\u00cenca de la primul volum din \u201eArta de a fi pagubas\u201c, \u201eT\u00e2rgul Mosilor\u201c, Niculae Gheran anunta ca este pregatit sa-si ia revansa, de data asta ca prozator, pentru numerosii ani dedicati, ca editor, celui mai mare romancier al nostru. O clipa am fost tentat sa spun \u201eani irositi\u201c, daca editia Rebreanu nu ar fi in sine un monument al istoriografiei literare rom\u00e2nesti care impune respect. A ambitiona la mai mult \u2013 sa fii egalul celui caruia i-ai \u00eenchinat, practic, viata \u2013 este un gest de superbie de care numai Niculae Gheran, \u00eendraznesc sa afirm, era capabil. Nu voi merge p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t sa sugerez ca o posibila obsesie \u2013 subliminala \u2013 de origine freudiana fata de \u201estap\u00e2nul\u201c sau, Rebreanu, l-ar fi atras pe Nicolae Gheran \u00een subtilele meandre triunghiulare ale dorintei de tipul celei analizate de Ren\u00e9 Girard. Este \u00eensa o idee tentanta, recunosc, cu singura conditie sa ignori ca, \u00eenca de t\u00e2nar, mult \u00eenainte de a-l descoperi pe autorul lui \u201eIon\u201c, Niculae Gheran cocheta deja cu proza originala.
\nSeria de articole publicate \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c lasau deja sa se ghiceasca un excelent m\u00e2nuitor al limbii rom\u00e2ne, un ironist de temut si un umorist fermecator, calitati suficiente nu doar pentru un pamfletar cu ambitii, dar si pentru orice prozator cu pretentii. \u201eSertar\u201c, volumul care aduna \u00eentre copertele lui productia literara din periodice, a dat, la un moment dat, sentimentul ca ar rezuma cam tot ce-si propusese autorul lui sa aduca \u00een plus la \u00eenaltarea propriei \u00eentreprinderi editoriale: la fl\u00e8che, potrivit limbajului arhitectonic; cireasa de pe tort, spus \u00eentr-un stil mai sugubat. Era, totodata, modul sau de a da lumii de stire ca are mai multe corzi la instrument.
\nRealitatea este ca cine-l cunoaste pe Niculae Gheran, ca om, \u00eel regaseste mai degraba \u00een autorul \u201eSertarului\u201c dec\u00e2t \u00een editorul rebrenian. Acele calitati \u2013 simtul aparte al limbii, umorul, ironia (autoironia!!!), dar nu numai ele, fac posibila proza mare, daca sunt sprijinite de o imaginatie pe masura, nu sunt \u00eensa necesare \u00een travaliul editorial, activitate \u00een care precizia, stiinta limbii, acribia, anduranta asigura de facto reusita.
\nDaca primul volum din \u201eArta de a fi pagubas\u201c \u2013 titlu pe c\u00e2t de bun, \u00een sine, pe at\u00e2t de \u00eenselator, fiindca Niculae Gheran numai pagubas nu se poate numi \u2013, a produs rumoare \u00een critica literara, al doilea, \u201eOameni si javre\u201c se anunta ca un veritabil seism. El va impune, sunt convins, o reevaluare a locului pe care-l ocupa Niculae Gheran \u00een spatiul literar de la noi: la \u201efrageda\u201c v\u00e2rsta de 80 de ani, editorul rebrenian \u2013 \u201etinichea\u201c de care nu va scapa niciodata!!! \u2013 se afirma \u00een creatia literara cu forta si autoritatea unui Saint-Simon. Asta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t sunt promise alte doua volume (care vor acoperi perioada Ceausescu si cea post-revolutionara, de o factura asemanatoare.) Festinul continua, asadar.
\nMemoriile, se cuvin facute aici aceste minime precizari, sunt un gen literar mai aproape de nonfiction dec\u00e2t de fiction. Ca atare, principalul lor element motric este mnemosul si nu imaginatia \u2013 ca \u00een cazul romanului. Spre deosebire de roman \u2013 nuvela, schita etc. \u2013 care (re)creaza, uneori ab nihilo, memoriile evoca, sunt pliate pe realitate, nu sunt nici istorie pura, fiindca nu documentul original, faptul istoric asa cum este el consemnat \u00een arhive \u2013 militare, diplomatice, corespondenta martorilor la diferite evenimente etc. \u2013 constituie punctul de plecare \u00een constructia lor, ci, repetam, evenimentele \u00eensele, asa cum sunt retinute de autor. Bref, punctul de sprijin al istoricului se afla \u00een exteriorul lui, al memorialistului \u00een interior.
