{"id":6103,"date":"2011-01-27T09:41:06","date_gmt":"2011-01-27T07:41:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6103"},"modified":"2011-04-12T16:07:45","modified_gmt":"2011-04-12T14:07:45","slug":"cantemirologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cantemirologie\/","title":{"rendered":"Cantemirologie"},"content":{"rendered":"

Dinastia Cantemirestilor. Secolele XVII-XVIII,<\/em> coordonator si redactor stiintific, acad. Andrei Esanu, Chisinau, \u00centreprinderea Editorial-Poligrafica Stiinta, Colectia \u201eAcademica\u201c, 2008, 604 p.<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

Stefan Lemny, Cantemirestii: aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea<\/em>, Prefata de Emmanuel Le Roy Ladurie, Traducere de Magda Jeanrenaud, Iasi, Editura Polirom, 2010, 328 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Ultimii ani au adus o revigorare a studiilor despre literatura rom\u00e2na medievala. Au aparut carti fundamentale, semnate de Alexandru Mares (\u201eCarti populare din secolele al XVI-lea \u2013 al XVIII-lea\u201c, 2006), Mihai Dinu (\u201e\u00abBatr\u00e2nul poet dint\u00e2i\u00bb: incursiune \u00een poezia si poetica dosofteiana\u201c, 2007) sau cea dusa la capat sub coordonarea lui Andrei Esanu (\u201eDinastia Cantemirestilor. Secolele XVII-XVIII\u201c, 2008). Toate acestea au redresat o directie de cercetare necesara si au consolidat o cerinta stiintifica legitima, aceea de a evita speculatiile \u2013 atractive, fiindca se costumeaza \u00een fabulatie, \u00eensa pripite de cele mai multe ori \u2013 \u00een legatura cu descrierea culturii vechi. Detaliul de maxima importanta, ignorat de majoritatea comentatorilor, e ca, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul deceniului al treilea din veacul al XIX-lea, literatura \u00eensemna cu totul altceva dec\u00e2t \u00eentelegeau pasoptistii si, cu at\u00e2t mai mult, dec\u00e2t \u00eentelegem noi, cei de astazi, care citim nu numai memoriile si jurnalele intime ca pe opere de fictiune. Este inadecvat sa minimalizam textele transmise prin c\u00f2pii \u00een perioada 1521-1830, din pricina lipsei lor de originalitate, a faptului ca erau traduceri facute dupa surse slavone si grecesti, sau a caracterului \u201ecolectiv\u201c, cel din urma concretizat \u00een absenta unui autor individualizat. Dar pe atunci, nimeni nu-si punea problema paternitatii. Pe de o parte, \u00eentr-o zona dominata de influenta traditiei bizantine, adica de constiinta ca perfectiunea fusese atinsa \u00een speciile compuse de Parintii Bisericii, cunoscatorii de carte \u00eesi faceau datoria de a transmite modelele de excelenta. Pe de alta parte, compilatia nu era dispretuita, fiindca reprezenta o selectie din autorii cei mai importanti (autoritati \u00een domeniu). Toate exegezele enumerate la \u00eenceput argumenteaza \u00een favoarea pozitiei ca, fara o documentare riguroasa, \u00eensotita de perceperea exacta a mentalitatii scriitorilor medievali si fara consistente cunostinte de istoria limbii (literare), ne p\u00e2ndeste pericolul suprainterpretarii. Orice poveste, desi se contureaza din ipoteze ademenitoare, nu ram\u00e2ne dec\u00e2t o inventie. Nu ma numar totusi printre partizanii studiilor exclusiv lingvistice. Textele analizate ar trebui sa devina o cale catre spiritul epocii.
