{"id":6100,"date":"2011-01-27T09:37:59","date_gmt":"2011-01-27T07:37:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6100"},"modified":"2011-01-27T09:38:20","modified_gmt":"2011-01-27T07:38:20","slug":"a-trai-pentru-a-picta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-trai-pentru-a-picta\/","title":{"rendered":"A trai pentru a picta"},"content":{"rendered":"

Jennifer Cody Epstein, \u201ePictorita din Shanghai\u201c<\/em>, traducere de Raluca Cimpoiasu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Pan Yuliang s-a nascut in anul 1899, in China, sub numele de Zhang Yuliang, iar dupa moartea timpurie a parintilor sai a fost v\u00e2nduta patroanei unui bordel, devenind una din curtezanele r\u00e2vnite ale vremii sale. Atrag\u00e2nd atentia \u2013 nu numai prin frumusete, ci mai cu seama prin demnitate si printr-un pronuntat simt artistic \u2013 lui Pan Zanhua, un oficial cu vederi liberale, va fi rascumparata de acesta si ii va deveni, finalmente, cea de-a doua sotie. Incurajata de sotul sau sa picteze si sa-si urmeze chemarea artistica, Yuliang este una dintre putinele femei admise la Academia de Arta din Shanghai, iar dupa terminarea cursurilor, va obtine burse de studii in Franta si in Italia, reusind, astfel, sa-si desav\u00e2rseasca arta, dar si sa cunoasca la fata locului cele mai noi tendinte ale picturii europene. Tablourile sale, mai ales nudurile feminine, au st\u00e2rnit nenumarate \u2013 si, nu o data, extrem de aprinse \u2013 controverse in China, detractorii artistei sustin\u00e2nd ca nu ar fi vorba, in cazul ei, dec\u00e2t de pornografie mascata, de natura a ofensa profund traditia culturala asiatica si normele morale at\u00e2t de rigide din aceasta parte a lumii. Situatia lui Pan Yuliang se va complica, insa, si mai mult, odata cu invazia japoneza in Shanghai si Nanking, din anul 1937, pictorita fiind, practic, silita sa-si paraseasca tara si sa plece la Paris, unde se va stabili, traind aici p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii, in 1977.
\nPornind de la aceste date reale, scriitoarea americana Jennifer Cody Epstein construieste, in romanul sau de debut, \u201ePictorita din Shanghai\u201c, publicat in anul 2008 (carte al carei punct de inspiratie se gaseste in expozitia de arta chineza moderna pe care autoarea a vizitat-o, in 1998, la Muzeul Guggeheim) o adevarata biografie fictionala a lui Pan Yuliang, incerc\u00e2nd, insa, sa surprinda c\u00e2t mai bine in paginile cartii sale si atmosfera primelor decenii ale secolului XX in ceea ce au avut acestea mai caracteristic in China. Fara indoiala, \u201ePictorita din Shanghai\u201c este nu doar rezultatul prodigioasei imaginatii a autoarei, ci, deopotriva, si al efortului sau de documentare \u2013 deloc de neglijat, daca tinem seama numai de trimiterile bibliografice mentionate la sf\u00e2rsitul cartii, care acopera domenii diverse, de la studii privind poezia lui Li Po si p\u00e2na la eseuri de filosofie politica ori de teorie economica. Desigur, fiind un roman de debut, nu e de mirare ca Jennifer Cody Epstein a simtit nevoia sprijinului oferit din plin de sursele consultate. Insa trebuie sa recunoastem ca, in absenta lor, cartea insasi ar fi avut de suferit, c\u00e2ta vreme interesul autoarei nu ram\u00e2ne cantonat strict la reconstituirea evolutiei vietii at\u00e2t de nonconformistei sale protagoniste. Pe de alta parte, desi foarte bine primit de critica literara americana, o lectura atenta a acestui roman ii va trimite cu g\u00e2ndul pe cititorii mai putin inocenti \u2013 si, desigur, mai putin dispusi