\u201e\u2026si-apoi… c\u00e2nd era sa cada de tot, chiar c\u00e2nd mai avea c\u00e2tiva metri… \u00eeti dai seama ce spaima pe ea, omul cu rosu si albastru si-a scos atele din m\u00e2na… stii tu… acelea care ies asa… cu viteza de-aici… si s-a prins de o cladire mare si a zburat spre fata. A prins-o exact c\u00e2nd era sa se zdrobeasca de asfalt. Fain no, fain. Ea de fapt nu stia cine e el, ca el nu voia sa se stie. Era prietena cu fiul dusmanului omului cu rosu si albastru. Era fain si baiatul ala. Tare dragut.\u201c Povestea a fost mai lunga de-at\u00e2t. Si a avut un punct de pornire inocent. Era vorba de un el si o ea care pareau sa se \u00eendragosteasca dupa o formula consacrata: \u201eerau numai prieteni la \u00eenceput\u201c. Desigur, amestecul de biologie si serialele educative despre familii americane de nezdruncinat (\u00een special, datorita eroului pe care \u00eel au \u00een compozitie), i-au facut sa se \u00eendragosteasca. + chemisty-ul + the magic atmosphere. Si pe l\u00e2nga toate acestea, \u00een mod dezastruos, dubl\u00e2nd story-ul acesta care se multiplica asemeni capetelor taiate ale hydrei, mai exista un el, un t\u00e2nar, care se chinuia sa (re)povesteasca minunatele \u00eent\u00e2mplari vecinei din troleu. Ceea ce mi-a captat atentia a fost nu at\u00e2t dorinta obscura de a rezuma un film hollywoodian, ci \u00eencetineala cu care baiatul de vreo 20-22 de ani rostea cuvintele, chinuindu-se sa le pronunte corect, cam ca atunci c\u00e2nd \u00eencepi sa \u00eenveti o limba straina si esti deopotriva, \u00eencordat sa duci o propozitie la capat si enervat ca p\u00e2na la urma n-ai spus ceea ce voiai sa spui, g\u00e2ndindu-te la c\u00e2ta profunzime (profunzimea ta, desigur) se pierde pe lumea asta. Dar momentul si-a capatat \u00eentreaga savoare c\u00e2nd am realizat ca efortul acesta sisific de a pronunta corect, de a face legatura \u00eentre subiect si predicat, facea parte dintr-un \u201edans nuptial\u201c. Fata trebuia cucerita. Probabil nimeni nu mai \u00eencercase sa o farmece prin folosirea corecta a limbii rom\u00e2ne. Cu siguranta baiatul acesta nu putea fi acuzat de lipsa de \u201espontaneitate\u201c.
\nNu stiu exact de ce, dar cred ca dintr-o malitiozitate jucausa, g\u00e2ndul meu s-a \u00eendreptat spre prietenii mei de breasla catalogati ca \u201est\u00e2ngisti\u201c. Stiti voi… aceia care vorbesc sau ar trebui sa vorbeasca de Liiceanu ca \u201efilosof liric\u201c. Ma g\u00e2ndeam prin ce minune, \u00eentr-un viitor apropiat sau \u00eendepartat s-ar gasi niste tineri care sa faca \u201erevolutia\u201c… macar una \u00eentre ghilimele (\u00een caz ca \u00een vocabularul st\u00e2ngist mai intra acest cuv\u00e2nt). Parca ultima data c\u00e2nd am auzit vorbindu-se despre ea \u00een context larg (adica fac\u00e2nd rating), zburase din gura domnului Mazare, care tot de dragul ratingului era \u00eembracat militareste \u00een culori de camuflaj (o frumoasa redundanta pentru un politician) si daca nu ma \u00eensel purta o bereta rosie pe cap. Daca studiourile Buftea i-ar fi \u00eenchiriat si un tanc… cine stie?