\nAv\u00e2nd privilegiul de a ma afla la originea proiectului pe care \u00eel discutam aci, pot sa asigur cititorul ca Niculae Gheran ambitiona, initial, sa scrie un roman \u2013 fireste! -, nicidecum o opera memorialistica. Asa doar, am eu sentimentul, ar fi dat o replica pe masura maestrului sau, Rebreanu. Dar, sa fim onesti, daca \u201eArta de a fi pagubas\u201c este un esec, el este doar si numai din perspectiva intentiilor originare ale autorului, fiindca, altfel, memorialistica este un gen c\u00e2t se poate de onorabil, lista numelor celor care si-au pus scrisul \u00een slujba lui este nu doar foarte lunga, ci si demna de tot respectul. C\u00e2t despre reusita \u00eentreprinderii de care ne ocupam acum, nu exista suficiente cuvinte pentru a o lauda. Niculae Gheran este, s-ar putea spune, o paradigma a ceea ce Beniuc mentiona c\u00e2ndva, si anume \u201eCazul Columb\u201c: autorul, uneori, porneste \u00eentr-o directie, asemenea celebrului calator care ridica p\u00e2nzele pentru a gasi o noua cale spre Indiile de Est, dar descopera, spre norocul tuturor, ceva mult mai de pret \u2013 un nou continent!
\nVorbeam despre Saint-Simon, memorialistul epocii lui Louis XIV \u2013 \u201ecel mai mare pictor al vremii sale,\u201c dupa Sainte-Beuve -, \u00eel mentionez si pe Gore Vidal cu \u201ePalimpsest\u201c (despre care am scris la vremea potrivita \u00een revista \u201eLuceafarul\u201c), contemporanul nostru etc., doua autoritati la care voi reveni mai la vale. Pe scurt, nu absenta imaginatiei l-a \u00eempiedicat (\u00eel \u00eempiedica) pe Niculae Gheran sa fie romancier, ci dictatura absoluta a memoriei, o memorie care, asemenea unui copac viguros, nu lasa sa creasca nimic la umbra lui. Si totusi, \u201eArta de a fi pagubas\u201c cuprinde, potrivit tuturor preceptelor estetice si critice ale genului at\u00e2t acele elemente, lente, c\u00e2t si cele rapide, caracteristice memorialisticii; \u00eent\u00e2lnim, prin urmare, at\u00e2t solilochii ale autorului, uneori pe pagini \u00eentregi, cum este cel dedicat discutarii socialismului, maresalul Antonescu, efectele nationalizarii asupra negustorimii Oborului etc., precum si (numeroase) elemente narative dinamice care dau cursivitate si nerv lecturii si, care, unele, ar putea foarte bine sa se constituie \u00een romane.
\nSainte-Beuve vorbeste, \u00een cazul lui Saint-Simon despre o suma tablouri, si-l asemuie pe autor unui pictor. Nu altfel ne putem referi la Niculae Gheran: el este un admirabil colorist al mediilor prin care trece, at\u00e2t cele din care provine \u2013 ale Oborului, \u00een speta, de care, practic, nu se desparte niciodata (se pare ca poti scoate omul din Obor, dar Oborul din om mai greu, dovada, cel putin, limbajul viu, uneori argotic, smecheresc, metaforic pe alocuri, plin de savoare mai tot timpul) -, dar si al celui politic \u00een care a trait toata viata. \u00cent\u00e2lnim \u00een paginile cartii lui Gheran o \u00eentreaga lume, zugravita at\u00e2t pe verticala \u2013 T\u00e2rgul Mosilor, acest p\u00e2ntec al Bucurestilor \u2013 cu negustorimea, borfasii, c\u00e2rciumarii, pustimea, politistii si matrafuzele lui \u2013, cercul \u00eenc\u00e2lcit si agitat al politicului, precum si lumea literara, cu fram\u00e2ntarile ei, cu dramoletele uneori fals estetice, pretins social-politice, preocupata mai ales de a-si gasi un loc mai \u00een fata \u00een vremurile care au rasarit dupa 1947. Este, \u00een buna masura, lumea care str\u00e2mba din nas la auzul socialismului \u00een timp ce se lafaia \u00een saloanele Martei Bibescu. Viziunea autorului este una globala, de tip balzacian.
\nL-am mentionat pe Gore Vidal; volumul lui, \u201ePalimpsest\u201c, a facut sa curga, la aparitie, multa cerneala. Mare scriitor, autorul controversatului \u201eOrasul si st\u00e2lpul\u201c, dar si, printre multe altele, al exemplarului roman istoric \u201eLincoln\u201c, nu doar ca nu s-a temut niciodata de spusele contemporanilor, dar le-a provocat cu buna stiinta. Potretele pe care le face lui Truman Capote, lui Williams, lui Nureev, dar nu numai lor, i-au atras m\u00e2nia criticii. Limba nu doar ascutita, dar si afurisita, de multe ori, Vidal \u00eenc\u00e2nta deopotriva prin stilul impecabil al memoriilor sale c\u00e2t si prin picanteriile pline de sarcasm pe care le ofera cu generozitate la fiecare pagina. La Nicolae Gheran, cel din \u201eArta de a fi pagubas\u201c \u2013 facem aceasta precizare, fiindca \u201eSertar\u201c putea foarte bine fi scris de Vidal!!! \u2013 nu \u00eent\u00e2lnim asemenea deversari de bila; el nu scrie pentru a plati polite, \u00een scrisul lui se simte mai tot timpul grija istoricului de a nu gresi, de a fi c\u00e2t mai conform cu realitatea, de a fi \u00een limitele adevarului. Faptele \u00eenfatisate sunt vazute cel mai adesea cu umor, aproape niciodata cu ironie si, cu siguranta, fara rautate. El \u00eensusi se \u00eenfatiseaza cu o substantiala doza de autopersiflare, apropiindu-l de imaginea simpatica a unui picaro.
