N-am fost un cititor prea s\u00e2rguincios al cartilor lui Norman Manea si nu pot zice ca dupa prima pagina a unui roman al sau nu l-am mai putut lasa din m\u00e2na. Din contra, spre rusinea mea, le-am lasat, n-am putut duce p\u00e2na la capat lectura unor importante romane, altminteri pline de semnificatii, precum \u201eCaptivi\u201c (1970), \u201eAtrium\u201c (1974) si chiar un metaroman ca \u201ePlicul negru\u201c (1986), acesta din urma socotit de regretatul Ov. S. Crohmalniceanu drept \u201ecea mai \u00eendrazneata opera epica experimentala realizata p\u00e2na azi la noi.\u201c Parcurgerea unor pagini interesante, chinuite si contorsionate, si p\u00e2na la urma monotone din pricina unui vadit abuz de sinonimii definind acelasi si acelasi tip de personaj, mi-a produs un soi de suferinta de lectura pe care n-am reusit s-o \u00eenfr\u00e2ng: am sf\u00e2rsit prin a evita, pur si simplu, aceasta suferinta de cititor, abandon\u00e2nd lectura. Prima si cea mai puternica, dar si s\u00e2c\u00e2itoare impresie dupa citirea unor pagini din cartile lui era aceea ca scriitorul vrea sa spuna mult, chiar enorm, dar exprima putin: \u00eentre ce parea \u201enaratorul\u201c sa promita si ce izbuteau \u201eambasadorii\u201c lui sa emita ram\u00e2nea o mare distanta, un drum neparcurs. Vorba lui Arghezi: sa vrei p\u00e2n\u2019 la mie, sa poti p\u00e2n\u2019 la suta\u2026 Cu aceasta impresie \u2013 subiectiva, gresita, nedreapta! \u2013, am ramas, p\u00e2na t\u00e2rziu, doar un cititor ezitant \u00een fata cartilor lui Norman Manea, desi \u201eAnii de ucenicie ai lui August Prostul\u201c din 1979 m-au atras si chiar socat prin deghizamentul clovnesc al \u201enev\u00e2rstnicului\u201c si \u201eneispravitului\u201c personaj. Caci, memorialistica \u00een cea mai autentica substanta a sa, literatura lui Norman Manea se roteste, \u00eentreaga, asupra aceluiasi personaj reluat \u00een nesf\u00e2rsite ipostaze, deghizari, \u00eenfatisari: insul vulnerabil si neadaptat, incapabil, din cauze personale, sociale si conjuncturale sa iasa dintr-o v\u00e2rsta parca predestinata p\u00e2na la ad\u00e2nci batr\u00e2neti. O v\u00e2rsta de vesnic \u201edebutant\u201c \u00een viata pe care si-o protejeaza si conserva \u00een haine de \u00eemprumut: clovnul, bufonul, mascariciul, \u00een fine, marginalul sfidator, caruia, tocmai din pricina marginalitatii, i se iarta, ori nu!, multe, inclusiv adevarurile crude si s\u00e2c\u00e2itoare pe care altii, maturi si importanti, nu \u00eendraznesc a le rosti. As spune, deci, ca \u00eentr-o anumita masura personajul predilect al scriitorului dar si scriitorul \u00eensusi este un\u2026 persan de-al lui Montesquieu, mai precis, cei doi persani cu mirarile lor complementare din celebrele \u201eScrisori\u201c ale magistratului din Bordeaux: vesnic miratii Usbec si Rica trimisi din \u00eendepartata Persie sa observe si sa descrie cu ironia cruda a inocentului viata, oamenii si moravurile cetatenilor emancipati si maturi din Paris, inima si farul Europei dinainte de 1789. Citite ca \u201escrisori persane\u201c, si pastr\u00e2nd toate proportiile \u00een aceasta comparatie enorma, cred ca scrierile lui Norman Manea dinainte si de dupa exilul sau american pot suporta un alt tratament de lectura, unul mai adecvat naturii si intentiilor sale si nu neaparat \u201easteptarilor\u201c noastre de bieti cititori. Cele doua carti recente aparute concomitent la Polirom dau, \u00een fine, jos mastile \u201epersane\u201c si deghizarile clovnesti spre a aborda, \u00een feluri diferite, drama si trauma personajului titular din \u00eentreaga literatura a autorului, una de factura \u201ememorialistica\u201c \u00een ultima instanta, cum cu temei \u2013 desi dintr-o ratiune negativ-minimalizanta \u2013 crede Nicolae Manolescu \u00een \u201eIstoria\u2026\u201c lui. Carte admirabila prin intensitate si subtilitate ideatica si psihologica, \u201e\u00centoarcerea huliganului\u201c poate fi echivalata cu o tulburatoare cadere a mastilor, realiz\u00e2nd portretul (memorialistic si nu numai) unui deportat si exilat \u00een mai multe r\u00e2nduri si feluri, portretul unui om al secolului trecut silit de diverse regimuri si conjuncturi sa se tot deghizeze si exileze, individul aflat \u00eentr-o continua goana de regasire a lui \u00eensusi si de identificare \u00een ceea ce fiecare simte ca \u00eei este destinat sa fie. Vechea drama ce se joaca mereu \u00eentre instinctul adaptarii si vulnerabilitatea ca o rana a inadaptarii la care e supus produce, \u00eendeobste, victime si insi resentimentari. Autorul \u201e\u00centoarcerii huliganului\u201c e c\u00e2te putin din fiecare, dar, mai presus de aceasta, vadeste capacitatea \u201epersonajului\u201c de a spune \u00een gluma sau cu sarcasm adevaruri inconfortabile, de a divulga tranzactii si compromisuri de moment sau traditionale si de
\na-si vadi atasamentul contradictoriu, nu fara umbre tragice, fata de Paradisul de unde e alungat si pe care-l poarta cu sine ca pe o parte sau structura inubliabila si inalterabila. \u00cen raport cu aceasta \u201e\u00centoarcere a huliganului\u201c, cea de-a doua carte aparuta acum tot la Polirom poate fi considerata ca un fel de \u201eaddenda\u201c sau, dupa modelul vadit al lui Mihail Sebastian, o explicatie si pledoarie asupra felului \u201eCum am devenit huligan\u201c a aceluia dupa scrierea romanului-jurnal \u201eDe doua mii de ani\u2026\u201c, cu stiuta prefata a profesorului si mentorului sau. Vom gasi, ca si acolo, \u00een \u201eCurierul de Est\u201c (un dialog incitant si reciproc provocator cu alt emigrant rom\u00e2n Edward Kanterian) si mult adevar crud si multa amaraciune resentimentara, judecati drepte si sentinte pripite chiar daca explicabile. N-am sa le fac inventarul. Amintirile, at\u00e2tea c\u00e2te sunt, si \u00eentr-o carte si \u00een alta reprezinta recuperarea identitatii pierdute. Pe l\u00e2nga drama \u201edestararii\u201c, cum o numea regretatul Zigu Ornea, exilul comporta sau ofera si paradoxul daca nu chiar privilegiul de a putea fi \u201epersan\u201c. Distanta ce se casca \u00een urma celui plecat \u00eei face privirea mai limpede, judecata mai ascutita si, fireste, curajul mai mare. Inconfortul \u201e\u00eentoarcerii\u201c consta nu neaparat \u00een \u00eent\u00e2lnirea cu ceilalti, dar cu cel ce ai fost tu \u00eensuti, cu cel lasat \u00een urma: peste cine vei da \u00een \u201edebaraua\u201c acestui trecut al tau? De aici, ezitarile \u00eentoarcerii \u00eentre sfaturile contradictorii ale lui Philip Roth si Saul Bellow. Ce surprize \u00eeti rezerva cel pe care, ca \u00een fotografia lui G. Calinescu de c\u00e2nd era copil, \u00eel vei revedea? Multi refuza sa se \u00eent\u00e2lneasca direct cu cei ce au fost si doar amintirile, impalpabile si improbabile, mai sunt totusi unica forma, fragila, de recuperare a identitatilor pierdute. Norman Manea se regaseste pe sine \u00een doua \u00eemprejurari (sau paradigme!) fundamentale: prima data, la noua ani, dupa \u00eentoarcerea din deportarea de patru ani din Transnistria, \u00een Paradisul t\u00e2rgului moldovenesc al copilariei si al primelor clase de scoala si, a doua oara si pentru totdeauna, \u00een