… poate destinul poporului acesta era schimbat deja. Nu are rost sa \u00eensistam asupra particularitatilor inepte de sens pe care cuv\u00e2ntul \u201erevolutie\u201c le are pentru domnul Mazare, dar poate e binevenit sa ne \u00eentrebam ce sens poate avea el pentru tinerii care, prin absurd, ar renunta la lectiile vizuale de liberalo-fascism marca Lady Gaga de pe MTV (necunoscatorii se caute pe youtube videoclipul \u201eAlejandro\u201c) si s-ar uita din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd la stiri. Ce sens au, \u00een general, cuvintele pentru tinerii care folosesc limbajul doar \u00een valentele lui de \u201eperfect simplu\u201c sau \u201eperfect compus\u201c? Va mai amintiti frumoasele povesti ale lui Barthes? Perfectul simplu ca \u201etimp al Povestirii, cosmogoniilor, miturilor, Istoriilor si Romanelor, expresia unei ordini\u201c, a Literaturii, a burgheziei. C\u00e2nd se renunta la el \u201eliteratura devine depozitara unei densitati a existentei, si nu a semnificatiei sale. Desprinse de Istorie, actele se aporpie de persoane\u201c. Perfectul simplu \u201etraseaza spatiul unei verosimilitati ce va dezvalui posibilul \u00een chiar momentul \u00een care \u00eel desemneaza drept fals. Finalitatea comuna a Romanului si a Istoriei narate este alienarea faptelor\u201c. Apuse vremi si apuse abilitati de sarlatani.<\/p>\n
Dupa cum observa un filosof italian, tinerii par sa se scufunde \u00eentr-o liniste prelingvistica (Umberto Galimberti, \u201eL’ospite inquietante. Il nichilismo e i giovani\u201c).\u00a0 Exemplele pe care el le analizaza sunt multiple si variate. Este atent mai cu seama la semnalele care vin din mediul scolii generale si liceu. Un profesor de gimnaziu se confeseaza: \u201eNu e vorba de o rafala moralista care depl\u00e2nge vremurile frumoase \u00een care tinerii citeau at\u00e2tea carti si faceau at\u00e2ta politica. Eu vad ceva cu mult mai grav, faptul ca adolescentii nu mai \u00eenteleg nimic. Procesele intelective cele mai simple, o operatie elementara matematica, \u00eentelegerea unei povestioare, dar chiar si un simplu rezumat al unei dupa-mese petrecute cu prietenii sau a intrigii unui film au devenit teme de casa supraumane \u00een fata carora adolescentii ram\u00e2n cu gura deschisa, \u00een tacere. Capacitatile sentimentale au ramas intacte. Elevii mei iubesc, urasc, se \u00eemprietenesc, se emotioneaza, se indigneaza, \u00eenrosesc, r\u00e2d, pl\u00e2ng \u2013 ca de obicei, dar capacitatile logice, mentale, par compromise iremediabil.\u201c
\nCare va sa zica tinerilor le lipseste educatia&abilitatea care i-ar pune \u00een posesia limbajului ca instrument burghez de falsificare a lumii \u00eentru asuprirea \u201ecredulilor\u201c, sau, si mai bine, educatia de care vorbea Gramsci unui proletariar \u201edeconstruit\u201c, pe veci ramas \u00een urma sensului. As putea sa fac pariu ca peste 10-20 de ani o multime de tineri vor fi absolut convinsi ca Hitler a murit \u00eentr-un cinema incendiat, fiind \u00een acelasi timp mitraliat de un \u201eRocky\u201c american. Daca filmul lui Tarantino are vreun semnal de alarma de tras, mi se pare ca acesta este: pare sa prezinte istoria asa cum s-ar derula ea \u00een mintea unui adolescent crescut cu filme de actiune si jocuri video. Adolescentul acesta nu mai are nicio sansa sa rosteasca magica formula: \u201eacesta e un mit!