{"id":6093,"date":"2011-01-27T09:30:58","date_gmt":"2011-01-27T07:30:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=6093"},"modified":"2011-01-27T09:31:35","modified_gmt":"2011-01-27T07:31:35","slug":"politica-si-umor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/politica-si-umor\/","title":{"rendered":"Politica si umor"},"content":{"rendered":"


\nFrancezii \u00eesi pastreaza simtul umorului chiar si \u00een vremuri de criza. La scara mare, nu individuala, frapeaza plusul de civilizatie cu care reactioneaza la nemultumiri. Violenta \u201ea ritmat\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u00a0 istoria lor; un pic de cenusiu a existat \u00een viata lor dintotdeauna; ceva s-a mai adaugat dupa ce Franta si-a pierdut statutul de metropola si, mai ales, pe cel de putere de rangul unu. Acum francezii m\u00e2r\u00e2ie mai mult dec\u00e2t altadata dar spiritul lor critic ram\u00e2ne \u00een limitele decentei careia \u00eei adauga un plus de agitatie, de nervozitate, din care nu lipseste spumosul. O nenorocire nu o trateaza cu disperare, crainicii de televiziune nu bocesc, nu se transforma \u00een procurori si nu au indecenta sa intre \u00een miezul mizeriei umane. Urmaresc\u00a0 pe TF 1 o emisiune pusa sub semnul nedumiririi hazlii: \u201ePourquoi les fran\u00e7ais font-ils la gueule?\u201c adica de ce fac gura, de ce se cearta, de ce se ocarasc, ca sa dau toate echivalentele stilistice. Pai, din mai multe motive. <\/strong><\/em>
\n*
\nIata unul. Sarkozy are charisma, nu \u00eencape vorba. Oratoric, el continua linia usor teatrala impusa de Jacques Chirac: fraze scurte, pauze de efect, gesticulatie \u00eenca si mai pronuntata. Un stil pe care ministrul Educatiei Luc Chatel a tinut sa-l apere. Dar presedintelui nu i se reproseaza numai erorile politice, ci si faptul ca nu stap\u00e2neste bine limba franceza! Este mult spus: limbajul, mai degraba. Ministrul Chatel a avut surpriza sa fie interogat oficial, prin februarie, de un deputat socialist \u00een privinta limbajului prezidential si rugat sa precizeze \u201ece dispozitii va lua pentru remedierea rapida a greselilor de limbaj ale lui Nicolas Sarkozy?\u201c. Ministrul Chatel a raspuns abia dupa noua luni, \u00een ajunul Craciunului, printr-o scrisoare. Iata \u00eenceputul epistolei: \u201e\u00cemi atrageti atentia asupra nivelului limbii franceze practicate de presedintele Republicii, nivel pe care \u00eel socotiti insuficient, chiar nedemn \u00een raport cu functiile sale de reprezentare si pe care \u00eemi cereti sa-l remediez. Daca, evident, nu mai aveti \u00eentrebari mai importante, tin sa va dau raspunsul complet \u00een aceasta privinta\u201c. Amintind de dificultatile exprimarii orale \u201esupusa la multiple constr\u00e2ngeri\u201c ministrul adauga: \u201erecunoasteti, de altfel, … ca presedintele Republicii demonstreaza mari calitati retorice, cum ar fi forta expresiva, convingerea, \u00e0-propos-urile, puterea de evocare\u201c. Si acum vine hazul de care vorbeam. Urmariti precizarile ministrului: \u201e…\u00een aceste timpuri\u00a0 complexe si dificile, presedintele Republicii arata ca vorbeste clar si adevarat, refuz\u00e2nd stilul amfiguric si circumvolutiunile sintactice (sic!) care pierd auditoriul si pe cetatean\u201c. Vedeti c\u00e2ta grija trebuie sa aiba un presedinte pentru cetatenii pe care \u00eei conduce! Au si francezii, nu-i asa, destul haz \u00een politica!