\nExista \u00eenca o multime de lucruri nedeslusite despre personalitatile canonice din perioada premodernitatii noastre statale. De exemplu, p\u00e2na la tratatul consacrat Cantemirestilor, elaborat sub \u00eendrumarea lui Andrei Esanu, la care au contribuit (\u00een ordine alfabetica) Gheorghe Bob\u00e2na, Victor Cirimpei, Haralambie Corbu, Demir Dragnev, Valentina Esanu, Victor Ghilas, Stefan S. Gorovei, Dumitru C. Grama, Sorin Iftimi, Constantin Razachievici, Silviu Andries-Tabac si Victor Tvircum, a existat o singura \u00eentreprindere, \u00eentruc\u00e2tva meritorie, de a aduna si de a ordona date despre biografia principelui \u2013 P. P. Panaitescu, \u201eDimitrie Cantemir: viata si opera\u201c, Editura Academiei R.P.R, 1958. Trebuie semnalat ca de Andrei Esanu se leaga punerea la punct a unui instrument indispensabil (\u201eNeamul Cantemirestilor: bibliografie\u201c, Chisinau, Editura Pontos, 2010), iar de Victor Tvircum editarea pentru prima oara a manuscriselor cantemiriene pastrate la Moscova si la Sankt Petersburg (\u00ce. E. P. \u201eStiinta\u201c, 2008). Dupa lectura tratatului \u00eentocmit sub egida Academiei de stiinte a Moldovei \u00eel putem comenta mai temeinic pe autorul \u201eDescrierii Moldovei\u201c. Exegezele urmatoare \u00eesi afla aici un \u00eendrumar de neocolit. De pilda, \u00een volumul din 2008 apar precizari cu privire la cele trei etape c\u00e2t a stat la Constantinopol viitorul domn, la relatiile sale cu Societatea Literara Brandenburgica (Academia din Berlin) sau la traseele imprevizibile si obscure ale manuscriselor lui. Poate cele mai interesante revelatii ale cititorilor tin de prevederile tratatului de la Lutk. Printre altele, descoperim ca \u201eexilul\u201c fostului domnitor \u00een Rusia nu era dec\u00e2t o clauza propusa de Cantemir si aprobata de Petru I: \u00een cazul unei \u00eenfr\u00e2ngeri \u00een timpul actiunii militare duse alaturi de rusi \u00eempotriva Portii, tarul \u00eesi lua obligatia de a-i oferi adapost, don\u00e2ndu-i un palat. Nu \u00eenseamna ca volumul nu sufera de unele deficiente, \u00een special de ordin interpretativ. Discutiile despre \u201eDivan\u201c si \u201eIstoria ieroglifica\u201c nu depasesc stadiul unor sinteze bibliografice, \u00een care se asambleaza c\u00e2teva clisee. La fel se prezinta situatia \u00een cazul referirilor la \u201eHronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor\u201c. Perspectiva asupra celui dint\u00e2i tratat stiintific de istorie din spatiul rom\u00e2nesc se dovedeste saracacioasa, limit\u00e2ndu-se la \u00eensiruirea chestiunilor abordate de erudit \u00een opul sau. Sesizam absenta oricarei \u00eencercari de a abandona hiperdescriptivismul \u00een favoarea interpretarilor.