\n\u00cen cazul romanului \u2013 nuvela, schita etc. \u2013 judecatorul suprem este cititorul; \u00een cazul memoriilor, un cuv\u00e2nt greu de spus le revine actorilor evenimentelor relatate. Simpla lectura a \u201eArtei de a fi pagubas\u201c \u00eenc\u00e2nta, fara doar si poate. Nu suntem siguri ca si cei care se regasesc zugraviti de pana lui Niculae Gheran vor \u00eencerca aceeasi placere estetica si, mai ales, daca vor fi de acord cu tabloul \u00een mare pictat de memorialist. Iesirea lor \u00een arena ar fi cum nu se poate mai benefica.
\nNu intentionam sa intram \u00een polemica, acum, cu viziunea despre socialism a lui Niculae Gheran, un capitol \u00eensemnat, prin forta \u00eemprejurarilor, \u00een memorialistica lui. Este cert ca el se considera pagubas nu prin ceea ce a realizat \u00een plan literar, c\u00e2t prin ce a ratat \u00een plan politic. Marea lui dezamagire este provocata nu at\u00e2t de nereusitele sistemului socialist, ca sa nu spunem de esecul lui, c\u00e2t, mai ales de mediocritatea celor care au pus umarul la cladirea unei noi lumi. Voi invoca doar o replica de bun-simt care mi se pare foarte \u00e0 propos. Ea apartine personajului principal, Boris Yellnikoff, fost profesor eminent de fizica la Universitatea Columbia, din filmul lui Woody Allen \u2013 \u201eWhatever works\u201c: \u201e\u00cenvataturile lui Isus, teoriile lui Marx, spune el (rezum), toate astea sunt foarte bune, dar sufera de o eroare fatala, ele se bazeaza pe o notiune gresita, si anume, ca oamenii sunt \u00een mod fundamental cinstiti (decents).\u201c Si Niculae Gheran, ca multi altii, au cazut victime acestei erori. Pe aceasta linie se poate reprosa unui \u201efilozof\u201c contemporan noua (anticomunist post-revolutionar!!!) cu profunde lecturi selective (Heidegger etc.), desi considerat un guru \u00een materie, atunci c\u00e2nd se minuneaza naiv retoric, asemenea unui avocat de provincie, la o recenta dezbatere pe marginea comunismului: \u201eVreti sa spuneti ca apartamentul meu este un furt?!\u201c Sa nu-l fi citit g\u00e2nditorul \u00een discutie pe Rousseau? Putin probabil. Ram\u00e2ne explicatia cu lipsa de onestitate. Passons.
\n\u00cencheiem aceste r\u00e2nduri cu exprimarea a doua regrete majore: unul ca \u201eArta de a fi pagubas\u201c nu si-a gasit un editor cu un plus de vizibilitate si cu posibilitati financiare superioare, capabil sa-i asigure o difuzare pe masura acestui virtual bestseller si, doi, ca volumul nu beneficiaza de vocea \u00eenregistrata a autorului, al carui farmec de povestitor oral este de ne\u00eentrecut.
\nGasim cu greu final mai potrivit pentru prezentarea pe care o facem volumului de memorialistica \u201eArta de a fi pagubas\u201c dec\u00e2t cuvintele lui Sainte-Beuve despre Saint-Simon: \u201e…tot at\u00e2tia pictori si tablouri; tot at\u00e2t de multe imaginatii, de oglinzi; dar esentialul este ca, \u00eentr-o epoca, sa fie macar unul dintre acesti mari pictori, una dintre aceste mari oglinzi care reflecta…\u201c si Niculae Gheran este, dincolo de orice dubiu, un astfel de pictor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cenca de la primul volum din \u201eArta de a fi pagubas\u201c, \u201eT\u00e2rgul Mosilor\u201c, Niculae Gheran anunta ca este pregatit sa-si ia revansa, de data asta ca prozator, pentru numerosii ani dedicati, ca editor, celui mai mare romancier al nostru. O clipa am fost tentat sa spun \u201eani irositi\u201c, daca editia Rebreanu nu ar fi in… Cite\u0219te mai mult »Pagubasul… memorialist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4596,4597,4598,4455],"class_list":["post-6122","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arta-de-a-fi-pagubas","tag-targul-mosilor","tag-istoriografie-literara-romaneasca","tag-niculae-gheran"],"views":1710,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6122","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6122"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6122\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6122"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6122"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6122"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}