limba rom\u00e2na. \u201eRom\u00e2na a fost limba cu care am intrat \u00een lume, apoi limba educatiei si lectiilor mele de \u00eenceput, limba iubirii si a familiei \u00een care cresteam, a fost si limba de lemn a Autoritatii \u2013 interesant de scrutat \u2013 \u00een vremea v\u00e2rstelor mele romanesti, a fost si a ramas, \u00een mare masura, limba interioritatii mele, care a trait cu si \u00een mine, \u00een toate etapele formative, adica, practic, \u00een toata biografia, incluz\u00e2nd batr\u00e2netea. Este, deci, limba mea, eul meu. Nu sunt chiar un scriitor bilingv, chiar daca vorbesc si scriu si \u00een alte limbi. \u00cenvatate \u00eensa, nu auzite \u00een p\u00e2ntecul mamei.\u201c \u00cen fata unor astfel de atasamente marturisite fara umilinte ori orgoliu \u2013 resentimentele, c\u00e2te sunt, se estompeaza si, oricum, devin tolerabile si \u201ecomestibile\u201c. Nu-i vorba, \u201ecazul\u201c lui N. Manea, ca si, mai accentuat, al lui P. Goma, ilustreaza excelent mentalitatea care ghideaza receptivitatea rom\u00e2neasca: o admiratie contradictorie si \u00een salturi, precum si vesnica \u201eardere a etapelor\u201c, saritura brusca si nepregatita din arhaitate \u00een modernitate. De la \u00eentoarcerea spatelui unor mari scriitori, la \u00eembratisarea lor neconditionata: o admiratie imatura cade frecvent \u00een idolatrie sau iconoclastie. \u00centre aceste doua feluri se misca istoria receptarilor rom\u00e2nesti. Vestita \u201ereconsiderare a mostenirii literare\u201c din realismul socialist al anilor ’50 si dupa aceea e doar continuarea, \u00een forme politizate si brutale a unei vechi si nevindecabile metehne. Anii ’90 si urmatorii nu ne-au adus vindecarea, continuam sa-i exaltam pe unii si sa-i \u201e\u00eenfundam\u201c pe altii din motive fara nicio legatura cu talentul sau valoarea, ci numai cu interesele triburilor unde cotizam. Exilatii, mari sau mici, interni sau externi, nu fac exceptie de la aceasta regula a specificului national \u00een cultura. Si din aceasta cauza avem nevoie de \u201epersani\u201c. Caci ne miscam \u00een paradigma persanului Rica din \u201eScrisorile\u201c lui Montesquieu. Afl\u00e2nd de unde vine \u201egirafa\u201c sau \u201epersanul\u201c acela, locuitorii Parisului se mira ca de o imposibilitate: \u201eAh, ah, domnul e persan? Ce lucru nemaipomenit! Cum poate cineva sa fie
\npersan?\u201c<\/p>\n
P.S. \u00cen mediile rom\u00e2nesti banuiala devine informatie sigura, iar zvonul e luat drept certitudine. Astfel, se spune (!) si se da ca sigur (!) ca autorul \u201e\u00centoarcerii huliganului\u201c ar fi fost refuzat si exclus de la un important premiu literar \u00een Rom\u00e2nia fiindca si-ar fi \u201edefaimat\u201c tara! N-am cunostinta despre o astfel de impolitete, \u00eensa stiu ca nici nu-i nevoie de o asemenea \u201edefaimare\u201c ca sa fii refuzat: e destul sa constati si sa notezi simpatia legionara a unui mare savant si istoric al religiilor ori sa observi respectul religios al filozofului de la Paltinis pentru Capitanul tinerimii interbelice ca sa fii exclus si din nou \u201eexilat\u201c. Norman Manea a facut acest lucru si \u201eculpa\u201c lui nefericita e sanctionata de cine trebuie. \u201eDefaimarea\u201c tarii?!? Citesc \u00eentr-un interviu din \u201eG\u00e2ndul\u201c (nov. 2010) c\u00e2teva opinii ale sale despre evolutia (involutia!) Rom\u00e2niei \u00een ultimii ani si constat ca ele nu difera cu nimic de opiniile dezamagite ale multor exponenti ai elitei actuale care nu sunt suspectati de defaimare: \u201eMi s-a parut ca \u00een ultimii ani \u2013 