\nLipsurile constatate \u00een volumul tiparit sub coordonarea lui Andrei Esanu sunt suplinite de Stefan Lemny (care, de c\u00e2teva luni are si un blog: http:\/\/cantemiriana.blogspot.com, cu trimiteri extrem de utile), \u00een \u201eCantemirestii: aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea\u201c, publicata initial \u00een limba franceza, \u00een 2009. \u00cen destule privinte, cele doua volume se intersecteaza. Sub raportul informatiilor filologice si biografice, monografia istoricului stabilit la Paris uluieste doar daca o parcurgem \u00eenaintea volumului realizat de colectivul basarabean. Numai ca Stefan Lemny detine capacitatea extraordinara de a se ridica deasupra evenimentelor. Explicatiile sale se \u00eentemeiaza pe gasirea filonului comun \u00eentre factual, mitic si literar. Exemplul elocvent \u00eel constituie dezbaterea pe seama descendentei fantaste a lui Cantemir din spita lui Timur Lenk. Exegetul insinueaza ca, din pricina unor complexe conjugate \u2013 al prizonierului si al exilatului -, ambele provocate de turcii osmanl\u00e2i, umanistul si-a ales ca stramos un personaj care a izbutit sa-i \u00eenvinga (\u201eucig\u00e2ndu-l pe Baiazid, tiranul devine el \u00eensusi tiranicid\u201c, p. 30), ca sa-si exhibe ura fata de puterea de la Constantinopol: \u201eNe putem \u00eentreba daca nu cumva revendicarea de catre Dimitrie a prestigioasei filiatii mascheaza alte g\u00e2nduri, cum ar fi, de pilda, dorinta de a se pozitiona astfel \u00een tabara celor mai vechi si mai redutabili adversari ai Imperiului Otoman, idee plina de \u00eentelesuri din partea unui principe care asteapta cu nerabdare ca Petru cel Mare sa re\u00eenceapa razboiul \u00eempotriva otomanilor\u201c (p. 30). Totodata, Stefan Lemny \u00eentreprinde un excurs asupra transformarii lui Tamerlan \u00een erou al dramaturgiei (printre altii, \u00een piesa unui scriitor din extremitatea vestica a Europei \u2013 englezul Christopher Marlowe) si al compozitiilor muzicale. De asemenea, propune ca argument al admiratiei pentru presupusul sau precursor pretuirea pe care o aveau chiar rusii fata de tatari. Ia \u00een calcul si o posibila influenta livresca, \u201eScrisori persane\u201c, afirmatie ne\u00eendreptatita, dat fiind ca romanul epistolar semnat de Montesquieu a aparut \u00een 1721, iar munca la \u201eIstoria Imperiului Otoman\u201c (unde apare singura mentiune a \u00eenrudirii directe cu hanul mongol) a durat \u00eentre 1714 si 1716.
\nPrincipala metoda utilizata de Stefan Lemny ar fi critica de identificare. Tendinta se observa pregnant \u00een conturarea portretului sufletesc al creatorului \u201eIstoriei ieroglifice\u201c. Tocmai romanul parodic, ramas \u00een manuscris p\u00e2na \u00een 1883, devine principala zona de aplicare a principiilor detectivistice. Optiunea risca sa se transforme \u00een himera, din cauza confuziei \u00eentre nodurile textuale si semnele conducatoare spre evenimente. Cu toate acestea, interferentele deslusite au un grad sporit de veridicitate: \u201e\u00cenflacararea lui se trezeste \u00een fata Helgai ssic!, Helgei, n.m.t sAna Codreanut, o t\u00e2nara care a fr\u00e2nt foarte multe inimi. Nimic nu ne interzice sa ne imaginam ca a cedat \u00een fata unei pasiuni c\u00e2t se poate de palpabile pentru fata cu piele alba, ochi bl\u00e2nzi si negri, cu mijlocul tras prin inel, care a servit drept model pentru personajul sau. Indignarea exprimata la ideea casatoriei de convenienta la care ea trebuie sa se supuna si critica virulenta a unirii cu forta a doi parteneri ce nu sunt facuti unul pentru celalalt par a fi ecoul sentimentelor sale profunde s\u2026t Dimitrie apara o conceptie moderna despre casatorie, \u00eentemeiata pe o convingere ferma, ce pare a izvor\u00ee direct din experienta traita\u201c (p. 51).