\n*
\nUn alt motiv, destul de serios, care \u00eei obsedeaza anul acesta pe francezi:\u00a0 alegerile, mai \u00eent\u00e2i cele locale, apoi cele prezidentiale din 2012. Sarkozy pregateste subtil campania electorala si a recurs din timp la o remaniere guvernamentala pentru a se debarasa de persoanele compromise, cum este cazul fostului ministru Eric Woerth a carui sotie este implicata \u00een scandalul de coruptie al miliardarei Bettencourt. Dar nici ministrul nu a lasat timpul sa treaca pe c\u00e2nd ocupa fotoliul de la Finante. El s-ar fi ales cu vreo doua milioane jumatate de euro dintr-o afacere cu statul, evident, prin care a devenit proprietarul unei parcele din Padurea Compi\u00e8gne, pe care se afla un hipodrom si un teren de golf. Aici, ca sa ne aducem aminte de istorie, a fost semnat armistitiul dintre Puterile Antantei si Germania \u00eenvinsa, la 11 noiembrie 1918. Si tot aici, ca o ironie, la 22 iunie 1940 generalul P\u00e9tain semna rusinosul armistitiu cu Germania lui Hitler, de data asta victorioasa. Dar pe Voerth nu-l apasa istoria, ci banii. Iar acestia vor veni de\u00a0 acum si mai multi. Numai daca nu se va trezi \u00eentr-un proces din care ar putea pierde tot. Iar astfel de procese nu scutesc pe nimeni \u00een Franta. Fostul presedinte Jacques Chirac trebuie sa dea socoteala de o \u201eneglijenta\u201c\u00a0 pe care nu a evitat-o \u00een vremea c\u00e2nd era primarul Parisului: plata unor functionari inexistenti.
\n*
\nCampania electorala prezidentiala din 2012 va avea surprizele ei. Nu avem cum sa le anticipam, dar cei interesati vor sa le tina sub control. Sarkozy nu accepta sa rateze al doilea mandat si \u00eencearca sa scoata castanele fierbinti (sunt delicioase cele v\u00e2ndute pe strazile Parisului!) cu m\u00e2na altora. Woerth este unul. Socialistii francezi au cerut constituirea unei comisii parlamentare de ancheta \u00een \u201eafacerea Woerth\u201c. Desigur, pentru a se stabili adevarul, dar si din motive electorale. Rezultatele vor fi exploatate la timpul potrivit. Deocamdata, grija lor este sa completeze dosarul coruptiei.\u00a0 Socialistii nu-l iarta usor pe Sarkozy pentru strategia racolarii (de la st\u00e2nga, Kouchner, Strauss-Kahn, numit sef la FMI etc.; de la centru Borloo etc.) pentru a dilua forta adversarilor si a-si apropia victoria. Strategiile electorale se fac si\u00a0 din ingredientele esecului. Imediat dupa victoria din 2007, adversarii l-au atacat pe Sarkozy pentru acest tip de luxatii aduse moralei politice. Daca exista o morala \u00een politica! \u00cen \u201eCaietele (sale) intime\u201c prelucrate substantial de Christine Clerc, dupa cum scriam \u00eentr-o corespondenta anterioara, el nota la 18 august 2008: \u201eJean Peyrelevade, ex-P-DG al Credit Lyonnais, prieten cu Bayrou (contracandidatul lui, de la centru), a avut obraznicia (\u201ea eu le culot\u201c; vedeti de ce deputatul socialist avea\u00a0 rezerve la limbajul prezidential?) sa-mi trimita cartea\u00a0 \u201eSarkozy: eroarea istorica\u201c. Titlul ma scuteste de comentarii.
\n*
\nSocialistii francezi au si ei problemele lor. Cea mai apasatoare este cea a refacerii unitatii dupa esecul lui S\u00e9gol\u00e8ne Royal, din 2007. Acum ambitioasa (si ea!) politiciana tine sa candideze pentru a doua oara. Gustul puterii politice a prins teribil la femei dupa deceniul feminist din anii saptezeci ai secolului trecut. Deocamdata, pentru refacerea unitatii, etapa cea mai dificila pentru socialisti devine desemnarea unui candidat unic care sa-l concureze serios, si cu folos daca se poate, pe Sarkozy. Sunt retinute trei nume: cum am spus, \u00eenvinsa din 2007, S\u00e9gol\u00e8ne Royal, lidera Partidului Socialist, Martine Aubry, ministrul muncii care, din pacate, are \u00een biografia ei si nefericita lege a celor 35 de ore de lucru saptam\u00e2nal,\u00a0 despre care voi vorbi mai la vale, si Dominique Strauss-Kahn, actualul sef al FMI. Bancherul rosu, potrivit sondajelor, ar avea sansele cele mai mari dintre socialisti. Deocamdata, \u00eensa, acesta se lupta cu criza financiara, cu criticile, nu putine, aduse Fondului si cu… nehotar\u00e2rea de a alege \u00eentre presedintie (daca va fi sa fie) si beneficiul real si sigur (mai ales financiar) ca sef al unei asa de importante organizatii mondiale. Cele doua protagoniste, Royal si Aubry, au timp de o campanie electorala mascata. La sf\u00e2rsitul lui decembrie 2010, ambele au participat la o \u00eent\u00e2lnire cu muncitorii. Vorbeam de hazul francezilor \u00een politica. Iata cum s-a produs acest haz \u00een comentariile de presa dupa aceasta \u00eent\u00e2lnire (dau un citat): \u201eMuncitorii? A da, acea\u00a0 categorie a francezilor de care Partidul Socialist nu se mai intereseaza de c\u00e2teva decenii!\u201c. Ei bine, o astfel de ironie poate sa coste scump pe socialisti \u00een campania electorala.