sa aclame orice creatie aduc\u00e2nd in prim plan exotismul Asiei! \u2013 la un alt roman centrat pe evidentierea drumului dificil in viata al unei femei doar aparent fragile, si anume \u201eMemoriile unei gheise\u201c (1997), al lui Arthur Golden, si la cel putin doua pelicule care s-au bucurat, la r\u00e2ndul lor, de mare succes la public, pe de o parte \u201eMemoirs of a Gheisha\u201c, realizat in anul 2005, dupa romanul omonim, si pe de alta, \u201eA Soul Haunted by Painting\u201c (\u201eHua Hun\u201c, 1995), unde Gong Li o intruchipeaza pe nimeni alta dec\u00e2t pe Pan Yuliang, tocmai figura centrala a cartii de fata a lui Cody Epstein. Situat in mod evident in linia unor astfel de elemente si scris, desigur, sub influenta acestora, nu ne va surprinde prea tare faptul ca, pe alocuri, \u201ePictorita din Shanghai\u201c da senzatia unei pastise. Dar trebuie sa recunoastem, de asemenea, ca romanul ram\u00e2ne (in ciuda tendintei retorice pe care o manifesta uneori personajele si in ciuda c\u00e2torva momente de inconsistenta) convingator, at\u00e2t in ceea ce priveste organizarea sau constructia de ansamblu, c\u00e2t si \u2013 mai ales \u2013 sensul pe care autoarea reuseste sa-l dea intregului. Caci aici gasim si intuitia care o salveaza pe Jennifer Cody Epstein de caderea in melodrama (care ar fi fost, altfel, extrem de posibila!), dar si de transformarea existentei lui Pan Yuliang in simpla romanta (pentru uzul amatorilor \u2013 si mai ales al amatoarelor \u2013 de literatura decorativ-exotica…): si anume accentul pe care t\u00e2nara autoare il pune pe planul artistic, precum si pe evidentierea rolului si locului artei (al artistului) in societate. De altfel, acest fapt, care devine evident catre finalul romanului, este sugerat chiar in epigraful primei parti a cartii, fiind preluat dintr-un text al pictorului american John Sloan: \u201eChiar daca prin arta nu-ti poti c\u00e2stiga traiul, arta face ca viata sa merite traita. Transforma foamea in traire. Transforma griji, necazuri, o viata altfel pustie in ceva demn de trait. Da viata vietii.\u201c Astfel ca, ceea ce parea a fi la inceput doar relatare a devenirii lui Pan Yuliang, cea care se transforma din curtezana de lux in pictorita de notorietate in China si bucur\u00e2ndu-se chiar de recunoastere peste hotare, devine, in momentele esentiale, si o profunda meditatie asupra sensului artei, mai cu seama in epoci tulburate si mai ales in spatii culturale at\u00e2t de greu de definit printr-o unica formula (sau de pus in cine stie ce ipotetic pat al lui Procust!) cum era cel al Chinei primelor decenii ale secolului trecut. Jennifer Cody Epstein reuseste, in acest fel, sa realizeze mai mult dec\u00e2t variatiuni pe tema de multa vreme consacrata a sufletului feminin sf\u00e2siat intre vocea pasiunii si chemarea talentului si sa faca din primul sau roman nu doar o expresie a initierii erotice si artistice a unei femei frumoase, ci si o bine documentata expresie a influentelor reciproce si a legaturilor profunde si subtile care exista intre Orient si Occident. Totul pe fondul incercarii autoarei de a spune povestea vietii lui Pan Yuliang; si trebuie sa recunoastem ca, in ciuda oricaror neajunsuri care ar putea fi reprosate \u2013 sau care au fost reprosate \u2013 acestei carti, Jennifer Cody Epstein se situeaza intre acei autori realmente capabili sa spuna convingator o asemenea poveste: in mod asemanator \u201ecu tablourile impresioniste\u201c create de pictorita din Shanghai, dupa cum scriitoarea americana marturiseste inca de la inceputul romanului.
