{"id":609,"date":"2009-12-10T13:58:56","date_gmt":"2009-12-10T11:58:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=609"},"modified":"2009-12-10T14:00:08","modified_gmt":"2009-12-10T12:00:08","slug":"n-are-mama-n-are-tata-%e2%80%9eorphan%e2%80%9c-de-jaume-collet-serra","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/n-are-mama-n-are-tata-%e2%80%9eorphan%e2%80%9c-de-jaume-collet-serra\/","title":{"rendered":"N-are mama, n-are tata: \u201eOrphan\u201c de  Jaume Collet-Serra"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Horror-ul adevarat e at\u00e2t de rar, inc\u00e2t aproape ca nu exista. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Cosmonauti si o familie de monsti impreuna pe aceeasi nava, locatari din cripte si cavouri care infuleca testele cu tot cu continut, lungani livizi neiubitori de soare si cu patul in sicriu, toate au ceva sanse sa te bage ocazional in sperieti, dar nu le simti intr-adevar. Nu p\u00e2na in maduva oaselor, in orice caz. Singurele momente de groaza pe care le pot provoca sunt cele de extractie pur motrica, atunci c\u00e2nd un monstru apare de nicaieri de iti sta inima-n loc si incepe sa se ospateze. Gore-ul adiacent suscita repulsie mai degraba dec\u00e2t teama, drept urmare filmele de groaza clasice (cu extraterestri, zombie, vampiri sau slashers) sunt evaziune intr-o masura mult mai mare dec\u00e2t sunt autoflagelatie, distractia nu provine din teama autentica pe care ar suscita-o, ci din faptul ca sunt acceptate dintru inceput ca fiind doar conventii, ceva ce ar trebui sa te inspaim\u00e2nte, o simpla iesire din cotidian.<br \/>\nNu iti pui dec\u00e2t rareori problema ca ai putea intr-adevar sa fii tu in locul personajelor. Cum ai putea? Ce sa cauti pe o naveta spatiala? Ce sa cauti in toiul noptii intr-un cimitir? Cel mult te g\u00e2ndesti ce ai fi facut in locul lor, tendinta uneori ireprimabila care vine si din aceea ca personajele actioneaza de cele mai multe ori impotriva oricarei logici, sfideaza orice instinct de conservare. Mai mult, spre deosebire de aceste personaje, noi, privitorii, avem in spate o intreaga experienta de horror-uri vazute. Nu stim cum e intr-adevar sa umbli intr-un cimitir intr-o noapte cu ceata, dar intr-un film, e o idee de-a dreptul proasta. Sigur ca atunci c\u00e2nd ai o armata de decerebrati insetati de creier pe urmele tale nu ai ce cauta intr-un spatiu inchis, sigur ca a te ascunde la subsol e cea mai neinspirata manevra cu putinta, sigur ca unele usi inchise e mai bine sa ram\u00e2na inchise. Chiar si supravietuitorii (rareori mai mult de doi, de cele mai multe ori un el si o ea) nu numai ca nu par sa fi vazut vreun horror la viata lor, dar sunt de prea putine dati altcumva dec\u00e2t natarai, norocosi mai degraba dec\u00e2t descurcareti. Pe scurt, cu putine exceptii, hororr-ul e horror doar cu numele.<br \/>\nInsa atunci c\u00e2nd fac apel la pericole reale (in orice caz mai reale dec\u00e2t acela de a fi m\u00e2ncat de un extraterestru), atunci c\u00e2nd au loc pe o strada a unui oras, unul populat, mai exact populat de oameni, nu in casa b\u00e2ntuita de l\u00e2nga lac, horror-ul devine eficient, altfel spus, face ce ar trebui sa faca. Un astfel de horror de suburbie este \u201eOrphan\u201c, a carui performanta este dubla: nu numai ca inspaim\u00e2nta; cel putin in prima jumatate de ora, e de-a dreptul iesit din comun.<br \/>\n<strong>Din Rusia, fara dragoste<\/strong><br \/>\nPovestea in sine e banala: un cuplu adopta o fetita din Rusia; cealalta fetita a lor o primeste pe noua ei surioara cu bratele deschise, in timp ce fratele lor mai mare, gelos pe atentia de care Esther are parte, o infrunta si o umileste ori de c\u00e2te ori poate. Parintii trebuie sa impace si capra, si varza, dar mai int\u00e2i trebuie sa cada de acord intre ei: e ceva in neregula cu micuta din est? Daca da, ce?<br \/>\nAt\u00e2ta timp c\u00e2t filmul pastreaza acest mister, at\u00e2ta timp c\u00e2t nici noi nu stim ce sa credem, dar vedem prea bine ca ceva nu merge chiar cum trebuie si banuim ca o sa aflam in cur\u00e2nd ce, spectacolul lui \u201eOrphan\u201c e unul total. Stim ca cineva e c\u00e2t pe-aci sa si-o fure si stim si cum \u2013 gheata subtire pe care camera o survoleaza ca din int\u00e2mplare va juca cu siguranta un rol c\u00e2t se poate de nefast, c\u00e2t se poate de cur\u00e2nd.<br \/>\nNu stim inca cine, c\u00e2nd si de ce.<br \/>\nCam pe la jumatatea filmului, de la plap\u00e2nda faptura de peste mari si tari incepe sa si-o fure aproape intreaga distributie, iar distractia scade proportional. Micuta e malefica, asta devine clar ca lumina zilei, sunt doar patru membri ai familiei, iar filmul abia a ajuns pe la minutul 55 c\u00e2nd firul ororilor incepe sa se depene, asa ca ram\u00e2ne o unica intrebare: de ce?<br \/>\nAflam abia spre final, care ne gaseste deja plictisiti: Esther (Isabelle Fuhrman) nu e o scolarita din Rusia, ci o ucigasa in serie trecuta demult de majorat din Estonia.<br \/>\nCu aceasta ultima descoperire dispare si putina fascinatie pe care \u201eOrphan\u201c a reusit sa o exercite in cea de-a doua sa jumatate. Interpretate in aceasta cheie, actiunile nevropatei de-o schioapa devin la r\u00e2ndul lor banale, in ciuda disfunctiei hormonale de care sufera faptasa. Chiar daca s-au mai vazut povesti asemanatoare (in seria \u201eHalloween\u201c, de pilda), un copil care ucide cu s\u00e2nge rece e o ipoteza neindoielnic mai ofertanta pentru un horror dec\u00e2t un adult care face acelasi lucru, indiferent de motivul actiunilor sale. Cu aceasta ultima descoperire, Esther devine parca mai putin malefica. Cu aceasta ultima descoperire, ne simtim o data in plus manipulati.<br \/>\nAsta face horror-ul, p\u00e2na la urma, ne insala. Iar noi ne lasam inselati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Horror-ul adevarat e at\u00e2t de rar, inc\u00e2t aproape ca nu exista. Cosmonauti si o familie de monsti impreuna pe aceeasi nava, locatari din cripte si cavouri care infuleca testele cu tot cu continut, lungani livizi neiubitori de soare si cu patul in sicriu, toate au ceva sanse sa te bage ocazional in sperieti, dar nu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/n-are-mama-n-are-tata-%e2%80%9eorphan%e2%80%9c-de-jaume-collet-serra\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">N-are mama, n-are tata: \u201eOrphan\u201c de  Jaume Collet-Serra<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[340,83,341,342],"class_list":["post-609","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-orphan","tag-film","tag-horror","tag-jaume-collet-serra"],"views":2117,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/609","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=609"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/609\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=609"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=609"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=609"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}