\n*
\nSaptam\u00e2na de lucru de 35 de ore a ajuns o piatra de moara at\u00e2rnata de g\u00e2tul socialistilor francezi, desi ea a fost luata pe vremea coabitarii Chirac-Jospin, ministrul Muncii fiind Martine Aubry. Socialistii au fortat atunci \u00een iluzia ca au gasit una dintre caile de protectie sociala: mai putine ore de lucru, mai multi angajati. Unii dintre ei au fost rezervati. Chiar si presedintele Mitterrand ar fi preferat 39 de ore pe saptam\u00e2na. Contestatarii socialisti se apara astazi afirm\u00e2nd ca unii dintre ei au socotit de atunci ca legea este prea rigida (Jack Lang) sau prea uniforma (Strauss-Kahn), oricum ca, amendata succesiv \u00een timp, inclusiv cu sprijinul socialistilor, efectele legii nu au mai fost evidente. Acum propun sa fie desfacut lacatul si sa se adopte o lege noua. Desigur, este o pozitie diferita. Socialistii nu fac (deocamdata) din timpul de lucru o prioritate \u00een politica sociala. Numai ca, desi regreta rezultatele legii din 1981, ei nu vor fi scutiti \u00een campania electorala de critica \u00eentemeiata, anume ca legea respectiva a dus nu la cresterea locurilor de munca, ci la \u201edegradarea situatiei celor mai defavorizati\u201c. Efectele se vor vedea \u00een alegeri.
\n*
\nAntony. Un cartier-satelit al Parisului, unul dintre cele burgheze, este drept, aflat nu departe de Versailles si de aeroportul Orly. La putini kilometri de Fontenay-aux-Roses, unde Nicolae Iorga a cumparat o proprietate si un castel \u00een care a instalat Scoala Rom\u00e2neasca dupa ce a trecut prin Parlament, \u00een 1920, o lege pentru \u00eenfiintarea acesteia si a Accademiei di Romania de la Roma. Antony ofera pentru cei obositi de viata trepidanta si scumpa de la Paris un refugiu. Tot mai multe mari companii \u00eesi stabilesc sediul aici, \u00een imobile moderne. Vechii locuitori \u00eesi au casele lor, de obicei cu doua nivele, \u00eenconjurate de o mica gradina. Pentru noii veniti au fost construite blocuri confortabile, cu o arhitectura nu prea diferita de blocurile mai reusite de la noi. Dar ceea ce ne deosebeste este esential: crese pentru toti copiii, mai ieftine sau mai scumpe, dupa preferinta de confort. Bebelusii de un an sunt \u00eengrijiti ca acasa de asistente civilizate si devotate. Gradinite, numite \u201ematernelles\u201c pentru copiii de peste trei ani, idem. scoli primare, gimnaziale, licee pentru copiii celor 50 de mii de locuitori, cu programe care \u00eempart \u00eenvatatura, initierea \u00een arta si \u00een sport. \u00cen plus, copiii pot merge la sport \u00een programe extrascolare sub supravegherea profesorilor lor sau a altor angajati. Pot lua lectii de muzica tinute \u00eentr-un vechi castel\u00a0 aflat \u00een mijlocul unui parc bine \u00eengrijit si \u00een alte centre culturale. Teatrul municipal are program saptam\u00e2nal adaptat pentru ei. La Muzeul local de arta si istorie profesorii \u00eesi programeaza din timp vizitele pentru clasele la care predau. O parte din lectii sunt organizate aici. Parcurile, cu terenurile de sport, le sunt deschise gratuit. Biblioteca municipala este cu adevarat o institutie de stat importanta pentru toti locuitorii: sala speciala pentru lectura ziarelor, revistelor, publicatiilor nationale, fara intermediari, fara supraveghere; sali de carte pentru copii si tineri; sali de carte pentru adulti; sali de audiovizual pentru toti; acces direct la carti; \u00eemprumutul\u00a0 de carte, de DVD etc. extrem de facil: alegi, treci pe la contoar si le \u00eenregistrezi \u00een c\u00e2teva secunde: depozitul general de carte este aprovizionat cu tot ce apare \u00een edituri, cartea nu ram\u00e2ne numai la cheremul negustorilor. De dimineata p\u00e2na la \u00eenchidere, biblioteca municipala este plina de amatori de citit.