spune si N. Manea \u2013 Rom\u00e2nia s-a clatinat si a regresat. Mi s-a parut ca acum starea populatiei e mult mai \u00eengrijorata, mult mai agresiva, mult mai iritata, probabil ca si din cauza crizei, care de altfel se simte \u00een toata lumea. Dar aici cred ca s-au adunat si erori ale acestor ultimi 20 de ani, c\u00e2nd s-a furat prea mult, s-a mintit prea mult, s-a manipulat si corupt prea mult si poate ca asta este explicatia starii din acest moment, de impas, de marasm, de lipsa de speranta. Sa speram ca tara va iesi din asta.\u201c Asta da \u201edefaimare\u201c, una ce ar putea fi semnata de orice observator care nu si-a pierdut mintile si puterea de judecata. Mai departe, \u201epersanul\u201c nostru, cel mai tradus autor rom\u00e2n \u00een strainatate, \u201edefaimeaza\u201c literatura rom\u00e2na: \u201eE vorba despre o literatura buna si interesanta, e o literatura poate putin pitoreasca din punctul de vedere al cititorului occidental, care nu are codul lumii de aici, dar e o literatura care a avut \u00eentotdeauna mari talente si are si acum. Nu de talente a dus cultura rom\u00e2na lipsa, a dus mai cur\u00e2nd lipsa de caractere.\u201c Nu crede ca scriitorii rom\u00e2ni ar trebui sa fie judecati dupa c\u00e2t de tradusi sunt \u00een strainatate, iar despre specificul national \u00een literatura iata ce crede Norman Manea: \u201eExista si o literatura care raspunde unei cerinte nationale si unei pulsatii culturale de aici. Nu cred ca trebuie sa existe acest sentiment de frustrare pe care \u00eel au toate tarile mici.\u201c Si apeleaza la sentimentul asemanator al grecilor, care si ei se simt \u201efrustrati\u201c din motive netemeinice dar asemanatoare: \u201eDar asa este lumea, asa e ea facuta, variata, diversa, nu cred ca este justificat acest sentiment de frustrare.\u201c<\/p>\n
Simtul relativitatii si privirea resemnat-ironica asupra lumii si istoriei sesizabile \u00een numeroase pagini din literatura lui N. Manea sunt notate si de Claudio Magris \u00eentr-un interviu recent din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: \u201eAr trebui sa scriu un eseu \u00eentreg pentru a descrie pe deplin \u00eent\u00e2lnirea mea cu Norman Manea, ceea ce \u00eenseamna pentru mine, \u00een primul r\u00e2nd \u00een viata si pentru cultura mea. Daca ar trebui sa rezum \u00een putine cuvinte, as spune ca avem doua lucruri \u00een comun: simtul istoriei ca exil si simtul istoriei ca circ. El le-a suferit mult mai tragic si, de asemenea, le-a exprimat cu o forta extraordinara \u00een numeroase carti. \u00cen plan uman avem \u00een special un lucru \u00een comun: ironia. Acea ironie care reprezinta modul corect, curajos, lucid, dar si plin de pasiune si sensibilitate, de a \u00eenfrunta lumea, lucrurile, schimbarile, relativitatea a tot ce traim, stiind \u00eensa ca exista sentimente si valori absolute.\u201c Trasaturile numite de Claudio Magris se fac simtite \u00een numeroase pagini ale lui Norman Manea, scriitor a carui viziune ironica asupra lumii si asezarilor ei relative implica si un dezvoltat simt al umorului. Constat, totusi, cu surprindere si mirare ca, mai ales \u00een \u201eCurierul de Est\u201c, \u00een dialogul cu Edward Kanterian, autorul \u201eCaptivilor\u201c \u00eesi pierde de-a binelea, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, simtul umorului. Asa, bunaoara, mi-au atras atentia revenirile sale asupra lui Nicolae Manolescu, tinta unui adevarat asediu de ironii si acuzatii. Cu o aplicatie de contabil pe care nu mi-o reprim, m-am apucat sa numar capetele de acuzare formulate pe