\u201c. Falsificarea prin expunerea verosimilului nu va trasa \u00een mintea lui limite si pentru acest adolescent se va produce o nivelare de \u201egradul doi\u201c: limbajul mitului nu va mai fi o chestiune de \u201econotatie\u201c, ci va recadea \u00eentr-o \u201edenotatie\u201c inepta (exista tineri care s-au sinucis pentru ca nu pot trai \u201eca \u00een Avatar\u201c. Sa-i mai pomenim si pe cei care \u00eencercau sa se urce la propriu pe pereti dupa vizionarea filmului \u201eMatrix\u201c?). Jocul nu se va mai purta \u00eentre un \u201elimbaj-obiect\u201c si \u201emeta-limbaj\u201c din simplul motiv ca al doilea termen va disparea. De pe terenul utilizarii sarlatan-burgheze a limbii (care va ram\u00e2ne luxul c\u00e2torva sau poate doar a limbajelor tehnice ultraspecializate) se va trece la o \u201ecredulitate\u201c generalizata a unui prezent continuu. Modul \u00een care tinerii se raporteaza la timp ca la \u201eceva de umplut\u201c depaseste p\u00e2na si conceptia moderna a unei asa-zise linearitati (cu care mitul se juca scot\u00e2nd din memorie anumite trasaturi si ascunz\u00e2nd altele, fac\u00e2nd din \u201eadevar\u201c un bricolaj de clisee). Eficientizarea corporatista a timpului presupune ciop\u00e2rtirea lui pe \u201epuncte\u201c si liniute. Oric\u00e2t timp ar lua realizarea unui \u201epunct\u201c de pe agenda, el va ram\u00e2ne captiv \u00een \u201eefemerul\u201c acelui cerc exact circumscris, care nu mai trimite nici \u00eenainte, nici \u00eenapoi. Dar mai \u00eenainte de a ajunge sa traiasca visul american corporatist, mai \u00eenainte de a pasi tantos prin ierarhia asigurarilor de viata adolescentul are mari sanse sa se piarda \u00een ceea ce neurologul Jean-Didier Vincent numea vorbirea ca \u201esuperdespaduchere\u201c, adica un limbaj care nu trece de functia referentiala, functia de exprimare a emotiilor si cea fatica. Vor folosi limbajul asemeni maimutelor care de despaducheaza pentru a-si \u201estap\u00e2ni si calma emotiile\u201c. Am mai vorbit si cu alta ocazie despre \u201estolurile\u201c de adolescenti, de modalitatea de a fi mereu \u00een \u201egasca\u201c ca unica posibilitate de a se prezentifica continuu unii altora \u00een timpul-punctificat, timpul power-point, mereu de umplut (cu slide-uri) si constant amenintat de plictiseala. Succesul pe care emisiunile Big-Brother le au \u00een Occident nu numai ca au rolul de a da lectii de \u201eintimitate cu subtitrare\u201c, ci reusesc sa continue procesul de prezentificare \u00een fiecare minut, \u00een fiecare secunda cu ajutorul gastii celei mai \u201ecool\u201c, cea de la televizor. Ce \u00eenseamna pentru acesti adolescenti a se identifica cu personajul? Raspunsul la \u00eentrebare e apocaliptic: ei nu se mai pot identifica cu personajul pentru ca ei sunt deja identificati\/ identici cu el, nu exista dec\u00e2t \u00een masura si \u00een timpul precis \u00een care sunt traversati de personaj, conectati la el (figura lui Mazare \u00eemi trece din nou, sinistru, prin fata ochilor). Procesul falsificarii prin verosimil le este necunoscut. Ei au plonjat din Mit direct \u00een Adevar, direct \u00een semnele Motivate, fara posibilitatea de a folosi \u201econstiinta castratoare\u201c, ironia sau speculatia pentru a le demotiva, si, \u00een mod evident, fara posibilitatea de a le remotiva printr-o interpretare (la care ar ajunge \u00een primul r\u00e2nd printr-o educatie care i-ar reconecta cu propiile capacitati logice). Exemplul cel mai atroce de tineri pierduti \u00een linistea antepredicativa pe care \u00eel da Umberto Galimberti sunt doi adolescenti italieni care au comis o crima arunc\u00e2nd cu pietre \u00een masinile de pe autostrada \u201eexact ca \u00een jocurile video\u201c. Italia ocupa locul doi, dupa Statele Unite \u00een privinta crimelor \u201efara motiv\u201c. Adolescentii si-au povestit