\n*
\nCred ca un Nietzsche nu ar fi putut sa se iveasca \u00een ambianta spiritului francez. Zarathoustra al lui induce sentimentul paralizant al disolutiei. Franta, cartezian este drept, construieste. Greu, dar construieste. Elita intelectualilor francezi, mai ales filozofii, participa la dezbaterile de idei si nu se implica neaparat \u00een politica. Cea mai spectaculoasa disputa se produce \u00eentre filozofii de dreapta si cei de st\u00e2nga. Primii sunt numiti de cei de st\u00e2nga\u00a0 \u201ele neo-r\u00e9acs\u201c, cei din urma i-au insultat c\u00e2ndva pe cei de dreapta etichet\u00e2ndu-i \u201eidiotii de care avem nevoie\u201c. Sa lasam limbajul colturos la o parte, el este posibil accidental \u00een orice cultura, si sa vedem ce se mai spune despre miscarile de strada, de tipul celor din 1968. Mai \u00eent\u00e2i, sub presiunea gaullistilor, 1968 a fost supus de mult reevaluarilor. Sarkozy a continuat drumul \u00een campania din 2007 si a reusit sa atraga de partea lui chiar pe unii dintre capii razvratitilor, acum oameni asezati, unii intrati \u00een politica, asa cum este cazul lui Daniel Cohn-Bendit. Readuc \u00een discutie cazul pentru ca Franta a fost zguduita toata toamna de miscari de strada care nu au degenerat, totusi, ca aceea din 1968, \u00een\u00a0 violente. Strategia lui Sarkozy este si a fost sa pulverizeze miscarea sindicala pe c\u00e2t posibil, sa o neutralizeze macar, pentru a mai scapa de presiunea miscarilor sociale. Nu stiu c\u00e2t a reusit. El este alergic la revolta studenteasca din vremea lui De Gaulle. \u201eSa lichidam mostenirea lui 68\u201c, cerea \u00een campania prezidentiala din 2007, \u201esa fie proscris spiritul lui mai 68\u201c. Francezii i-au raspuns: \u201eeste interzis sa se interzica!\u201c. Aceasta este Franta. De la revolutia din 1789, aceasta este Franta profunda. Revoltele din 68 nu vizau deconstructia ci \u00eennoirea. O viziune cu multiple perspective este de preferat \u00een acceptiunea unui francez. Orice tentatie spre dictatura este repudiata din fasa. Francezii de azi nu g\u00e2ndesc ca \u00een 1968 ci ca \u00eentotdeauna. Reprosurile pe care le fac gaullistii, Sarkozy \u00eensusi (este de discutat c\u00e2t gaullism se mai regaseste \u00een politica lui) miscarilor sociale, starii de spirit, de fapt, a societatii franceze nu sunt legate de mai 1968, ci de conceperea ideii de democratiei adusa de Revolutia din 1789. \u201e\u00centrebati-i pe batr\u00e2nii de 80 de ani, cu convingeri de dreapta, daca sunt \u00eempotriva lui Mai 1968 si va vor r\u00e2de \u00een nas!\u201c a spus c\u00e2ndva Daniel Cohn-Bendit care nu a vrut sa se lepede de miscarea studenteasca.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Francezii \u00eesi pastreaza simtul umorului chiar si \u00een vremuri de criza. La scara mare, nu individuala, frapeaza plusul de civilizatie cu care reactioneaza la nemultumiri. Violenta \u201ea ritmat\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u00a0 istoria lor; un pic de cenusiu a existat \u00een viata lor dintotdeauna; ceva s-a mai adaugat dupa ce Franta si-a pierdut statutul de… Cite\u0219te mai mult »Politica si umor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4575,1642,4574],"class_list":["post-6093","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alegeri-in-franta","tag-franta","tag-politica-franceza"],"views":1705,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6093","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6093"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6093\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6093"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6093"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6093"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}