\nPornind de la evocarea primilor ani din viata lui Yuliang, c\u00e2nd saracia si dependenta de opiu il determina pe unchiul fetei sa o v\u00e2nda \u201eNasei\u201c, patroana bordelului ce poarta un nume menit a atrage clientii, chiar daca nu intotdeauna conditiile oferite sunt la nivelul pompoasei formule de \u201eSalonul Eternei Splendori\u201c, romanul accentueaza mult pe de o parte prietenia dintre Yuliang si frumoasa Jinling, \u201ecomoara\u201c casei de placeri, care o va lua sub ocrotirea si protectia sa pe intimidata si inspaim\u00e2ntata nou-venita, iar pe de alta, pe atractia pe care Yuliang o va exercita, inca de la prima int\u00e2lnire, asupra lui Pan Zanhua, oficialul imposibil de corupt, care o va si elibera din sclavie, doar pentru a o face sa inteleaga ca nici existenta din libertate nu e lipsita de constr\u00e2ngeri. Iar daca scenele unde apare Jinling par, pe alocuri, desprinse din \u201eMemoriile unei gheise\u201c (nu cartea, ci filmul! \u2013 ce mizeaza mult pe prietenia dintre doua gheise), autoarea reuseste sa-si gaseasca tonul si ritmul proprii, mai cu seama in c\u00e2teva momente bine realizate, ce descriu atmosfera Salonului Eternei Splendori; si merita sa amintim, aici, doar prezentarea metodelor de infrumusetare ale lui Jinling care, pentru a-si pastra tenul proaspat si stralucitor, ajunge sa-si cheltuiasca o parte din banii pusi deoparte ca sa-si cumpere perle veritabile pe care le zdrobeste si le inghite, amestec\u00e2ndu-le cu zahar…
\nNu e de mirare, asadar, ca atunci c\u00e2nd isi va incepe cariera de pictorita (rememor\u00e2nd, practic, tot ce invatase in copilarie, pe c\u00e2nd broda cu matase, de aici, cel putin partial, si excelentul simt al culorii pe care il are inca de la inceput), Pan Yuliang va reveni iar si iarasi asupra amintirilor care au legat-o pentru totdeauna de Jinling (decedata in conditii suspecte, ucisa, probabil, de un client gelos sau nemultumit), cea care se transforma, pe nesimtite, in figura dominanta a tablourilor sale, mai cu seama a celebrelor ei nuduri. Numai ca, intr-o lume a barbatilor \u2013 si intr-un mediu artistic dominat, in primul r\u00e2nd, de barbati, iar nu de artisti \u2013\u00a0 in care nici macar alesul inimii sale nu gaseste alta solutie dec\u00e2t s-o transforme intr-o supusa sotie de rang secund, Pan Yuliang va trebui sa lupte nu doar cu prejudecatile celor din jur, ci si cu propriile temeri si retineri. Caci, vr\u00e2nd sa picteze asa cum simte (existenta sa identific\u00e2ndu-se, in fond, cu pictura), ea intelege ca va fi judecata de public nu pentru ceea ce creeaza, ci, in primul r\u00e2nd, pentru ceea ce lumea crede ca ea fusese, pentru trecutul sau scandalos, picant si, desigur, arhicunoscut in mediile culturale din Shanghaiul vremii. Iar pentru a-i invinge pe toti posibilii adversari, ea va trebui sa reuseasca sa se invinga in primul r\u00e2nd pe sine si sa descopere curajul de a fi ea insasi, in ciuda tuturor.
\nIn acest fel, imbin\u00e2nd la tot pasul datele istorice cu fictiunea, Jennifer Cody Epstein aduce in fata publicului cititor personalitatea unei artiste mai degraba necunoscute, chiar si in cercurile intelectuale occidentale, proced\u00e2nd oarecum asemanator cu David Bolling, cel care, in romanul sau (istoric) \u201eGuernica\u201c recompunea perioada zbuciumata din viata lui Pablo Picasso, c\u00e2nd acesta a creat celebra pictura murala cu acelasi nume. Si incerc\u00e2nd sa se foloseasca ea insasi de procedeele picturii (post)impresioniste de care era atrasa Pan Yuliang, autoarea evidentiaza cu gratie calitatile artistice ale protagonistei sale: imbinarea sensibilitatii specific orientale cu tehnicile moderne ale picturii europene, utilizarea, de catre aceasta, a unor metode preluate din caligrafia chineza, precum si capacitatea de a transmite, chiar si prin intermediul celor mai senzuale tablouri, un inconfundabil sentiment al melancoliei si al unei infinite nostalgii dupa meleagurile natale. \u201ePictorita din Shanghai\u201c se dovedeste, astfel, a fi un roman de debut convingator, care rezista la lectura, chiar si in ciuda unor ezitari sau a unor nesigurante narative inerente inceputului. Si care promite mult(e) pentru anii ce vor urma \u2013 cer\u00e2nd, deopotriva, mult de la autoarea sa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jennifer Cody Epstein, \u201ePictorita din Shanghai\u201c, traducere de Raluca Cimpoiasu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2010. Pan Yuliang s-a nascut in anul 1899, in China, sub numele de Zhang Yuliang, iar dupa moartea timpurie a parintilor sai a fost v\u00e2nduta patroanei unui bordel, devenind una din curtezanele r\u00e2vnite ale vremii sale. Atrag\u00e2nd atentia \u2013 nu numai… Cite\u0219te mai mult »A trai pentru a picta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4581,4580],"class_list":["post-6100","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-pictorita-din-shanghai","tag-jennifer-cody-epstein"],"views":2099,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6100","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6100"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6100\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6100"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6100"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6100"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}