viata \u201enormala\u201c pe care o duc zi de zi: scoala, munca, televizor, plimbare cu prietena, bar. \u00cen familie toti se \u00eenteleg de minune unii cu altii. De fapt, se \u00eenteleg prea bine, caci adolescentii nu par sa cunoasca multe persoane \u00een plus. De fapt, sunt incapabili sa \u00eenteleaga ca \u00een lume mai exista si altii dec\u00e2t rudele, cei din casa Big Brother, iubita si preotul. \u00centrebati ce sens a avut sa arunce acele pietre ei raspund simplu: \u201enu stiu\u201c. De fapt, cele mai folosite cuvinte sunt \u201enimic\u201c si \u201enormal\u201c (sunt \u201enormal\u201c, sunt \u201eca toti ceilalti\u201c). \u00centrebati daca sunt impresionati de avocatii si ziaristii care le dau t\u00e2rcoale raspund ca \u201enu au nici un efect\u201c, \u201enu simt nimic\u201c. Unul dintre ei marturiseste totusi ca \u00een ziua crimei, dupa ce s-a uitat la televizor, a adormit mai greu. \u201eSi la ce te-ai g\u00e2ndit?\u201c. \u201eLa nimic.\u201c
\nMai sunt acesti tineri capabili sa intre macar \u00een ierarhia asigurarilor de viata? Cei mai descurcareti, cu siguranta. Fie ca \u00eei privim ca pe viitoare functii ale sisemului monetar, sau ale sistemului informational tehnic ultraspecializat (0101 la infinit), fie ca ne \u00eendreptam privirea catre puterea de \u201edespaduchere\u201c a limbajului \u00een care politicienii par sa detina suprematia, parca revenim la dilema dintre fizicalisti si functionalisti \u00een privinta existentei sau non-existentei constiintei, ba mai mult, \u00een privinta necesitatii existentei ei pentru buna functionare a sistemului (fiziologic sau de alt fel). \u00centrebarea lui Wittgenstein e mai actuala ca oric\u00e2nd: \u201eCe ram\u00e2ne c\u00e2nd din faptul ca eu \u00eemi ridic bratul scot faptul ca bratul meu se ridica?\u201c Greu de spus. Poate nimic.
\nSi ma g\u00e2ndesc din nou la prietenii mei st\u00e2ngisti sau catalogati drept st\u00e2ngisti: cu cine facem fratilor revolutia? Si cum o sa facem o revolutie \u00eempotriva revolutiei lui Mazare? O facem \u00eenainte sau dupa reduceri? Si cu ce ne prezentam? Lirism n-avem. Adevar nici pe-at\u00e2ta. De la \u00eencheieturi nu ne ies ate cu care sa ne prindem de Casa Poporului. Asta ne-ar face credibili. Si unde mai pui ca falsa constiinta ne roade p\u00e2na la maduva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201e\u2026si-apoi… c\u00e2nd era sa cada de tot, chiar c\u00e2nd mai avea c\u00e2tiva metri… \u00eeti dai seama ce spaima pe ea, omul cu rosu si albastru si-a scos atele din m\u00e2na… stii tu… acelea care ies asa… cu viteza de-aici… si s-a prins de o cladire mare si a zburat spre fata. A prins-o exact c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Tinerii sau plonjarea din Mit \u00een Adevar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[4578,4579,4576,1916,4577],"class_list":["post-6096","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-limbaj-tineri","tag-sensuri-limbaj","tag-seriale-tv","tag-tineri","tag-vocabular-public"],"views":1559,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6096","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6096"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6096\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6096"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6096"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6096"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}