adresa criticului. De la un punct \u00eencolo m-am oprit, plictisit de at\u00e2ta statistica resentimentara. Retin doar primele 15 (cincisprezece) acuzatii, care mai de care mai grave, formulate de Norman Manea: lectura infidela, frivolitate, incorectitudine, politicianism, narcisism, ranchiuna, resentimentar, vanitos, razbunator, alergic la critica, superficial, conjuncturist (\u201efripturist\u201c, cum ar veni!), neatent, nedrept, arogant etc. etc. etc. N-am mai stat sa le numar, sunt mult mai multe, dar ce mi-a atras atentia e ca, dupa mai fiecare din aceste acuzatii, N. Manea se grabeste sa atraga insistent atentia ca \u201enu l-am acuzat de antisemitism si nu \u00eel consider antisemit\u2026 L-am acuzat de\u2026, si de\u2026, si de\u2026, dar nu de antisemitism\u201c. Cum sa nu citesti \u00een acest exces o totala pierdere a umorului si expresia unei suparari frustrate, concretizata \u00eentr-un veritabil \u201ecomplex Manolescu\u201c?! Obsesiva aparitie printre r\u00e2nduri a criticului si lungul sir de acuzatii ce i se aduc au doua cauze: 1. N. Manolescu nu-l pretuieste pe N. Manea si nu-i gusta cartile (ceea ce poate fi pur si simplu lipsa de gust!) si 2. N. Manolescu a scris si el despre \u201emonopolul suferintei evreiesti\u201c. Ambele cauze fac din critic \u201ebestia neagra\u201c a scriitorului, ceea ce, sa recunoastem, \u201evanitosul\u201c critic poate traduce printr-o mare lauda pe dos si omagiu involuntar. Pacat ca \u00eentr-o carte at\u00e2t de vie si interesanta \u00een multe privinte, purtatorul unei viziuni ironice asupra lumii si detinatorul unui simt al istoriei ca circ \u00eesi pierde deodata simtul umorului si al relativitatii, devenind excesiv si resentimentar. Mi se pare ca aud \u00een lungul sir de acuzatii si sunetul unei lamentatii, un fel de pl\u00e2ngere a Inorogului cantemiresc. E vocea unui scriitor care, \u00een momente de slabiciune, se \u00eenchipuie victima si martirul unei critici nedrepte, ofensive si ofensatoare. Acestui \u201epersan\u201c rom\u00e2n si american \u00een cartile caruia mocnesc si ard at\u00e2tea adevaruri inconfortabile i-as recomanda spusele magistratului din Bordeaux, autorul \u201eScrisorilor persane\u201c, care, d\u00e2ndu-si seama \u201eca pentru a reusi \u00een societate este bine sa treci drept nebun, ram\u00e2n\u00e2nd \u00eentelept \u00een sinea ta\u201c, \u00eesi dezvaluie cea mai secreta si nobila nazuinta a lui: \u201eAs vrea sa marturisesc adevarul fara a deveni martir.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
N-am fost un cititor prea s\u00e2rguincios al cartilor lui Norman Manea si nu pot zice ca dupa prima pagina a unui roman al sau nu l-am mai putut lasa din m\u00e2na. Din contra, spre rusinea mea, le-am lasat, n-am putut duce p\u00e2na la capat lectura unor importante romane, altminteri pline de semnificatii, precum \u201eCaptivi\u201c (1970),… Cite\u0219te mai mult »Cum poate cineva sa fie persan?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4569,4568,4570,3519],"class_list":["post-6082","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-atrium","tag-captivi","tag-literatura-memorialistica","tag-norman-manea"],"views":2046,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6082","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6082"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6082\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6082"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6082"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6082"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}