoana \u00eent\u00e2i, \u201epovestile\u201c din poveste sunt verosimile integral pentru ca fac parte din acelasi tablou. Poetul nu face dec\u00e2t sa vorbeasca \u00een limbajul micilor \u201edelincventi\u201c formati si reeducati de pedagogii scolii de tip Makarenko, asa cum detinutii politici \u00eemprumutasera \u00een anii glorioasei democratii stalinist-dejiste argoul detinutilor de drept comun, cu care au avut deseori acelasi traseu penitenciar. Ca si bunele maniere, violenta (verbala, gestica) se \u00eenvata. Mai abitir \u00eentr-un peisaj concentrationar, asa cum au fost (chiar mai sunt) casele de copii si centrele de reeducare pentru minori. Violenta devine mod de viata.<\/p>\n

Nu vreau sa intru \u00een scenariul autobiografic. Nu am date despre poet si prefer sa ram\u00e2na asa. Tocmai pentru ca poezia lui Nicolae Avram este de o traumatizanta verosimilitate. O anume voluptate a descrierii fara plasa de siguranta (asa cum este, de exemplu, \u00een \u201enu-i bine sa arunc cu pietre\u201c) ar putea deranja, dar numai \u00een cazul citarii poemului, decupat din povestea mare.<\/p>\n

\u00cen orice caz, am citit volumul ca pe o poveste, ca pe o marturie (care poate fi si indirecta, nu de martor-marturisitor\/ martir, ci si de martor-spectator), dar si ca pe derularea unei exorcizari de sub puterea demonilor copilariei si adolescentei \u00een comunism.<\/p>\n

Promiscuitatea, ilegalitatea, amoralitatea, vulgaritatea, furtul, coruptia la toate nivelele sunt termeni-cheie ai acestei carti, de o sensibilitate poetica nu doar reconfortanta, ci izbitoare prin realitatea pe care o tintuieste precum o buburuza \u00een insectar.<\/p>\n

La pagina 30 se afla chiar poemul ce da seama pentru alegerea titlului:<\/p>\n

\u201enoi suntem baietasii:<\/p>\n

cu capetele rase p\u00e2na la<\/p>\n

s\u00e2nge<\/p>\n

\u00eempreuna ne-am trait viata<\/p>\n

\u00eempreuna am facut foamea<\/p>\n

am pl\u00e2ns am r\u00e2s am iubit<\/p>\n

dupa ce se da stingerea<\/p>\n

\u00een dormitor se face liniste<\/p>\n

sunetul pasilor pedagogului<\/p>\n

haxim<\/p>\n

sunt singurii<\/p>\n

care se aud pe culoarul rosu<\/p>\n

cu miros de benzina<\/p>\n

uneori c\u00e2te unul \u00eencepe sa-si<\/p>\n

spuna povestea \u00een auzul<\/p>\n

tuturor\u201c<\/p>\n

Am spune noi, acela care traieste sau este macar partas la rememorarea ei, are datoria morala sa o lase si altora. Volumul de poezie al lui Nicolae Avram este povestea supravietuitorului care poate privi \u00een urma cu o oarecare detasare, a martorului unui experiment-timp-regim-epoci-ideologii care, ne convine sau nu, a facut victime fizice si morale. Este un Poem pedagogic rasturnat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Avram, Federeii, Casa de Editura Max Blecher, Bistrita, 2010. Nicolae Avram este un poet despre care alti poeti \u00eentreaba: Cine este? Nu am auzit de el. Nici eu nu stiu (stiam) cine este, nici nu \u00eei auzisem vreodata numele, p\u00e2na de cur\u00e2nd, c\u00e2nd, minune!, am primit prin posta ultimul sau volum \u2013 \u201eFedereii\u201c. Daca… Cite\u0219te mai mult »Povestea unui \u201epoem pedagogic\u201c rasturnat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[4606,4607,4605],"class_list":["post-6133","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-federeii","tag-literatura-pornografica","tag-nicolae-avram"],"views":3395,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6133","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6133"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6133\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6133"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6133"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6133"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}