\nUna dintre tezele substantiale prezentate de Lemny consta \u00een surprinderea visurilor de marire ale carturarului. Pe masura ce se maturizeaza si \u00eencepe sa \u00eembatr\u00e2neasca, scaunul Moldovei se transforma, \u00een mintea lui, \u00eentr-un fel de obiect tabu, \u00eentr-un Graal al m\u00e2ntuirii de Semiluna pag\u00e2na. Ca sa-l obtina, Cantemir face \u00een permanenta jocuri duble, mim\u00e2nd fidelitatea fata de Imperiul care l-a gazduit \u00een capitala sa si \u00eensel\u00e2ndu-i pe demnitarii otomani. \u00cen capitolul 6 (\u201e\u00cen Rusia lui Petru cel Mare\u201c), \u00een special \u00een sectiunea \u201eNostalgii moldovene\u201c, Stefan Lemny diseca obsesia recuperarii functiei pierdute. Ori de c\u00e2te ori se ivea prilejul unui conflict armat \u00eentre Imperiul tarist si turci, carturarul se straduia sa-l convinga pe ocrotitorul sau, Petru cel Mare, de necesitatea razboiului. Urmarea astfel recuperarea a ceea ce considera ca i se cuvine, convingerea fiindu-i \u00eentarita de o prevedere integrata \u00een \u201ediploma\u201c acordata de Petru I la Lutk, \u00een care se recunostea dreptul lui Cantemir si al urmasilor lui de a fi unicii suverani ai tarii dintre Carpati si Nistru. S-ar parea astfel ca imaginea unui literat tihnit, sufocat \u00een biblioteca de proiecte grandioase, lasa locul unui ostas dornic sa poarte armura si sa nascoceasca tactici de lupta sau macar sa urzeasca intrigi pentru a-si atinge interesele. Cercetatorul propune un personaj care se comporta ca un saltimbanc politic, ne\u00eenspaim\u00e2ntat nici de caderea \u00een gol, nici de caderea capului. si asta chiar daca nu este \u00eencrezator \u00een opinia ca, la un moment dat, savantul s-ar fi g\u00e2ndit ca dedicatia \u201eIstoriei Imperiului Otoman\u201c sa-i fie acordata lui Leopold I, monarhul Imperiului Habsburgic: \u201eNu este dec\u00e2t o ipoteza, care lasa sa planeze asupra lui Dimitrie suspiciunea unei noi tradari\u201c (p. 95), conchide Lemny, \u00een sprijinul propriului demers.
\nAlta remarca esentiala facuta \u00een subsidiar tine de faptul ca memoria excelenta l-a ajutat pe Dimitrie Cantemir \u00een procesul de scriere a lucrarilor. Cel putin doua carti stau, \u00eentr-o masura considerabila, sub semnul experientei nemijlocite: \u201eIstoria Imperiului Otoman\u201c si \u201eSistemul sau \u00eentocmirea religiei mahomedane\u201c.
\nLa final, semnalez o greseala, probabil doar o confuzie aparuta \u00een urma traducerii: \u201e\u00cen 1703 scrie \u00abIstoria ieroglifica\u00bb, roman alegoric stufos, \u00eentretesut cu intrigi orientale brodate pe un ciudat decor baroc\u201c (p. 15). \u00centr-adevar, beizadeaua si-a initiat proiectul \u00een anul semnalat \u00een citatul anterior, dar a finisat travaliul \u00een 1705.
\nDesi este \u00een multe privinte o carte de popularizare, destinata familiarizarii publicului francez cu teme aproape necunoscute, \u201eCantemirestii: aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea\u201c are merite incontestabile. Ascutimea interpretarilor o propulseaza printre studiile magistrale cu privire la una dintre personalitatile despre a caror viata se poate afirma ca depaseste \u00een spectaculozitate opera. Unei atari constatari \u00eei putem raspunde ca, uneori, pentru a aduce contributii serioase despre scrierile principelui, sunt necesare c\u00e2teva decenii de investigatii si de acumulari.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dinastia Cantemirestilor. Secolele XVII-XVIII, coordonator si redactor stiintific, acad. Andrei Esanu, Chisinau, \u00centreprinderea Editorial-Poligrafica Stiinta, Colectia \u201eAcademica\u201c, 2008, 604 p. Stefan Lemny, Cantemirestii: aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, Prefata de Emmanuel Le Roy Ladurie, Traducere de Magda Jeanrenaud, Iasi, Editura Polirom, 2010, 328 p. Ultimii ani au adus o revigorare… Cite\u0219te mai mult »Cantemirologie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4585,4582,4583,4584,4586],"class_list":["post-6103","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-esanu","tag-tefan-lemny","tag-cantemirestii","tag-dinastia-cantemirestilor","tag-literatura-romana-medievala"],"views":2200,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6103","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6103"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6103\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6103"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6103"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6103"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}